Suspendare a judecăţii.. Jurisprudență Suspendare a judecăţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 677R din data de 13.09.2016
Suspendare a judecății.
Incheiere de suspendare a judecatii in temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului unei parti. Conditiile pentru admiterea cererii de reluare a judecatii in conditiile art. 245 C.pr.civ.
In cazul suspendarii judecatii in baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c.,, ca urmare a decesului uneia din parti, cererea de reluare a judecatii formulata de partea adversa celei decedate, in conditiile art. 245 C.pr.civ., trebuie sa indice numai numele si domiciliile succesibililor, fara a fi necesara si depunerea concomitenta a dovezilor calitatii de mostenitori, neputandu-se impune partii sa produca aceste dovezi concomitent cu formularea cererii de reluare a judecatii, ci urmeaza ca, ulterior reluarii judecatii, instanta sa administreze probatoriul necesar in acest sens.
( decizia civila nr. 677 R/ 13.09.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a 4-a civila)
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin incheierea de la termenul din 20.10.2011 pronuntata în dosarul nr. 5598/301/2010, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului intimatei reclamante G.R., Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a suspendat judecata apelurilor formulate de apelanții-pârâți Municipiul București, Prin Primar General, C. I. și C. S. C. în contradictoriu cu intimații- reclamanti G. R. și K. H. împotriva sentinței civile nr. 3024/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București,
Prin incheierile de la termenele din 20.12.2012 si 23.01.2014 au fost respinse cererile de reluare a judecatii formulate de apelantii C.I. și C. S. C.
Prin decizia civilă nr. 1101 A/30.03.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost respinsa o alta cerere de reluare a judecatii si s-a constatat perimarea judecatii apelurilor.
Impotriva acestei decizii s-a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 796/ 10.07.2015 pronuntata de CAB, Sectia a 3-a civila a fost admis recursul, s-a modificat in parte decizia recurata, in sensul ca a fost respinsa exceptia de perimare. A fost mentinuta masura suspendarii judecatii, motivat de aceea ca in recurs au fost formulate critici doar impotriva solutiei de perimare, iar nu si impotriva solutiei de respingere a cererii de reluare a judecatii.
Prin încheierea din data de 20.01.2016, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, s-a respins inca o cerere de repunere pe rol formulată de apelanții-pârâți C.l. și C. S. C., ca neîntemeiată, fiind mentinuta măsura suspendării cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru repunerea cauzei pe rol, întrucât petentii nu fac dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.. Simpla mențiune din cuprinsul certificatului de deces referitoare la fiii defunctei nu este suficientă, neputându-se aprecia că aceștia au calitatea de moștenitori, atât timp cât nu a fost eliberat un certificat de moștenitor sau un certificat de calitate de moștenitor de pe urma acesteia.
Împotriva acestei încheieri au declarat, in termen legal, prezentul recurs recurenții pârâți C. I. și C. S. C., invocând disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si motivand următoarele:
Prin cererea depusă la data de 15.09.2015, au solicitat repunerea pe rol a cauzei suspendate in temeiul art. 243 alin. l c.pr. Civ. cu introducerea in cauza a moștenitorilor defunctei -reclamante G. R. , respectiv G. V. si G. R. , in calitate de fii ai acestea , indicandu-le totodată adresele unde domiciliază, astfel cum rezulta din certificatul de deces atașat la dosarul cauzei.
Prin încheierea din data de 20.01.2016 Tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru repunerea cauzei pe rol intrucat certificatul de deces nu face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.
Nu este intemeiată motivația Tribunalului pentru respingerea cererii de reluare a judecatii, raportat la faptul că defuncta a decedat in Australia, după o perioada de rezidenta de peste 40 de ani, iar persoana care le reprezenta interesele in pocesul de revendicare refuza sistematic sa facă orice demers.
Mențiunile arătate prin certificatul de deces cu referire la fiii defunctei intimate (descendenți), care au calitate de moștenitori rezervatari, sunt edificatoare sub aspectul dobândirii calității de moștenitori, actul fiind emis de către o autoritate competenta a statului pe teritoriul căruia defuncta avea domiciliul/ reședința la data decesului, nu in București, așa cum greșit a reținut Tribunalul, acesta fiind domiciliul ales al reclamantei.
Prin certificatul de deces au justificat calitatea procesuală activă, de moștenitori ai reclamantei G. R., ca efect al unui act autentic emis pe teritoriul altui stat.
Or, proba acestei calități a fost făcută de către pârâții-apelanti in conformitate cu disp. Art.161 din L. nr.l05/1992 in raport cu care " forța probantă a actului de notorietate este aceea recunoscută de legea locului unde actul a fost intocmit care, potrivit art 664 c.civ. echivalează actul de deces cu certificatul de moștenitor si acordă putere doveditoare in privința calității de moștenitor ( dec. Civ. nr. 1142 / 2004 CAB.)
Chiar daca in cerere au indicat numai fiii defunctei, fiind trecut si soțul sau daca există nepoți ( după fiul A. decedat) care au acceptat sau nu moștenirea defunctei, regula unanimității prezentei cauze nu-i poate fi opusă in scopul respingerii cererii.
In speță, calitatea de succesor al proprietății este dovedită printr-un act oficial emanând de la autorii altui stat (element de extraneitate).Certificatul de deces este un act notarial prin care sunt mentioante persoanele care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Dovada calității de moștenitor insă nu se poate face exclusiv prin certificat de moștenitor ori de calitate de moștenitor , ci si prin alte mijloace de probă, dat fiind că aceste certificate sunt numai mijloace de probă.
Doctrina si practica judecătorească sunt in sensul că exercitarea de către moștenitori a drepturilor lor nu este condiționată de existenta certificatului de moștenitor, care nici nu poate fi eliberat in caz de neînțelegere.
In speța, parații -apelanți nu au legitimitatea procesuala activă de a face dovada . Așadar, tribunalul avea obligația sa pună in vedere intimaților reclamanți, singurii in măsura , sa facă dovada calității de succesori ai defunctei G. R.
In ciuda tuturor demersurilor făcute de apelanții -parați in vederea finalizării procedurii succesorale, exclud in mod evident culpa lor, lucru reținut si de Curtea de Apel București Secția a 3- a civ.prin dec. Civ. nr. 796/10.07.2015 pronunțată in aceeași cauza.
Prin urmare , numai instanța de judecata este îndreptățită sa stabilească prin orice mijloc de probă legătura de rudenie care stă la baza calității de moștenitor, notarii publici neputand face aceasta in cadrul procedurii succesorale, cu atât mai puțin căt in cauza subzistă elementul de extraneitate.
Concluzionând, fata de mențiunile din certificatul de deces al defunctei G. R.,eliberat de autoritățile statului australian NEW SOUTH WALES-Sydney si trecut in Registrul de nașteri, decese si căsătorii la numărul 126045/12.iule 2011 , unde sunt indicate persoanele care o succed pe intimată-reclamanta, Tribunalul in mod greșit a respins cererea de repunerea pe rol a cauzei care trenează de atâția ani.
Numai după citarea acestora, se stabilea daca s-a acceptat sau nu succesiunea, urmând a se aplica procedura, după legea romana ( locul unde se află imobilul ce face obiectul prezentei pricini).
De altfel apelanții au continuat demersurile , pe cheltuiala lor , revenind din nou cu adrese către reclamantul rămas in viata si fiica defunctei V. G.
Soluționând recursul formulat în raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:
Suspendarea judecății a avut loc în fața tribunalului la data de 20.10.2011 (f.39) în urma decesului reclamantei G. R., în condițiile art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă.
Recurenții, părți adverse în raport de defunctă, au formulat mai multe cereri de repunere pe rol, în cererea depusă la 11.12.2014 (f.59 dosar T.B.) indicând ca moștenitor al defunctei pe celălalt reclamant K. H. și prin cererea depusă la 26.11.2015 (f. 83 dosar T.B.) indicând ca succesibili și pe fii defunctei, anume G. V. și G. R.. Această ultimă cerere de repunere pe rol a fost respinsă prin încheierea recurată la acest moment din 20.01.2016, cu motivarea că ";nu se face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R."; și ";nu se face dovada că persoanele indicate au calitatea de moștenitori, atâta timp cât nu se depune un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor";.
Curtea constată nelegală soluția tribunalului, fiind data cu aplicarea gresita a art. 245 C.pr.civ., și, de aceea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica încheierea recurată și va dispune reluarea judecății.
Curtea constată că, în condițiile art. 245 Cod procedură civilă, judecata a carei suspendare s-a produs ca urmare a decesului unei părți se reia "prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor";.
Așadar, redeschiderea judecății are loc în baza unei simple indicări, "arătări"; a moștenitorilor, ceea ce presupune precizarea numelor acestora și a datelor necesare pentru a fi citați (domiciliu).
Nu se impune de catre text ca redeschiderea judecății în condițiile art. 245 C.pr.civ. să se facă numai sub condiția prezentării efective a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor și nici măcar a unor acte de stare civilă care să dovedească vocația la succesiune.
Așadar, textul legal in discutie nu prevede o asemenea cerinta.
Pe de alta parte, trebuie făcută distincție între indicarea moștenitorilor, cerință care este necesar a fi îndeplinită ca și în cazul oricărei alte cereri (și în cazul cererii de chemare în judecată trebuie indicat pârâtul) și dovada susținerilor referitoare la calitatea de moștenitor, dovadă care, la fel ca și în cazul cererii de chemare în judecată, se face în fața instanței de judecată pe parcursul soluționării dosarului, iar acolo unde este necesar, cu concursul instantei de judecata, in conditiile in care partea insasi nu poate produce anumite dovezi, pe motivul ca acestea se afla in detinerea altor persoane sau institutii.
Nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de chemare în judecată pe motivul lipsei dovezilor pe care se întemeiază cererea, ci, eventual, lipsa acestor dovezi poate conduce la pronuntarea unei anume solutii. La fel, nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de redeschidere a judecății pe motivul lipsei anumitor probe cum sunt certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, ci acest probatoriu urmează să fie discutat în contradictoriu și administrat ulterior reluării judecății.
Cu atât mai mult și cu mai multă evidență se constată că nu poate fi respinsă cererea de reluare a judecății atunci când e formulată de o parte, iar decesul care a prilejuit suspendarea judecatii a fost al părții adverse. Intr-o asemenea situatie, nu este de conceput modul în care recurenții ar fi putut procura certificatul de calitate sau de moștenitor eliberat de pe urma decesului părții adverse ( deces care, in plus, a avut loc în Australia ). Accesul la asemenea acte ca certificatul de calitate sau de mostenitor nu este deschis unor persoane straine de mostenire, ci exclusiv acestora, astfel incat depunerea la dosar nu poate fi facuta decat de catre mostenitori sau, in conditiile art. 172 si urm. C.pr.civ., cu concursul instantei de judecata.
Un argument în plus este și acela că insasi calitatea de mostenitor nu deriva din certificatul de mostenitor sau de calitate de mostenitor, avand in vedere functiile certificatului de calitate de mostenitor/ de mostenitor, nici macar proba calitatii de mostenitor nu se face exclusiv prin aceste certificate, anume calitatea de moștenitor nu se dovedește exclusiv prin aceste două categorii de acte, ci se poate dovedi doar prin acte de stare civilă (care în mod evident în prezenta cauză nu pot fi cerute recurenților - părți adverse față de defunctă) și alte înscrisuri sau mijloace de probă care să dovedească acceptarea succesiunii. Certificatul de calitate sau de moștenitor nici măcar nu este necesar pentru insezinare în cazul moștenitorilor sezinari, cum ar fi fiii defunctei, raportat la legea română ( a carei aplicabilite in materia mostenirii se determina potrivit art. 66 din Legea nr. 105/ 1992 - in raport de data decesului - ";Moștenirea este supusă:a) în ce privește bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naționale pe care persoana decedată o avea la data morții; b) în ce privește bunurile imobile și fondul de comerț, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat";).
În concluzia celor expuse, Curtea constată că soluția tribunalului este nelegală și netemeinică, impunându-se modificarea ei, intrucat recurentii si-au indeplinit singura obligatie procesuala care le revenea, potrivit art. 245 C.pr.civ., iar mai departe, proba calitatii persoanelor indicate drept mostenitori urmeaza a face obiectul probatiunii in cauza, in conditiile comune, inclusiv ale art. 172 si urm. C.pr.civ..
| ← Instituţia intervenţiei forţate prevăzute de art. 68 şi... | Cont.adm.acţiune având ca obiect obligarea autorităţii... → |
|---|
