Obligaţia de a face. Mutarea stupilor. Caracterul serios şi suficient de important al atingerii intereselor reclamantului
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 480
în ipoteza în care proprietarul (sau titularul unui alt drept real) îşi exercită dreptul cu încălcarea limitelor determinate de lege, suntem în situaţia exercitării abuzive a respectivului drept. Limitele anormale ale exercitării dreptului de proprietate circumscriu orice faptă culpabilă, prin care titularul dreptului îl deturnează de la scopul său economic şi de la normalitatea funcţionării sale, cauzând prin aceasta altuia (în speţă vecinului) o atingere a unui drept subiectiv.
Pentru a fi calificată ca fiind un abuz de drept, fapta trebuie să întreacă, în materialitatea ei, limitele unei vecinătăţi tolerabile.
(Secţia civilă, decizia nr. 3/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 751/25.09.2008 pronunţată de Judecătoria Beclean s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de către reclamantul S.M. împotriva pârâtului 0.1.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, calificat de tribunal ca fiind apel, reclamantul.
Apelul declarat în cauză este nefondat.
Prima instanţă a respins în mod corect acţiunea promovată de către reclamant, stabilind o stare de fapt corectă, însă motivarea în drept a sentinţei este eronată, urmând a fi înlocuită cu motivarea prezentei decizii.
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul a învestit prima instanţă cu o acţiune în obligarea pârâtului la mutarea stupilor ce se regăsesc în imediata vecinătate a terenului reclamantului, cu motivarea că amplasarea acestora îl împiedică în normala folosinţă a proprietăţii sale, deoarece albinele l-au atacat atât pe el cât şi pe ginerele său în anii 2006-2007, înţepându-i
Deşi cererea nu a fost motivată în drept, este cert că ea este una de înlăturare a exercitării abuzive de către pârât al dreptului de proprietate asupra terenului său, respectiv de mutare a celor 7 stupi de albine amplasaţi în vecinătatea terenului deţinut de către reclamant, fără a se solicita angajarea răspunderii civile delictuale, cum greşit a înţeles prima instanţă.
Potrivit art. 480 C. civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
în ipoteza în care proprietarul (sau titularul unui alt drept real) îşi exercită dreptul cu încălcarea limitelor determinate de lege, suntem în situaţia exercitării abuzive a
respectivului drept. Limitele anormale ale exercitării dreptului de proprietate circumscriu orice faptă culpabilă, prin care titularul dreptului îl deturnează de la scopul său economic şi de la normalitatea funcţionării sale, cauzând prin aceasta altuia (în speţă vecinului) o atingere a unui drept subiectiv.
Pentru a fi calificată ca fiind un abuz de drept, fapta trebuie să întreacă, în materialitatea ei, limitele unei vecinătăţi tolerabile.
în speţă, pârâtul a amplasat la circa 3 metri de gardul reclamantului 7 stupi de albine, cu urdinişul (locul de ieşire a albinelor) orientat spre proprietatea sa, evitând astfel ieşirea albinelor către terenul deţinut de către reclamant.
Probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că în satul în care locuiesc părţile mai multe persoane se ocupă cu apicultura şi că aceştia au amplasat stupi în grădinile proprietate personală, aşa cum a procedat şi pârâtul.
în lipsa unei reglementări legale (Legea nr. 89/1998 a apiculturii nefăcând vreo referire legată de amplasamentul stupilor), pârâtul a amplasat aceşti stupi la circa 3 metri de gardul vecinului, în aşa fel încât să evite pe cât posibil deplasarea albinelor spre proprietatea acestuia.
Martorii audiaţi în cauză au susţinut că în cursul anului 2007 cu o ocazie l-au văzut pe reclamant şi pe ginerele acestuia prezentând umflături în zona feţei, şi că aceştia au afirmat că ar fi fost înţepaţi de către albinele pârâtului. Din acelaşi probatoriu testimonial reiese faptul că albinele de regulă zboară la distanţe de până la 5 km, astfel că mutarea lor la circa 200-300 m de la casa reclamantului nu conferă nici o garanţie a lipsei deranjului cauzat de înţepăturile albinelor. în plus aceste inconveniente s-au dovedit a fi strict întâmplătoare, de vreme ce chiar martora reclamantului S A. a declarat că fetiţa ei merge frecvent la locul de joacă amenajat de către reclamant în curtea casei sale, situat la circa 16-17 m de locul unde pârâtul şi-a amplasat stupii, şi nu a fost înţepată niciodată de albine. Aceeaşi martoră a relatat şi faptul că între părţi există neînţelegeri legate de scurgerea apelor de pe terenul reclamantului pe cel al pârâtului.
Declaraţia martorului A.T.I., care are şi calitatea de expert judiciar apicultură-horticultură, confirmă faptul că albinele pârâtului nu constituie un pericol pentru reclamant şi că acesta şi rudele sale au putut fi înţepate fie de către albinele pârâtului, fie de către albinele localnicilor, din moment ce albinele nu culeg mai aproape de 50-100 m de stup, iar mirosul îl sesizează de la o distanţă de 2 m sau mai mică. Soluţia ridicării unui gard înfundat format din scândură, beton, tablă sau alt material prin care nu se poate pătrunde, avansată de acest martor, nu poate fi analizată de către instanţă de vreme ce reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtului la mutarea stupilor, neavansând o solicitare alternativă, iar procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii.
Din starea de fapt expusă mai sus rezultă că exercitarea de către pârât a dreptului său de proprietate asupra terenului aferent casei sale de locuit, a adus atingere, chiar neintenţionată, dreptului reclamantului, însă această afectare a intereselor reclamantului nu este una serioasă şi suficient de importantă, de natură a justifica luarea măsurii pretinse. De vreme ce nu există o proporţionalitate între afectarea drepturilor reclamantului şi măsura mutării stupilor la o distanţă de 200-300 m de casa acestuia, acţiunea este apreciată ca fiind nefondată.
Pe de altă parte, o astfel de măsură nici nu ar fi posibilă, din schiţa întocmită de Primăria comunei Petru Rareş rezultând că întreaga proprietate a pârâtului, pe latura ce se învecinează cu proprietatea reclamantului are o lungime de 42,70 m.
Pentru considerentele expuse şi în baza prevederilor art. 296 teza I C. pr. civ., apelul declarat de către reclamant urmează a fi respins, iar sentinţa atacată va fi menţinută {judecător Simionescu lldiko).
| ← Nulitate titlu de proprietate. Teren aparţinând fostei comune... | Obligaţia de a face. Ridicarea construcţiilor edifícate pe... → |
|---|
