Plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar. Obligaţia realizării unei oferte de teren în cazul în care vechiul amplasament este ocupat
| Comentarii |
|
- H.G. nr. 890/2005: art. 10
- H.G. nr. 1095/2005: art. 16.4
Există o obligaţie imperativă a comisiilor locale de a oferi celui îndreptăţit terenuri în natură pe un anumit amplasament, obligaţie care trebuie îndeplinită anterior formulării vreunei propuneri de acordare de despăgubiri.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 251/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 5102 din 23.12.2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins plângerea petentei Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa şi în consecinţă: s-a admis în parte plângerea petentei M.L., s-a modificat Hotărârea nr. 514/19.12.2006 emisă de intimata comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură/despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată, de 1,74 ha, teren deţinut de defunctul U.V. pe raza localităţii Sărata.
S-a respins cererea petentei M.L. de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petenta Comisia municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Prin motivele de recurs formulate pe larg, petenta a înţeles practic să critice hotărârea din două puncte de vedere.
1. în primul rând s-a invocat lipsa îndreptăţirii intimatei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţa de suprafaţă de 0,76 ha situată pe raza localităţii componente Sărata.
Susţinerile petentei sunt lipsite de suport probator, hotărârea primei instanţe fiind egală şi temeinică sub aspectul stabilirii întinderii îndreptăţirii intimatei M.L. la reconstituirea dreptului de proprietate.
Sub acest aspect este de reţinut că în baza art. 33 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, intimata a solicitat petentei Comisia municipală Bistriţa reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moştenitoare a defunctului U.P., bunicul său, pentru suprafaţa de 1,74 ha teren, depunând în acest sens adeverinţa nr. 6154/1997 eliberată de Primarul mun. Bistriţa, care atestă faptul că defunctul U.P. a fost înscris în registrul agricol Sărata pe anii 1959-1963 la lista străinaşilor cu suprafaţa de 1,74 ha teren, din care arabil 1,45 ha şi fâneţe 0,29 ha, menţionându-se că terenul a fost predat la Decretul nr. 115/1959.
Actele de stare civilă depuse la dosarul de fond atestă faptul că intimata M.L. este nepoata de fiu a defunctului U.P., astfel că aceasta are îndreptăţirea de a solicita conform art. 8 alin. 2 şi art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului preluat de la antecesorul său.
Concluzia petentei recurente cu privire la reconstituirea unei părţi din terenul deţinut de către U.P. pe raza localităţii Sărata în favoarea lui U.V. şi pe raza localităţii Şieu Măgheruş este esenţial greşită.
Este adevărat că tatăl intimatei U.V., fiul lui U.P., a solicitat Comisiei locale Şintereag reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenului deţinut pe raza localităţii Şieu Măgheruş în suprafaţă de 3,93 ha, în care a inclus alături de terenurile de 2,48 ha de pe raza satului Şieu Sfântu şi suprafaţa de 1,74 ha deţinută pe raza localităţii Sărata, însă aceasta nu poate duce la concluzia că terenurile din Sărata au fost reconstituite pe raza localităţii Şieu Sfântu.
Ceea ce s-a omis a se observa, atât de către intimată cât şi de către prima instanţă, este faptul că din suprafaţa totală de 3 ha 2463 mp, pentru care s-a validat reconstituirea în favoarea lui U.V. şi pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 44313/1994 o parcelă de 5800 mp este de natură pădure, că a fost solicitată în cerere distinct şi că această parcelă nu este inclusă în suprafaţa de 2,48 ha înscrisă pe numele lui U.V. în registrul agricol Şieu Sfântu pe anii 1956-1958.
Prin urmare, în favoarea tatălui intimatei M.L. s-a emis titlu de proprietate pentru suprafaţa de 0,58 ha pădure şi suprafaţa de 2,6663 ha teren agricol (diferenţa de
suprafaţă faţă de cea de 2,48 ha înscrisă în registrul agricol rezultând în mod evident din măsurători mai puţin exacte la vremea preluării a terenurilor extravilane), fără a se avea în vedere nici măcar în parte terenul care a fost deţinut pe raza localităţii Sărata, şi pentru care Comisia locală Şintereag nu avea atribuţia de a dispune reconstituirea.
Pe de altă parte, teza compensării, cum corect a statuat şi instanţa de fond, nu poate fi acceptată, deoarece soluţia legală, în cazul în care titlul de proprietate menţionat ar cuprinde suprafeţe de teren la care defunctul nu era îndreptăţit, este de a se solicita constatarea nulităţii absolute parţiale a acestuia, şi nicidecum reducerea suprafeţelor la care acesta ar fi îndreptăţit pe raza altor localităţi.
2. Cea de-a doua critică se referă la nelegalitatea înscrierii intimatei pe anexa 23 Bistriţa cu diferenţă de teren sau despăgubiri motivat de neacceptarea de către aceasta a celor două oferte adresate de către petentă şi de lipsa terenului disponibil, impunându-se înscrierea petentei în anexa 23 doar cu despăgubiri.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, prin art. 10 din H.G. nr. 890/2005 se stabileşte procedura de urmat în ipoteza în care reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament nu mai este posibilă.
Astfel, potrivit art. 10 alin. 1 din actul normativ arătat, în situaţiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptăţite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. în cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptăţite nu optează pentru primirea de despăgubiri.
Ca atare, textul instituie în sarcina comisiei locale de fond funciar obligaţia de a oferi celui îndreptăţit un alt amplasament situat în aceeaşi localitate sau într-o localitate învecinată, fără a lăsa la latitudinea comisiei efectuarea acestei proceduri.
Potrivit art. 16.4 din H.G. nr. 1095/2005, numai în cazul în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament se pot acorda despăgubiri, caz în care comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentaţie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. La dosar vor fi anexate şi dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declaraţie semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură.
Rezultă aşadar şi din cuprinsul acestui text legal faptul că există o obligaţie imperativă a comisiilor locale de a oferi celui îndreptăţit terenuri în natură pe un anumit amplasament, obligaţie care trebuie îndeplinită anterior formulării vreunei propuneri de acordare de despăgubiri.
în speţă, comisia municipală a propus acordarea de despăgubiri fără a proceda la efectuarea unei oferte de atribuire a unui alt amplasament, pentru ca după depunerea de către intimată a contestaţiei din 03.02.2006, respectiv la 21.11.2006 şi 7.05.2007, să trimită acesteia două oferte cu caracter strict formal, vizând doar suprafaţa de 0,98 ha, prin care indică nişte suprafeţe mari de teren, fără a fi individualizate în concret.
Caracterul formal al ofertelor făcute de Comisia municipală Bistriţa, rezultă atât din împrejurarea că niciuna din opţiunile exprimate de intimată nu a fost îmbrăţişată de către comisie, aceasta preferând să expedieze o nouă ofertă în aceeaşi manieră.
Oferta prevăzută de art. 10 din H G. nr. 890/2005 trebuie să fie una serioasă, făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, iar prin acceptarea ei de către destinatar să fie posibilă atribuirea terenului oferit şi punerea în posesie a beneficiarului procedurii de reconstituire.
în speţă, nu se poate reţine că petenta recurentă a respectat această procedură, nici măcar cu privire la suprafaţa de 0,98 ha, astfel că soluţia de înscriere a intimatei pe anexa 23 cu teren în natură/despăgubiri, adoptată de Comisia judeţeană prin hotărârea atacată şi menţinută de instanţa de fond este una legală şi temeinică.
Datorită caracterului obligatoriu al procedurii de ofertare, rămâne fără relevanţă, faptul că prin contestaţia formulată împotriva hotărârii comisiei municipale, intimata M L. a contestat expres sau nu şi propunerea de acordare a despăgubirilor.
Susţinerile Comisiei municipale cu privire la imposibilitatea oferirii unor alte suprafeţe, datorită faptului că nu mai are terenuri la dispoziţie este lipsită de suport probator.
Este real că Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificată şi completată, nu interzice acordarea unor despăgubiri, însă această măsură reparatorie are un caracter subsidiar, fiind posibilă doar atunci când s-au epuizat toate posibilităţile de acordare a unei teren în natură, cu atât mai mult cu cât beneficiarul reconstituirii pretinde acordarea de teren în natură şi nu optează pentru despăgubiri.
în acest sens, potrivit prevederilor art. 10 alin. 2 din H G. nr. 890/2005, în situaţia în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foştilor proprietari deposedaţi sau moştenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localităţi care vor pune la dispoziţie terenurile rămase disponibile.
Deşi în motivarea recursului s-a susţinut existenţa unor astfel de demersuri, precum şi faptul că nici în localităţile învecinate nu există suprafeţe disponibile, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuării solicitărilor.
în acelaşi timp, potrivit alin. 4 al art. 10 din H.G. nr. 890/2005, atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei judeţene de fond funciar, instituţiilor şi autorităţilor publice care administrează teren proprietate a statului iar alin. 6 al aceluiaşi articol acordă posibilitatea pentru comisiile locale de a solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la staţiunile şi institutele de cercetare dacă nu mai există teren disponibil administrat de alte instituţii şi autorităţi publice în judeţul respectiv sau în judeţele învecinate.
Petenta recurentă nu a produs dovezi în sensul eşuării tuturor demersurilor de identificare a unor suprafeţe de teren care să poată fi oferite în compensare, astfel că solicitarea sa de înscriere a intimatei pe anexa 23 în vedere acordării de despăgubiri nu poate fi acceptată de instanţă.
Dimpotrivă, din cele învederate în cuprinsul motivelor de recurs, rezultă că ulterior propunerii de înscriere a intimatei în anexa 23 pentru despăgubiri, s-a mai predat la dispoziţia comisiei municipale de către ADS suprafaţa de 311,62 ha. Chiar dacă această suprafaţă de teren ar fi deja validată în întregime în favoarea altor persoane, cum susţine petenta recurentă, nu s-a făcut dovada stopării unor astfel de demersuri şi pentru viitor, astfel că posibilitatea de a se efectua şi pentru intimata M L. o ofertă fermă de atribuire a unei suprafeţe în natură nu poate fi exclusă.
Pentru considerentele expuse şi în baza art. 312 alin. 1 teza I C. pr. civ., tribunalul urmează să respingă recursul declarat în cauză ca nefondat (Judecător Simionescu lldiko).
| ← Ordin de atribuire teren | Despăgubiri civile. Forţa majoră → |
|---|
