Plângere contravenţională. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria SĂVENI Sentinţă civilă nr. 29 din data de 17.01.2017
Dosar nr. XXX297/2016
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA SĂVENI
Ședința publică de la 22.06.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE XXX
GREFIER XX
Sentința civilă Nr. 894/2016
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent XX și pe intimat CNADNR - CSTRI - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte.
La apelul nominal efectuat în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că martorul XXX nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii, după care,
Instanța, în temeiul art. 187 CPC, având în vedere că martorul XX legal citat nu s-a prezentat în vederea audierii și deși a fost emis mandat de aducere pe numele acestuia și acesta a declarat în fața organelor de poliție că se va prezenta la instanță nu a făcut-o, având în vedere importanța declarației martorului în cauză în calitatea sa de cumpărător al autoturismului, îi va aplica amendă judiciară în cuantum de 400 lei.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.03.2016, petentul XXX, în contradictoriu cu intimata CNADNR - CSTRI - CESTRIN, a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravenție seria R16 nr. 0131716 încheiat la data de 09.03.2016.
În motivare, petentul a arătat că în data de 21.03.2016 a primit prin poștă procesul verbal susmenționat, însă arată că a fost întocmit față de o persoană care nu avea calitatea de proprietar, sens în care solicită anularea. Astfel, la data de 03.03.2015 petentul a vândut autoturismul cu nr. de înmatriculare BT04XX numitului XX, domiciliat în sat XX XXX. Arată petentul că în drept să plătească amenda aplicată este noul proprietar al autovehiculului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1179, 1245 C.C. și art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată, potrivit OUG nr. 80/2013, cu suma de 20lei, taxă judiciară de timbru, XXXdin data de 25.03.2016, consemnată la dosar.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării depuse, intimata a arătat că, la data de 12.09.2015, pe DN 17 km 199+200m, pe raza loc. Vama, jud. Suceava, vehiculul cu nr. BT04XX, aparținând numitului XX a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care a fost sancționat contravențional. A mai arătat intimata că potrivit art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006, vânzătorul are obligația de a solicita radiera din circulație a vehiculului înstrăinat.
La data de 09.08.2016, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare întrucât potrivit art. 11 alin 4 din OUG nr. 195/2002, obligația de înmatriculare revine noul proprietar.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri considerând această probă admisibilă și concludentă.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria nr. 0131716 din data de 09.03.2016 întocmit de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - CESTRIN, petentul XXX a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, constatându-se că în data de 12.09.2015, ora 16:10, pe DN17, la km 199+200 m, XXX vehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare BT04XXX, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016 nu a fost semnat de către petent și nici de către un martor asistent, agentul constatator menționând că actul a fost încheiat în lipsa contravenientului și a martorilor întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu mijloacele tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei - SIEGMCR.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ";acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ";acuzație în materie penală"; are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o "acuzație în materie penală"; în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, se impune cu forță superioară.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională. Același act normativ prevede la art. 7 că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate utilizatorilor români.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, prin utilizatori români se înțelege persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Față de textele legale mai sus menționate, instanța apreciază că subiectul activ al contravenției este acea persoană care folosește rețeaua de drumuri naționale fără a fi achitat tariful de utilizare a acestei rețele de drumuri, având un drept de proprietate sau un alt drept legal în baza căruia poate folosi vehiculul.
Din conținutul contractului depus de petent la fila 9 dosar, instanța reține că autovehiculul marca Skoda Felicia cu numărul de înmatriculare BT 04 PXXa făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de către petent cu numitul XX. De asemenea, din adeverința depusă de petent la fila 34 dosar, emisă de Primăria Comunei Ungureni, rezultă că autovehiculul marca Skoda Felicia cu numărul de înmatriculare BT 04 XXeste înregistrat în evidențele acesteia pe numele lui XXX la poziția de rol nr. 5691.
Având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, în sensul că instanța nu-și poate forma convingerea dacă petentul avea, la data săvârșirii contravenției, un drept legal în baza căruia putea folosi vehiculul și în baza căruia îi incumba obligația de a achita rovinieta, conform principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acestuia în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina sa.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul Azoiței Cosmin în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016.
Totodată, instanța, în temeiul art. 187 CPC, având în vedere că martorul XXX legal citat, nu s-a prezentat în vederea audierii și, fiind emis mandat de aducere pe numele său, acesta a declarat în fața organelor de poliție că se va prezenta la instanță nu a făcut-o, având în vedere importanța declarației martorului în cauză în calitatea sa de cumpărător al autoturismului, îi va aplica amendă judiciară în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul XX cu domiciliul în XXX, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în mun. București, B-dul Iuliu Maniu, nr. 401A, sector 6, CUI16054368, J40/552/2004.
Anulează procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R16 nr. 0131716 din data de 09.03.2016 emis de către intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică.
În temeiul art. 187 pct. 2 lit. a) Cod procedură civilă aplică amendă judiciară în cuantum de 400 lei martorului XXXiXX, domiciliat în XXX
Cu drept de reexaminare în ceea ce privește amenda judiciară în termen de 15 zile de la comunicare și cu drept de apel în ceea ce privește fondul cererii în termen de 30 zile de la comunicare. Cererile de reexaminare și apel se vor depune la Judecătoria Săveni.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Asociaţii, fundaţii. înregistrare partid politie. conditii... | Nulitate contract de împrumut. Jurisprudență Contracte → |
|---|
