Pentru a beneficia  de scutirea de la obligaţia  de plată a TVA, prevăzută de art. 141 alin 2 lit. f) din Codul Fiscal, caracterul construibil al unui teren nu trebuie  apreciat  in abstracto

Comentarii

0

Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 83/R din data de 16.01.2015

Pentru a beneficia de scutirea de la obligația de plată a TVA, prevăzută de art. 141 alin 2 lit. f) din Codul Fiscal, caracterul construibil al unui teren nu trebuie apreciat in abstracto, ci luând în considerare tipul construcției și persoana solicitantului autorizația de construire.

Teren construibil este definit ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare.

Sintagma conform legislației în vigoare trimite la dreptul comun,care este reprezentat de art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor:

Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi.";

Or, dacă pe teren se poate edifica un singur tip de construcție, drum cu 4 benzi, iar edificarea drumurilor este doar atributul Ministerului Transporturilor, a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sau a autorităților publice locale, conform O.U.G. 43/1997 privind regimul drumurilor, per a contrario înseamnă că reclamanta nu putea obține autorizație pentru construcția dorită, așadar terenul nu are pentru ea caracter construibil pentru că nu îi poate valorifica această calitate.

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă 2226/CA/29.09.2014 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.A.G. și în consecință a fost anulată Decizia de impunere nr. 55/15.03.2013, Raportul de inspecție fiscală nr. 1792/15.03.2013 și Decizia nr. 463/02.10.2013 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că terenul intravilan situat în B., str. T.S. fn., care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 369/14.03.2007, nu este teren construibil, și în consecință i se aplică scutirea de plata TVA prevăzută de art. 141 alin. 2. lit. f din Codul Fiscal, deoarece conform certificatului de urbanism nr. 369/04.02.2008 emis de Primăria Municipiului B., terenul, pentru care reclamanta solicitase construirea unei hale de depozitare, are destinația conform PUG drum pe patru benzi - 2010.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.R.F.P. B., criticând faptul că instanța nu a avut în vedere definiția dată de art. 141 alin. 2 lit. f) din Codul fiscal noțiunii de teren construibil, anume aceea orice teren amenajat sau neamenajat pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare.

Arată recurenta că articolul indicat nu distinge asupra tipului de construcție. Potrivit Ordinului 601/2002 pentru actualizarea clasificării activităților din economia națională, anexa 1, secțiunea F, diviziunea 45, activitatea de construcții include construcțiile generale și speciale pentru clădiri și de geniu civil, lucrări de instalații pentru clădiri și finisaje ale clădirilor, construcțiile generale reprezintă realizarea de clădiri generale,…construcții inginerești sau de geniu civil cum ar fi: autostrăzi, drumuri, străzi, poduri, tuneluri, căi ferate, etc.

Prin urmare, arată recurenta, posibilitatea construirii unui drum cu 4 benzi consfințește caracterul de teren construibil,iar faptul că solicitarea reclamantei de autorizare a construirii unei hale de depozitare și împrejmuire teren a fost respinsă, nu înseamnă că terenul avea natura unui teren neconstruibil. În plus, în certificatul de urbanism nu sunt menționate interdicții temporare sau definitive de construire aferente terenului în cauză.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare potrivit XVII alin 3 din Legea 2/2013.

În recurs nu s-a administrat proba cu înscrisuri suplimentare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că recursul declarat de pârâtă se încadrează în dispozițiile art. 488 pct.8 Cod Procedură Civilă, dar nu este întemeiat.

Curtea reține că potrivit art. 141 alin 2 lit. f) din Codul Fiscal, este scutită de taxa pe valoarea adăugată livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt construite, precum și a oricăror altor terenuri. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcții noi, de părți de construcții noi sau de terenuri construibile.

Teren construibil este definit ca fiind orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare.

Sintagma conform legislației în vigoare trimite la dreptul comun, care este reprezentat de art. 1din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor:

Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren și/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, în condițiile prezentei legi.";

Reclamanta nu poate solicita autorizație pentru construcția hală depozitare, pentru motivul că terenul se află amplasat în zona în care este proiectat drum 4 benzi-2010, care s-a pus în operă între timp.

Problema este dacă, pentru a stabili obligația de plată a TVA, caracterul construibil al unui teren trebuie apreciat in abstracto sau luând în considerare tipul construcției și al solicitantului autorizația de construire.

Or, dacă pe teren se poate edifica un singur tip de construcție, drum cu 4 benzi, iar edificarea drumurilor este doar atributul Ministerului Transporturilor, a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România sau a autorităților publice locale, conform OUG 43/1997 privind regimul drumurilor, per a contrario înseamnă că reclamanta nu putea obține autorizație pentru construcția dorită, așadar terenul nu are pentru ea caracter construibil pentru că nu îi poate valorifica această calitate.

Pentru aceste motive, Curtea constată că în mod legal prima instanță, reținând că reclamanta nu datorează TVA în cuantum de 17.718 lei pentru tranzacția în valoare de 93.253 lei încheiată la data de 14.03.2007, a anulat actele fiscale, urmând ca în baza art. 496 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. B..

În baza art. 451 Cod Procedură Civilă va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimata-reclamantă, și anume suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat.

← Validarea de către vicepreşedintele A.N.R.P. a hotărârii...		Decizie de impunere emisă de Casa judeţeană de Asigurări de... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Excepţia tardivităţii acţiunii privind anularea unui act administrativ cu caracter individual – art. 11 alin. 2 din  Legea  nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Termenul prevăzut de art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013. Neaplicare, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii. Avertismentul ca sancţiune disciplinară - art. 263 alin.2, art. 264 alin. 1 lit. a Codul muncii;art. 252 alin.1 şi 2 Codul muncii Validarea de către vicepreşedintele A.N.R.P. a hotărârii unei comisii judeţene de aplicare a Legii nr. 9/1998. A.N.R.P. nu se poate apăra invocând propria culpă în negăsirea resurselor financiare efectuării plăţii acestor despăgubiri. Decizie de impunere emisă de Casa judeţeană de Asigurări de Sănătate pentru stabilirea contribuţiei de asigurări de sănătate datorată ca urmare a producerii de venituri din profesia de avocat Recurs – excepţia nulităţii. Motivele de recurs nu pot fi încadrate de către instanţa de recurs în nici unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă. Recurs. Efecte admitere excepţie de neconstituţionalitate invocată într-un alt litigiu. Aplicabilitate în litigiul pendinte nesoluţionat.