PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ . Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 335 din data de 04.04.2014
Prin acțiunea înregistrată sub nr........./259/2014 la data de 09.01.2014 pe rolul Judecătoriei Mizil, petentul L.G., în contradictoriu cu intimatul IPJ PRAHOVA, a solicitat anularea procesului verbal seria CP, nr.......... încheiat în data de 07.01.2014 de către intimatul I.P.J. Prahova- Poliția Orașului Mizil, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, contestatorul a învederat instanței că a fost amendat cu suma de 510 lei prin procesul-verbal de contravenție seria CP, nr........., încheiat la data de 07.01.2014 pentru că la data menționată a condus bicicleta pe drumul Mizil-Conduratu, fără a avea cel puțin o mână pe ghidon. A mai arătat petentul că nu este adevărat că a condus bicicleta fără avea mâna pe ghidon, era oprit regulamentar pe partea dreaptă și vorbea la telefon, iar agentul de poliție a venit la acesta, l-a amendat, spunându-i că, dacă nu semnează, îi va aplica o amendă mai mare.
În drept, contestatorul nu și-a întemeiat plângerea.
În susținerea acțiunii, contestatorul a depus la dosarul cauzei, în copie următoarele înscrisuri: procesul -verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP, nr........., încheiat la data de 07.01.2014 și copia cărții de identitate a acestuia .
Conform art. 19 din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru, plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei, potrivit chitanței nr........../17.01.2014, ce a fost anulată și depusă la dosar.
Prin rezoluția din data de 10.01.2014, completul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus comunicarea către reclamant a unei adrese, cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primirea înștiințării, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, să indice motivele de drept pe care se întemeiază cererea, dovezile pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere, iar pentru martori, numele, prenumele și adresa acestora și să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013, obligație care a fost complinită parțial la data de 20.01.2014, respectiv a depus chitanța nr......../17.01.2014, în valoare de 20 lei, ce atestă plata taxei judiciare aferente plângerii contravenționale.
Prin rezoluția din data de 20.01.2014, s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor atașate acesteia intimatului, care a primit aceste înscrisuri la data de 22.01.2014, depunând întâmpinare, în două exemplare, în termen legal de 25 de zile, respectiv la 07.02.2014, întâmpinare aflată la dosarul cauzei, prin care a solicitat instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale formulată de către petentul L.G., ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a învederat instanței că, la data de 07.01.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 510 lei, pentru că la data menționată, orele 13,53 a condus bicicleta proprietate personală pe strada Ștefan cel Mare din orașul Mizil, fără a avea cel puțin o mână pe ghidon și vorbind la telefonul mobil fără să folosească sistemul tip " mâini libere";.
A mai arătat intimatul că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul- verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie, abaterea contravențională fiind constatată în condițiile art. 109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, în mod direct de către polițistul rutier.
S-a mai arătat în întâmpinarea formulată de intimat faptul că procesul - verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator. S-a învederat că, procesul - verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În susținere, intimatul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: raport detaliat al agentului constatator și procesul-verbal de contravenție seria CP, nr.........., încheiat la data de 07.01.2014 - în original iar, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 2 C. proc. civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției. La data de 07.02.2014 petentului i-a fost comunicată întâmpinarea depusă de intimat, acesta nedepunând răspuns la întâmpinare.
În dovedire, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori, iar intimatul IPJ Prahova a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Prin rezoluția din data de 03.03.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 04.04.2014, dispunându-se citarea părților.
La primul termen de judecată ce a fost fixat conform disp. art. 201 C.Pr.civ la data de 04.04.2014, instanța, din oficiu, în temeiul disp. art. 131 C.Pr.Civ., a procedat la verificarea competenței, constatând că este competentă din punct de vedere general să soluționeze prezenta plângere în temeiul art. 126 alin.1 și 2 din Constituția României și art.2 și 3 din Legea nr.304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, material în temeiul art.94 C.pr.civ. și teritorial în temeiul art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, ca instanță în raza căreia s-a săvârșit contravenția imputată, iar în temeiul dispozițiilor art. 238 alin.1 C.Pr.Civ., după ascultarea petentului, a estimat că durata necesară să soluționeze prezenta cauză este de un termen de judecată față de faptul că prezenta cauză are ca obiect "plângere contravențională";.
La același termen de judecată, instanța a încuviințat pentru petent și intimat, în temeiul art. 255 rap. la art.258 C.pr.civ., proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, probele fiind administrate la același termen de judecată, luându-se act de renunțarea de către petent, la proba cu martorul solicitat prin plângere.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul- verbal seria CP, nr............ încheiat în data de 07.01.2014 de către intimatul I.P.J. Prahova-Poliția Orașului Mizil, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 510 de lei, pentru că la data menționată, orele 13:53, a condus bicicleta proprietate personală pe strada Ștefan cel Mare din orașul Mizil, fără a avea cel puțin o mână pe ghidon și vorbind la telefonul mobil, fără să folosească sistemul tip " mâini libere";.
Procesul-verbal contestat a fost întocmit în prezența petentului, care a semnat procesul verbal și la rubrica " mențiuni";, a precizat că " nu am de făcut mențiuni";.
În soluționarea cauzei de față, instanța va avea în vedere dispozițiile art.34 din OG 2/2001 " instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel ce a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării";.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, autentic și beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, în măsura în care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege. Această prezumție este însă una relativă de adevăr, făcând dovadă asupra stării de fapt reținute până la proba contrară. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Cauza Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Cauza Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancțiunea aplicată contestatorului, cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând legalitatea procesului-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că persoana care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată, fiind corect întocmit.
Instanța, având în vedere înscrisurile de la dosarul cauzei, faptul că petentul nu a administrat probe pentru a dovedi o stare de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal, precum și că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este prezumat relativ a exprima adevărul, a reținut că acesta nu cuprinde motive de nelegalitate, în cauza de față nerăsturnându-se prezumția relativă de adevăr a acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut următoarele:
Petentului îi revenea sarcina probei, din probele administrate în cauză nerezultând o altă stare de fapt decât cea înscrisă în procesul-verbal, motiv pentru care instanța constată că acesta este legal și temeinic.
De asemenea, în cauză vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 249 C.Pr.Civ., potrivit cărora sarcina probei revine celui care face o susținere înaintea instanței de judecată, dispoziții ce sunt aplicabile și în prezenta plângere contravențională.
Instanța a reținut faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, mai mult, la termenul de judecată din 04.04.2014 el a relatat instanței că avea telefonul în mână, dar nu vorbea la el și se afla în depășirea unui alt biciclist, neproducând însă nicio probă în acest sens, dar se află la prima abatere.
Față de solicitarea petentului L.G., cu privire la înlocuirea, în subsidiar, a sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertismentului";, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cât și standardele privind marja de apreciere a statelor în ceea ce privește noțiunea de pericol social al faptei ale C.E.DO.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, "sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.
Instanța a reținut că, ulterior ratificării Convenției Europene a Drepturilor Omului de către România, libertatea de legiferare a statului român a fost limitată. Astfel, actele normative aflate în vigoare trebuie să asigure respectarea drepturilor omului garantate de Convenție. De asemenea, interpretarea și aplicarea legilor existente trebuie să asigure respectarea acestor drepturi.
Instanța a reținut ca potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Prin urmare statele parte la Convenție au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare (amenzi) drept sancțiune pentru încălcarea anumitor dispoziții legale. Marja de apreciere a statelor nu este însă absolută.
Astfel, cum rezultă din jurisprudența Curții, (spre exemplu cauza Chassagnou și alții c. Franței) ingerințele statului în dreptul de proprietate al persoanelor, pentru a fi compatibile cu art. 1 alin. 2, din Protocolul adițional nr. 1, trebuie să fie prevăzute de lege, să aibă un scop legitim și să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate.
Instanța a constatat că în cauza de față, cu privire la pericolul social al faptei, nu au fost respectate condițiile impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, faptele reținute în sarcina contestatorului precum și sancțiunile aplicate acesteia au fost prevăzute de dispoziții legale accesibile și previzibile, dar instanța a reținut că, față de pericolul social al faptei, sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei este disproporționată, asigurarea respectării liniștii și ordinii publice putând fi asigurată și prin sancțiunea avertismentului.
Având în vedere aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că fapta săvârșită de acesta este de gravitate redusă și nu a produs urmări deosebite, aplicarea unei sancțiuni pecuniare neimpunându-se în cauză.
Față de motivele invocate, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată de către petentul L. G., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr......... întocmit la data de 07.01.2014 de către intimatul I.P.J. Prahova și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei, cu sancțiunea "avertismentului"; și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal atacat.
Potrivit disp.art.7 din O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a atras atenția petentului cu privire la pericolul social al faptei săvârșite, precum și asupra respectării dispozițiilor legale.
| ← FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar | Admite în parte acţiunea. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
