VERIFICAREA DIN OFICIU A MENŢINERII MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE A INCULPAŢILOR
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 000 din data de 17.02.2014
Asupra verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților M. I. și D. D., instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr........../P/2013 întocmit la data de 16.01.2014 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2014 sub nr. .........../259/2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații M. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.217 alin.1 din Cod penal din anul 1969, art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 321 alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art. 87 alin 1 din O.U.G. 195 / 2002 R cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal din anul 1969 și D. D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 239 alin 2, 5 Cod penal din anul 1969, art. 26 raportat la art. 239 alin. 2, 5 Cod penal din anul 1969 și art. 321 alin. 2 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din anul 1969.
În fapt, s-a reținut că, în data de 22.11.2013 în jurul orelor 23:30, agentul principal de poliție E. A. M., din cadrul Postului de Poliție Ceptura, se afla de serviciu, împreună cu polițistul local T. V., pe raza comunei Ceptura, sat Rotari, județul Prahova, unde desfășura activități pe linie de circulație rutieră, pe DJ 102N și cu această ocazie agentul de poliție a efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului marca Dacia 1307 cu nr. de înmatriculare PH-.....-......, care însă nu a oprit, continuându-și deplasarea pe un drum lăturalnic.
La câteva minute, autoturismul în cauză a fost observat din nou în trafic și la semnalul regulamentar efectuat de către agentul E. A. M., acesta a oprit.
Din el au coborât inculpații M. I., conducător auto și D. D., pasager pe locul din dreapta față.
După ce agentul de poliție s-a legitimat, a solicitat inculpatului M.I., documentele personale si ale autoturismului, care a declarat că nu le posedă, avându-le la domiciliu.
În aceste condiții, inculpatul M. I. a fost invitat la autospeciala MAI ..........și întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind pozitiv, respectiv 0,75 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În continuare, agentul de poliție i-a solicitat inculpatului M. I., să se urce în autospeciala MAI, pentru a se deplasa la sediul Postului de Poliție Ceptura, în vederea efectuării de cercetări penale.
Inculpatul s-a urcat pe locul din spate al autospecialei de poliție, însă înainte de a se pune în mișcare, a coborât și a devenit violent, îmbrâncindu-i pe cei doi polițiști.
În acest timp, inculpatul D. D. a scos din pământ un par cu lungimea de 1,65 m, ce susținea un pom fructifer și l-a înmânat inculpatului M. I., care, ulterior, i-a aplicat agentului de poliție E. A. M., două-trei lovituri în zona capului, în urma cărora și-a pierdut cunoștința.
Cu același par, inculpatul M.I. l-a lovit peste antebrațul mâinii drepte pe polițistul local T. V., apoi a aplicat mai multe lovituri în autospecială, distrugând luneta parbrizul, ușa dreapta spate, plafonul, portbagajul și antena de emisie recepție.
Agentul de poliție a fost transportat cu ambulanța Spitalului Județean Ploiești, unde a fost internat cu diagnosticul:"policotuzionat prin agresiune,TCC minor grad I cu risc, plagă contuză regiunea frontoparietală stânga, contuzie antebraț stâng".
În aceeași noapte organele de poliție l-au condus pe inculpatul M. I., la Spitalul orășenesc Mizil, unde i-au fost prelevate două probe biologice de sânge la orele 01:30 respectiv 02:30.
Pe baza analizei de laborator, s-a stabilit că acesta avea o alcoolemie de 1,65 g/l, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.2423-2424 din 25.11.2013.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale și din concluziile raportului întocmit de către Serviciul Medico Legal Ploiești, a rezultat că agentul de poliție E. A. M., prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și necesită pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, s-a mai menționat faptul că leziunile respective nu au pus în pericol viața victimei.
Cu privire la fapta de distrugere, Inspectoratul Județean de Poliție Prahova a formulat plângere prealabilă în termen legal, solicitând efectuarea de cercetări penale în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 23.11.2013 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr......./259/2013, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și s-a dispus, în baza art.143 rap. la art.148 alin.1 C.pr.pen. din anul 1969, arestarea preventivă a inculpaților M. I. și D. D., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.11.2013 și până la data de 22.12.2013 inclusiv, emițându-se de către Judecătoria Mizil mandatele de arestare nr.8....../U din 23.11.2013 și respectiv ......./U din 23.11.2013.
Prin încheierea din data de 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Mizil, în dosarul nr.........../259/2013, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil și s-a dispus prelungirea arestării preventive inculpaților M.I. si D. D. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 23.12.2013 până la data de 21.01.2014 inclusiv.
Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr........../259/2014, s-a dispus, în temeiul art.3001 C.p.pen. din anul 1969 revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților M. I. și D. D., dispunându-se punerea în libertate a celor doi inculpați la rămânerea definitivă a încheierii. Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a declarat recurs.
Prin decizia penală nr........./21.01.2014, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2014 pronunțată în dosarul nr......./259/2014 privind pe inculpații M. I. și D. D., a casat în totalitate încheierea sus menționată și pe fond, în baza disp.art.3001 C.p.pen. din anul 1969, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați, dispunând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților M. I. și D. D.
Potrivit art.16 alin.1 din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, "măsurile preventive aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a legii noi continuă și se mențin pe durata pentru care au fost dispuse, în condițiile prevăzute de legea veche. La expirarea acestei durate, măsurile preventive pot fi prelungite ori, după caz, menținute, revocate sau înlocuite cu o altă măsură preventivă, în condițiile legii noi";
Față de aceste reglementări instanța va verifica din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive potrivit disp. art.362 alin.2, art.202, art.205, art.207 și art.223 toate C.pr.pen.
De asemenea, urmează să analizeze cu prioritate dacă infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive sunt incriminate și in dispozițiile Noului Cod Penal reținând în acest sens următoarele: art.26 C.pen din 1969 se regăsește în dispozițiile art.48 C.pen, art. 217 alin.1 C.pen. din 1969 se regăsește în dispozițiile art.253 alin.1 C.pen, art.239 alin.2 și 5 C.pen. din 1969 se regăsește în dispozițiile art.257 alin.1, 2, 4 C.pen, art.321 alin.2 C.pen din 1969 se regăsește în dispozițiile art.371 C.pen., art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 se regăsește în dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal, art. 33 lit.a C.pen din 1969 se regăsește în dispozițiile art.38 C.pen.
Prin decizia penală nr........./21.01.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr......../259/2014, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr........./259/2014, s-a casat în totalitate încheierea recurată și pe fond, în baza disp.art.300/1 C.p.pen. din anul 1969, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei doi inculpați, dispunând menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților M. I.și D. D.
Astfel, prin decizia penală nr....../21.01.2014, Tribunalul Prahova a reținut că există indicii temeinice, în sensul dispozițiilor art. 681 C.p.pen. din anul 1969, în a considera că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, apreciind că sunt îndeplinite, atât condiția prevăzută de art. 143. C.p.pen. din 1969, privind existența unei presupuneri rezonabile, prin care se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcție de circumstanțele fiecărei cauze (C.E.D.O., hotărârea din 30 august 1990, în cauza Fox, Campbell și Hartley contra Marii Britanii). Aceeași instanță a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute în art.148 lit.f C.p.pen. din 1969, în sensul că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
A apreciat Tribunalul Prahova că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor: două sau mai multe persoane împreună, în loc public, prin violență cu folosirea unor obiecte contondente, asupra unor polițiști care trebuiau să supravegheze liniștea comunității dar și din temerea că, lăsați în libertate, ar constitui o încurajare a comportamentului infracțional și o atingere gravă autorității unor instituții a căror atribuții sunt în slujba comunității. S-a mai reținut că modul de săvârșire a faptelor, consecințele asupra integrității persoanei și asupra bunurilor unei instituții, raportat la data arestării preventive, decembrie 2013, nedepășindu-se termenul rezonabil al măsurii arestării preventive. De asemenea, s-a mai reținut că, deși inculpații nu au cazier judiciar, nu demonstrează, în mod necesar, absența pericolului social, întrucât opinia publică a perceput faptele ca fiind grave de natură să afecteze imaginea locală a organelor de poliție, iar datele referitoare la fapte, nu de puține ori acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de nesiguranță socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecția comunității împotriva persoanelor care săvârșesc fapte cu violență.
Art.223 C.p.pen. prevede condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive, potrivit alin.2 al acestui articol ,,Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal sau de alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.";
Instanța nu poate reține concluziile formulate de apărătorului inculpatului M. I., referitoare la faptul că în prezent nu mai există temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, că în cauză au survenit modificări privind încadrarea juridică a faptei și limitele de pedeapsă, respectiv condiția pentru menținerea măsurii de arestare preventivă este aceea ca pedeapsa să fie mai mare de 5 ani, însă pentru toate faptele săvârșite de inculpatul M. I. pedeapsa este mai mică de 5 ani și este alternativă cu amenda deoarece pentru infracțiunea de ultraj prevăzută în art.239 alin.2 și 5 C.pen. din 1969 ce se regăsește în dispozițiile art.257 alin.1, 2, 4 C.pen, întrucât legiutorul a intodus această infracțiune în textul art.223 alin.2 C.p.pen. considerând-o o infracțiune gravă fără a trimite la limitele de pedeapsă așa cum a făcut-o în teza a doua a aceluiași text când a trimis la alte infracțiuni impunând condiția săvârșirii altor infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 5 ani sau mai mare.
Conform art.207 alin.2 C.p.pen., în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol, dispozițiile art.235 alin.4-6 C.p.pen.se aplică corespunzător. Totodată, potrivit art.207 alin.4 C.p.pen. când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpații M. I. și D. D., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, apreciază că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se reține că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia și a consecințelor asupra integrității persoanei și asupra bunurilor unei instituții, respectiv de către două persoane împreună, aflate sub influența băuturilor alcoolice, în loc public, prin violență cu folosirea unor obiecte contondente, asupra unor polițiști care trebuiau să supravegheze liniștea comunității modul de săvârșire a faptelor, se constată că privarea inculpaților de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, temerea că, lăsați în libertate, ar constitui o încurajare a comportamentului infracțional și o atingere gravă autorității unor instituții, ale căror atribuții sunt în slujba comunității, creîndu-se în rândul opiniei publice un sentiment de nesiguranță socială, de neîncredere în organele judiciare care nu asigură protecția comunității împotriva persoanelor care săvârșesc fapte cu violență.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiunii respectiv de distrugere, ultraj, tulburare a irdinii și liniștii publice, conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, constând în aceea că la data de 22.11.2013, orele 23:00 - 23:30, în timp ce inculpatul M. I. conducea autoturismul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare PH-.....-......., pe DJ 102 N, pe raza localității Rotari, avându-l ca pasager, pe scaunul din dreapta față, pe inculpatul D. D., a fost oprit la control de către agentul principal de poliție E. A. M., din cadrul Postului de Poliție Ceptura, aflat în exercițiul funcțiunii, împreună cu polițistul local T. V., și pentru că emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,75 mg/l; încercând să-l conducă la Spitalul orășenesc Mizil, pentru recoltarea de probe biologice de sânge, inculpatul M. I. s-a opus și cu un par în lungime de 1,65 m, smuls din pământ de către inculpatul D. D., care susținea un pom fructifer și înmânat de acesta, i-a aplicat agentului de poliție 2-3 lovituri în zona capului, în urma cărora și-a pierdut cunoștința și care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale; în continuare, cu același par, inculpatul M. I. l-a lovit pe polițistul local T. V., apoi a aplicat mai multe lovituri în autospeciala MAI 26967, distrugând luneta, parbrizul, ușa dreapta spate, plafonul, portbagajul și antena de emisie, cauzând un prejudiciu în sumă de 5.000 lei; înainte de exercitarea acestor agresiuni de către inculpatul M. I., celălalt inculpat D. D., l-a lovit și îmbrâncit pe polițistul local T. V., căzând cu acesta într-o șoavă, pentru a împiedica încătușarea inculpatului M. I., fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării preventive dispusă față de inculpații M. I. și D. D., este legală și temeinică, precum și, verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art.362 alin. 2 raportat la art.207 C. proc. pen.
| ← Contestaţie la executare - Admite contestaţia. Jurisprudență... | VERIFICAREA DIN OFICIU A MENŢINERII MĂSURII ARESTĂRII... → |
|---|
