PLANGERE CONTRAVENTIONALA. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria VĂLENII DE MUNTE Sentinţă civilă nr. 159 din data de 30.01.2013
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de (…), sub nr. (…), petentul (…) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul (…) , anularea procesului verbal contravențional seria (…)
În motivarea plângerii, petentul a arătat că in ziua de (…) in timp ce conducea autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…) pe raza localitatii (…), a fost oprit pentru un control de un echipaj de politie care i-a comunicat ca a depasit viteza legala având 76 km/h. Petentul a aratat ca nu desi i-a solicitat agentului constatator dovada depasirii vitezei, acesta a refuzat. De asemenea, petentul a precizat ca agentul nu i-a înmânat la solicitarea sa certificatul de omologare al radarului, buletinul de verificare metrologica, autorizatia de operator radar, ordinul de zi.
Ca aparari, petentul a arătat următoarele: viteza pe care o avea nu corespunde celei menționate in procesul-verbal, aratand ca se afla la intrarea in localitate; nu i s-a aratat înregistrarea video; agentul constatator se afla singur in mașina si nu exista un al doilea agent care sa confirme cele menționate in procesul-verbal; agentul constatator a refuzat sa noteze obiectiunile sale la rubrica "alte mentiuni";; mentiunea refuza sa semneze nu este adevarata si trebuia confirmata de cel putin un martor.
In subsidiar petentul a solicitat inlocuirea amenzii cu averisment.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 242 alin. 2 C.p.c.
În susținerea plângerii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contravențional.
În privința timbrajului, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar, conform art. 36 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
La termenul de judecată de astazi, în temeiul art. 167 C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosar: proces-verbal, fotografie radar; registru evidenta; atestat operator radar; buletin de verificare metrologica; cazier contravențional.
Intimatul, la data de (…), a depus întâmpinare prin care a arătat că, în data de (…), orele (…), petentul a fost sancționat contravențional întrucât la data și ora antemenționate, a condus autoturismul marca (…), cu nr. de înmatriculare (…), pe DN(…) km (…), fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, seria (…) nr. (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), cu o viteză de 76 km/h.
A mai precizat intimatul că abaterea contravențională a fost constatată, potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002, coroborat cu art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Intimatul a arătat că in ceea ce privește neprezentarea filmării, nici un articol de lege nu instituie in sarcina organului constatator obligatia de a prezenta contravenientului fotografia radar. Singura in masura sa aprecieze asupra legalității sancțiunii este instanta si nu contravenientul.
In ceea ce priveste lipsa indicarii martorului asistent, intimata a aratat ca aceasta poate eventual face obiectul unei nulitati relative, insa se constata evident ca petentului nu i s-a produs nicio vatamare.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal, planșe foto, atestat operator; raport agent constatator; buletin de verificare metrologică, fila din registrul de evidenta a abaterilor, cazier contravențional.
Dupa pronuntarea hotararii (…) petentul a depus Note de ședința (….) care nu au fost avute in vedere avand in vedere dispozitiile art. 258 alin. 3 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal contravențional seria (…), încheiat la data de (…), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, întrucât în ziua de (…), orele (…), acesta a condus autoturismul marca (…) cu nr. de înmatriculare (…), pe DN(..) km (…), fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), cu o viteză de 76 km/h (+26 km/h).
Astfel, s-a reținut în sarcina petentului comiterea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 121 alin. 1 din R.A. a OUG nr. 195/2002.
În acest sens, potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2, în referire la art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. b din OUG nr. 195/2002), și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare.
În conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Totodată, instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost înmânat imediat după întocmirea lui, petentul refuzând insa sa semneze, fiind astfel incidente dispozițiile art. 19 alin. 1 tezele a II-a și a III-a din OG nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Totodată, alin. 3 al art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Or, în procesul verbal în discuție, care nu a fost semnat de petent, nu este trecut niciun martor asistent dar nici motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent, care să confirme că petentul a refuzat să semneze procesul verbal.
Pe cale de consecință, interpretând textul art. 19 din OG nr. 2/2001 care, potrivit art. 47 din același act normativ, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv art. 105 alin. 2 C.proc.civ., care prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie, rezultă că lipsa confirmării refuzului petentului de a semna procesul verbal de către un martor asistent este sancționată cu nulitatea relativă și virtuală a procesului verbal de contravenție, vătămarea produsă petentului trebuind dovedită.
Instanța reține că pentru a interveni nulitatea actelor de procedură, respectiv a procesului verbal de contravenție în discuție, se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, conform art. 105 alin. 2 C.proc.civ., următoarele condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent; actul de procedură să fi produs părții o vătămare; vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește analiza îndeplinirii condițiilor mai sus enunțate în cauza de față, instanța reține mai întâi că procesul verbal de contravenție în discuție a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, respectiv nu a fost menționat niciun martor asistent dar nici motivele care au condus la încheierea procesului verbal în lipsa unui martor asistent, deși petentul a refuzat să semneze acest proces verbal.
Cu toate acestea, condiția ca actul de procedură să fi produs părții o vătămare nu este îndeplinită, întrucât petentul nu a făcut dovada vătămării pe care a suferit-o, deși avea această obligație potrivit art. 129 alin. 1 C.proc.civ.
Mai mult decât atât, chiar și în ipoteza în care petentul ar fi dovedit vătămarea suferită, instanța apreciază că această vătămare ar fi putut înlăturată altfel decât prin anularea actului, de exemplu prin dovedirea de către petent a altei situații de fapt decât cea menționată în procesul verbal sau prin controlul de legalitate și temeinicie pe care-l realizează instanța.
De altfel, instanța reține că rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal și faptul că la întocmirea acestuia contravenientul nu era prezent sau a refuzat să semneze, asigurându-se astfel un plus de protecție a drepturilor contravenientului, neexistând obligația de a proba prin martori fapta contravenientului, dacă această faptă este probată prin alte mijloace probatorii. Pe cale de consecință, instanța constată că motivul de nulitate invocat de petent, privind faptul că refuzul său de semnare a procesului verbal nu a fost confirmat de către un martor, contrar art. 16 din OG nr. 2/2001, nu este întemeiat.
Totodată, instanța reține că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că fapta contravențională comisă de petent a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, recte aparatul radar marca Autovision.
Pe cale de consecință, instanța va respinge apararea petentului in legatura cu lipsa martorului asistent si a trecerii obiecțiunilor.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mai mult decât atât, instanța reține că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că fapta contravențională comisă de petent a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…), iar acest instrument a fost menționat în procesul verbal în discuție. În acest sens, edificator este buletinul de verificare metrologică nr. (…) pentru cinemometru de control rutier mai sus amintit, având valabilitate un an.
Totodată, instanța reține că polițistul, în calitate de agent constatator, conform art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002, nu acționează în trafic în baza unui ordin de serviciu, acesta având nu doar dreptul, ci și obligația de a constata și sancționa faptele contravenționale comise la regimul rutier, în temeiul dispozițiilor art. 26 alin. 1 pct. 10 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române (Poliția Română constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii), care se coroborează cu cele ale art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului (polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătura cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite prin lege).
În atare condiții, intanța reține că agentul de poliție, în calitatea sa de agent constatator, avea legitimitatea de a întocmi procesul verbal contravențional, conform art. 180 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006, sens în care nu era necesar un ordin de serviciu al agentului constatator pe care se specifică ruta pe care urmează a se efectua controlul și aria de desfășurare a activității acestuia.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal contravențional în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța reamintește că procesul verbal contravențional a fost întocmit ca urmare a constatării comiterii faptei contravenționale de către petent prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…).
În atare condiții, dacă un proces verbal contravențional întocmit în urma constatărilor efectuate ex propriis sensibus -"cu propriile simțuri";- de către un agent constatator se bucură de prezumția de legalitate, însemnând că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumția de autenticitate, respectiv actul emană în mod real de la cine se spune că emană, precum și cu prezumția de veridicitate, adică actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, cu atât mai mult aceste prezumții sunt operante și atunci când actul în discuție a fost întocmit în urma constatărilor efectuate prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, cum este cazul în prezenta speță.
Motivul pentru care actele administrative se bucură de tripla prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, recte agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte, mai ales, cum este cazul în prezenta speță, că săvârșirea contravenției a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Recunoscând prezumția de legalitate de care se bucură prezentul proces verbal în condițiile în care fapta a fost constatată de agentul constatator ex propriis sensibus (în mod direct), instanța apreciază că sarcina probei (prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții) incumbă petentului.
Instanța, cercetând probele administrate în cauză, constată că petentul nu a reușit să facă dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Prezumția de nevinovăție a petentului, care funcționează de asemenea, în procedura contravențională română, calificată,, penală,, în înțelesul european autonom al CEDO, nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
În cazul de față i s-a dat petentului posibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, acesta nu a administrat nici o probă de natură să prezinte o situație de fapt, contrară celei reținute, deși îi revenea această obligație potrivit art.129 alin.1 teza finală C.pr.civ.
Astfel, in acord cu intimatul, nu exista obligația pentru agentul constatator de a prezenta contravenientului înregistrarea video. Singura in masura sa aprecieze asupra legalitatii si temeiniciei sanctiunii este instanta de judecata. Astfel, potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii.
Totodată, instanța constată că petentul a mai invocat un motiv de nulitate a procesului verbal, respectiv neconsemnarea de către agentul constatator a obiecțiunilor petentului, contrar art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001. În acest sens, potrivit art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Interpretând dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, prin raportare la dispozițiile Codului de procedură civilă și la considerentele deciziei nr. (…), pronunțată în interesul legii, de către (…) rezultă că neconsemnarea obiecțiunilor contravenientului în procesul verbal este sancționată cu nulitatea relativă și expresă a procesului verbal de contravenție, vătămarea produsă petentului fiind prezumată.
În ceea ce privește analiza îndeplinirii condițiilor ce se cer a fi întrunite pentru a interveni nulitatea procesului verbal de contravenție în discuție, astfel cum acestea au fost menționate anterior, instanța reține mai întâi că procesul verbal de contravenție în discuție a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale, respectiv nu au fost menționate obiecțiunile contravenientului, vătămarea produsă acestuia prezumându-se relativ.
Cu toate acestea, condiția ca vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal nu este îndeplinită, câtă vreme petentul a avut posibilitatea de a-și preciza toate obiecțiunile sale prin plângerea pe care a formulat-o, supunând astfel procesul verbal în discuție controlului de legalitate și temeinicie.
Rezultă așadar că motivul de nulitate invocat de petent, privind neconsemnarea de către agentul constatator a obiecțiunilor sale, este neîntemeiat.
Instanta constata ca petentul a invocat faptul ca agentul constatator era singur in mașina si nu mai era un al doilea agent care sa confirme viteza. Instanța nu poate retine o asemenea aparare avand in vedere faptul ca viteza a fost înregistrata prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv aparatul Autovision seria (…), montat pe auto cu nr. de înmatriculare (…). Astfel, dovada contrara a vitezei înregistrate printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic nu poate fi facuta in nici un caz cu mărturia unei persoane, motiv pentru care instanța va respinge apararea petentului.
De asemenea, instanța nu poate retine apărarea petentului potrivit căreia viteza cu care circula corespunde celei avute in afara localitatii intrucat mențiunile trecute in procesul-verbal privind ora si locul savarsirii contraventiei sunt constatări efectuate ex propriis sensibus -"cu propriile simțuri";- de către un agent constatator astfel incat se bucură de prezumția de legalitate. De asemenea, potrivit Raportului la data de (…) orele (…) agentul constatator efectua supravegherea si controlul traficului pe raza localității (…) Instanta retine si faptul ca locul constatarii tuturor abaterilor contraventionale in ziua de (…) intre orele (…) este localitatea (…), potrivit Registrului de evidenta a abaterilor .Pentru motivele aratate instanta va respinge si aceasta aparare a petentului.
În cazul de față, având în vedere faptul că din procesul verbal rezultă că fapta contravențională, comisă de către petent, a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, văzând și natura sancțiunilor aplicate petentului, instanța apreciază că tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate poate fi aplicată fără a se încălca prin aceasta prezumția de nevinovăție a contestatorului.
Instanța apreciază că sarcina probei revine intimatului exclusiv în ipoteza în care fapta reținută în sarcina contravenientului nu a fost percepută prin propriile simțuri de către agentul constatator sau cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, ci pe baza altor elemente, cum ar fi de exemplu declarațiile unor martori, de altfel aceasta fiind interpretarea ce rezultă din cauza Anghel împotriva României.
Mai mult decât atât, în prezenta cauză, intimatul a făcut dovada că mijlocul tehnic era omologat și verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. (…) pentru cinemometru de control rutier, "AUTOVISION";, montat pe autospeciala marca (…), cu nr. de înmatriculare (…), emis de Institutul Național de Metrologie Legală, valabil un an de zile, precum și faptul că operatorul radar era atestat (atestat operator " AUTOVISION"; nr. (…) fiind atașate și fotografii.
Recunoscând tripla prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură prezentul proces verbal, instanța apreciază că sarcina probei, prin care să se tindă la combaterea efectelor generate de aplicarea acestei prezumții, incumbă petentului.
Or, petentul nu a fost în măsură să răstoarne această prezumție, deși avea obligația de a-și dovedi susținerile, conform art. 129 alin. 1 teza finală C.proc.civ.
Sub aspectul sancțiunii aplicate petentului, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. 1, în referire la art. 5 alin. 5, coroborat cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, apreciază că sancțiunile au fost aplicate in mod legal. Astfel, sancțiunea amenzii în sumă de 280 lei, cu titlu de sancțiune principală pentru depășirea vitezei legale este proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta - contravenție la regim rutier de o însemnătate ridicată, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă - crearea unei stări de pericol pentru circulația pe drumurile publice. In ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța are in vedere faptul ca petentul nu este la prima abatere de acest tip, dimpotrivă, acesta recidivează in depășirea vitezei legale (Cazier contravențional).
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent, ca neîntemeiată.
| ← PLATI. Jurisprudență Plăţi | PLANGERE CONTRAVENTIONALA. Jurisprudență Plângeri prealabile → |
|---|
