Despăgubiri civile. Forţa majoră
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 1000 alin. 1
- Legea nr. 24/2007
Fenomenele meteorologice, respectiv fnrtnna chiar de o mai mare intensitate, nu are caracterul unor împrejurări absolut imprevizibile.
(Secţia civilă, decizia nr. 211/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 420/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă acţiunea reclamantului LA. împotriva pârâtului Municipiul Bistriţa şi, pe cale de consecinţă acesta din urmă, obligat la plata către reclamant a sumei de 7.795,50 lei, reprezentând despăgubiri civile, actualizată la data plăţii efective, în funcţie de rata inflaţiei şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 603,98 lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul.
Examinând recursul prin prisma motivelor acestuia şi a dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., tribunalul reţine caracterul nefondat al recursului pentru caracterul neîntemeiat al criticilor şi în lipsa altor aspecte care să facă nelegală hotărârea atacată, pentru considerentele ce se vor arăta.
Critica privitoare la nereţinerea de către instanţă a îndeplinirii cerinţelor cazului de forţă majoră de evenimentul invocat este neîntemeiată.
în mod corect prima instanţă a reţinut caracteristicile ce trebuie să existe pentru ca o anumită împrejurare să constituie caz de forţă majoră, respectiv caracterul absolut invincibil şi absolut imprevizibil al acesteia alături de caracterul său extern.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă fenomenele meteorologice, ca cel din cauză, respectiv furtuna chiar de o mai mare intensitate, nu are caracterul unor împrejurări absolut imprevizibile.
Aprecierea instanţei este susţinută de caracterul relativ frecvent al ploilor cu caracter de furtună pe timpul verii, de previzibilitatea apariţiei unor asemenea evenimente meteorologice în anumite circumstanţe de temperaturi ridicate, previzibilitate bazată pe posibilităţile ştiinţifice de anticipare a unor asemenea evenimente şi chiar de anticipare la un nivel comun de cunoştinţe în domeniu.
Aprecierea instanţei privind caracterul previzibil al fenomenului în cauză, previzibilitate ce include şi un nivel de mai mare intensitate al fenomenului este corectă şi se bazează pe precedentul existent în manifestarea unui fenomen asemănător cu un an înainte ca cel din cauză.
Demersul intimatului şi a altor cetăţeni, bazat pe acest precedent, adresat recurentului în anul 2007, demers înregistrat la acesta, prin care se solicită măsuri de tăiere a arborilor, inclusiv a celui din care s-a desprins creanga care a avariat autoturismul intimatului, existând pericolul ruperii lor în cazul unei furtuni, face ca evenimentul meteorologic invocat de recurent ca fiind un caz de forţă majoră să nu aibă acest caracter, nefiind absolut imprevizibil.
Chiar în ipoteza în care respectiva furtună ar fi fost un caz de forţă majoră ea trebuia să fie externă, fără vreo relaţie cu lucrul, însă în speţă din declaraţiile martorilor, a rezultat că respectiva creangă era uscată, astfel că ruperea acesteia are şi o cauză internă.
Faţă de cele arătate, care includ posibilitatea recurentului de a previziona evenimentul şi consecinţele lui în privinţa comportării arborelui la acest eveniment meteorologic, acesta a constituit doar o împrejurare numai relativ imprevizibilă, nu constituie caz de forţă majoră, ci cel mult un caz fortuit care nu înlătură răspunderea recurentului pentru „fapta lucrului”, instanţa, reţinând corect că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1000 alin. 1 C. civ., privitoare la răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucru în general.
Fundamentarea răspunderii recurentului pe dispoziţiile art. 1000 alin. 1 C. civ.este determinată şi de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 24/2007, care instituie în sarcina recurentului obligaţii specifice în ce priveşte întreţinerea spaţiilor verzi, care în speţă nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, aşa cum s-a arătat că rezultă din probele administrate.
Nici critica referitoare la modul de stabilire al actualizării despăgubirilor nu este întemeiată, întrucât ceea ce a stabilit instanţa este momentul la care se face actualizarea fără referire la momentul de la care pleacă calculul actualizării, care, evident se va face în raport de momentul fiecărei plăţi efectuate de intimat.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanţa urmează să respingă ca nefondat recursul (judecător Marian Nicolae).
| ← Plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond... | Răspundere civilă delictuală. Caracterul cert al... → |
|---|
