Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 5788 din data de 03.10.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată la data de ……. sub număr dosar ….. pe rolul Judecătoriei ……., petentul C.C.C a solicitat în contradictoriu cu intimata I.P.J. ….. anularea procesului verbal de contravenție seria …..nr…… din data de ……. emis de intimată.
În fapt, a arătat petentul că în cuprinsul actului de sancționare mai sus menționat s-a consemnat că la data de 12.03.2016 a condus autoturismul marca Dacia logan, cu numărul de înamtriculare ……. pe DN2, ……, cu viteza de 102 km/h, fapt pentru care s-a dispus sancționarea sa contravențională conform art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Petentul apreciază că viteza constatată și înregistrată de aparatul radar nu corespunde realității și solicită să fie avută în vedere la calcularea vitezei înregistrată eroarea cinemometrului de 3-4% la viteze de peste 100 km/h în conformitate cu prevederile NML 021-05 din 2005, pct.3.1.1..
În drept, s-au invocat prevederile legale ale O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Plângerii contravenționale i-au fost atașate copie de pe procesul verbal de contravenție seria PBCX nr.054721 din 12.03.2016.
Cererea a fost în mod legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Plângerea contravențională și înscrisurile aferente au fost comunicate intimatei care la data de 25 mai 2015 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate.
În esență, intimata a arătat că petentul a fost sancționat contravențional în mod legal și temeinic cu 9 puncte amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru faptul că la data de 12.03.2016, orele 13:27, petentul a condus autovehiculul marca dacia cu numărul de înmatriculare … pe …. interiorul localității ….., jud……, cu viteza de 102 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, faptă prevăzută și sancționată de art.49 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și art.102 alin.(3) lit.e din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile legale ale O.G. nr.2/2001 și O.U.G. nr.195/2002.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Întâmpinării i-au fost atașate raportul agentului constatator, suport CD cuprinzând înregistrarea video, atestat operator radar și buletin de verificare metrologică.
La data de …. instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei.
Analizând plângerea formulată prin raportare la actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria …..nr….., întocmit de către IPJ ….., petentul C.C.C a fost sancționat contravențional cu 9 puncte amendă în sumă de 945 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție, rezultă că, la data de 12.03.2016, orele 13:27, petentul a condus autovehiculul marca dacia cu numărul de înmatriculare …… pe DN …. interiorul localității ……, jud….., cu viteza de 102 km/h, viteză stabilită de aparatul radar și înregistrată pe suport hard-disk digital, faptă prevăzută și sancționată de art.49 alin.(1) din O.U.G. nr.195/2002 și art.102 alin.(3) lit.e din același act normativ.
Verificând conținutul procesului-verbal de sancționare contravențională ce face obiectul prezentei cauze sub aspectul legalității sale, instanța constată legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din O.G. nr.2/2001, precum și mențiunile prevăzute de art.180 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, acesta a fost încheiat de către un agent constatator competent (agent al poliției rutiere) care a inserat în cuprinsul actului calitatea în care a acționat, inclusiv toate mențiunile necesare individualizării persoanei trase la răspundere contravențională, data și locul comiterii faptei.
Referitor la descrierea contravenției săvârșite, instanța constată că aceasta este complet și corect descrisă față de dispozițiile legale care reglementează această faptă. Astfel, potrivit art. 49 alin.(1) din OUG nr.195/2002 ,,Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, iar art. 102 alin.3 lit. e). din același act normativ prevede "constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:(….)depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța trebuie să stabilească dacă situația de fapt descrisă în procesul verbal corespunde realității și dacă încadrarea în drept s-a realizat în mod corespunzător.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că și faptele contravenționale privind regimul de circulație rutieră intră în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenție, întrucât norma juridică sancționatoare are caracter general, iar sancțiunile urmăresc un scop represiv și preventiv. În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală, între care se regăsește și prezumția de nevinovăție. Așa fiind, sarcina probei cu privire la depășirea vitezei legal admisă în interiorul localității așa cum s-a reținut în procesul verbal contestat revine organului constatator.
Instanța apreciază că intimatul și-a îndeplinit această obligație. Astfel, în urma vizionării de către instanță a înregistrării video efectuată pe suportul digital CD, se observă că la momentul 13:27:02, petentul a circulat cu viteza de 102 Km/h în localitate.
În ceea ce privește apărările invocate de petent, instanța apreciază că sunt neîntemeiate și le va înlătura. În acest sens, instanța reține că viteza de 102 km/h a fost stabilită cu cinemometrul de control rutier, tip LTI 20/20 TRUCAM, fabricație Laser Technology Inc-USA, seria TC004136, care măsoară în regim staționar, aparat tehnic verificat metrologic conform Buletinului de verificare depus la dosar (fila 24 dosar), apt să măsoare în regim staționar, agentul intimatei fiind atestat să utilizeze aparatul, conform atestatului de operator depus la dosar (fila 25 dosar).
Instanța nu va reține ca fiind întemeiată susținerile petentului potrivită cărora trebuie luată în considerare o marjă de eroare de 3-4% a cinemometrului la stabilirea vitezei, întrucât, în momentul emiterii buletinului de verificare metrologică se verifică funcționarea aparatului radar, setările fiind efectuate tocmai pentru a se asigura o măsurare corectă a vitezei.
Or, din analiza buletinului de verificare metrologică nr. 0098256 emis în data de 28.12.2015 rezultă faptul că cinemometrul de control rutier, tip LTI 20/20 TRUCAM, fabricație Laser Technology Inc-USA, seria TC004136 măsoară în regim staționar, fiind omologat de către Biroul de Metrologie Legală pentru a efectua măsurători precise ale vitezei.
Cât privește critica petentului vizând încheierea procesului verbal de către un alt agent constatator decât cel care a efectuat înregistrarea, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată, întrucât, deși susține că este obligatoriu ca agentul care a efectuat înregistrarea cu aparatul radar să întocmească procesul-verbal, petentul nu indică nici un text de lege în acest sens.
În acest sens, reține însă instanța că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar conform alin. 2 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate și verificate metrologic.În speță aceste dispoziții au fost respectate, față de faptul că măsurarea vitezei de circulație a autovehiculului condus de petent s-a făcut cu echipament verificat metrologic și omologat, de către un agent atestat în acest sens, astfel cum s-a demonstrat cu actele depuse la dosar (suport CD, buletin de verificare metrologică, atestat privind agentul constatator), iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției putea, fără probleme, fi întocmit de către un alt agent, ambii având însă calitatea de polițist rutier, cerută de dispozițiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la acest aspect, reține instanța că specificul activității de control a vitezei în trafic impune lucrul în echipă, astfel ca unul dintre agenți să opereze cu aparatul radar, iar celălalt să oprească autoturismele în trafic și să încheie procesele-verbale, astfel cum s-a întâmplat și în speța de față, fapt care nu este interzis de nici o prevedere legală, cum s-a arătat mai sus.
În aceste împrejurări instanța reține că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului-verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit.
Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii aplicate, având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, precum și de contextul în care fapta a fost săvârșită, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, agentul constatator luând în considerare viteza concretă înregistrată.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 care au fost încălcate în cauză, au drept scop desfășurarea circulației pe drumurile publice, în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal și că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele negative pe care le poate produce (posibile evenimente rutiere soldate cu pierderi de vieți omenești și importante pagube materiale), fiind necesar a se atrage atenția petentului cu privire la fapta săvârșită.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, reținând că în cauză legalitatea si temeinicia procesului verbal atacat nu au fost înlăturate, apreciind că sancțiunea aplicată de organul constatator a fost corect individualizată și este proporțională în raport de pericolul social concret al faptei, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea ca neîntemeiată, menținând în consecință dispozițiile procesului-verbal atacat.
| ← Nulitate act juridic | Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
