Plângere contravenţională. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria BALŞ Sentinţă civilă nr. 177 din data de 17.02.2017
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul CL împotriva procesului-verbal de contravenție xxxxx din data de 09.09.2016, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN O .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat ML pentru petent, lipsă fiind reprezentantul intimatului. A fost prezent și martorul SI .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin serviciul registratură, s-a depus de către Inspectoratul Județean de Jandarmi O procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu martorul SI , având ca număr de înregistrare XXXXXXX.
Avocat ML a învederat instanței faptul că renunță la audierea martorului întrucât a luat legătura cu el și i-a comunicat faptul că nu are cunoștință de cum s-a produs fapta reținută în procesul verbal de contravenție aplicat petentului.
La interpelarea instanței, martorul SI a arătat că nu a fost de față la momentul sancționării petentului.
Instanța, față de cele învederate de martorul SI și având în vedere poziția apărătorului petentului, a revenit asupra dispozițiilor de audiere a martorului, condiții în care a admis cererea de renunțare la audierea martorului, cerere formulată de apărătorul petentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru concluzii asupra fondului.
Avocat M L, pentru petent, a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere. A arătat că nu solicită cheltuieli de judecată. A menționat că din probatoriul administrat, respectiv din declarația martorului BM , reiese faptul că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. A mai menționat că petentul a fost sancționat pentru că a circulat pe sens opus, fără a efectua manevra de depășire, iar martorul audiat a arătat că petentul a depășit anumite mașini. De asemenea, a menționat apărătorul petentului faptul că procesul verbal nu este legal, întrucât s-a reținut o altă situație de fapt decât cea din realitate, astfel că nu i se poate acorda putere juridică.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 14.09.2016 sub nr. xxxxxxxxx, petentul C L, în contradictoriu cu intimatul IPJ O , a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria XXXX din 09.09.2016, exonerarea de plata amenzii și restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că, în interpretarea agentului constatator, a condus pe DN 65 - km21+500m, pe raza localității B, pe sensul opus fără a efectua manevra de depășire. A arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa întrucât a efectuat regulamentar manevra de depășire a trei autovehicule care circulau cu viteză redusă. A mai arătat că s-a asigurat în momentul în care a efectuat depășirea, semnalizând schimbarea direcției de mers. De asemenea, a arătat că la aproximativ 200 metri după finalizarea manevrei de depășire a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat să-i prezinte actele mașinii, asigurarea și în special rovinieta. A menționat petentul că, după ce agentul a constatat că actele sunt în regulă, i-a comunicat că îi va suspenda permisul de conducere pentru că a circulat pe sensul opus fără a avea vreun motiv, lucru total neadevărat în opinia petentului și cu care acesta nu a fost de acord la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, acesta fiind și motivul pentru care nu a semnat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. A mai menționat că atât el, cât și persoana cu care se afla în mașină au avut aceeași poziție, dar agentul constatator nu a vrut să-i audă, întocmindu-i procesul verbal atacat.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat, copia actului său de identitate și copia dovezii reținerii permisului de conducere seria CU nr. 1299430/09.09.2016.
Petentul a timbrat plângerea cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Prin întâmpinarea trimisă la dosar intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată, arătând în motivare, în esență, că actul de sancționare este temeinic și legal întocmit și, ca și act autentic, face pe deplin dovada situației de fapt și de drept existente în cauză, până la proba contrară. A mai arătat intimatul că petentul este cel care trebuie să dovedească aspectele invocate în plângerea formulată. De asemenea, a arătat că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite. A atașat la întâmpinare copia procesului-verbal de contravenție contestat și fișa de evidență auto a petentului.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisurile și proba testimonială cu martorul BM .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal seria xxxxx din 09.09.2016 (fila 4), petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei pe motiv că în ziua respectivă, la ora 1830, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare XXX pe DN65 - km 21 + 500 m pe sensul opus de deplasare, pe o distanță de aproximativ 300 m, fără a efectua corect manevra de depășire, faptă prevăzută și sancționată de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al.1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, în ceea ce privește forma sa. Nu se poate considera că agentul constatator a reținut o altă situație de fapt decât ceea ce s-a întâmplat în realitate, în condițiile în care din declarația martorului audiat (fila 29) reiese că petentul a condus pe sensul opus de mers, în depășirea neregulamentară a unor vehicule oprite în coloană pe același sens de deplasare. Astfel, se observă că petentul a condus, într-adevăr, pe sensul opus de deplasare fără a efectua legal manevra de depășire, așa cum s-a și reținut în procesul-verbal contestat. În același timp se observă că situația de fapt reținută se încadrează întru totul în dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. d din OUG 195/2002 menționate în procesul-verbal, petentul nerealizând o simplă depășire, ci parcurgând o distanță mai lungă pe sensul opus de mers, în dorința de a se băga în fața altor șoferi care, în considerarea legislației rutiere și arătând respectul cuvenit celorlalți participanți la trafic, așteptau în coloană reluarea deplasării.
Analizând temeinicia celor cuprinse în procesul verbal, instanța constată că starea de fapt reținută de agentul constatator nu a fost combătută în nici un fel de către petent, acesta neaducând nicio probă din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal atacat. Dimpotrivă, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de declarația martorului audiat, acesta declarând, așa cum s-a arătat mai sus, că petentul a condus pe sensul opus de mers, în depășirea mai multor vehicule oprite în coloană pe același sens de deplasare. De asemenea, martorul a arătat că semnătura aflată pe procesul-verbal aflat la fila 6 din dosarul declinat îi aparține, confirmând astfel că a semnat respectivul act în calitate de martor asistent.
Procesul-verbal de contravenție, ca și înscris autentic, se bucură prezumția de veridicitate și temeinicie cu privire la cele constatate, această prezumție trebuind să fie răsturnată de către cel care contestă procesul-verbal, prin proba contrară. Trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa (Decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza Ioan Pop împotriva României din data de 28.06.2011) Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a înlăturat prezumția de legalitate a procesului verbal din procedura contravențională română, ci a impus doar existența unui echilibru între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de contravenție. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării petentului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materie contravențională. Curtea a mai învederat faptul că instanțele naționale trebuie să dea posibilitatea reclamantului (petent în procedură contravențională) de a-și exprima punctul de vedere, de a solicita administrarea de probe în susținerea cererii.
De asemenea, în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României Curtea a arătat că abordarea instanței (în sensul de a aștepta ca petentul să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către agentul constatator) este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță.
Concluzionând, instanța arată că petentului i s-a creat în mod efectiv și concret cadrul necesar pentru a-și exercita dreptul de acces la o instanță, punându-i-se la dispoziție mijloacele procedurale necesare pentru a aduce dovezi în favoarea sa, astfel că în cauză s-a asigurat echilibrul dintre prezumția de nevinovăție a petentului și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Cu toate acestea, petentul nu a făcut dovada faptului că starea de fapt reținută de către agentul constatator nu corespunde realității.
În contextul circumstanțelor arătate, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca și act autentic, nu a fost răsturnată de către petent.
Pe aceste considerente, instanța urmează să respingă plângerea petentului împotriva procesului-verbal de contravenție seria XXXX încheiat la data de 09.09.2016, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul CL, domiciliat în mun. B, împotriva procesului-verbal de contravenție seria XXXXX încheiat la data de 09.09.2016, în contradictoriu cu intimatul IPJ O , cu sediul în S
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B .
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2017.
Data publicarii pe site: 21.09.2017
| ← Plângere contravenţională - declinare. Jurisprudență... | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
