PRETENŢII

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Judecătoria SINAIA Sentinţă civilă nr. 297 din data de 01.04.2016

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 05.03.2016 de reclamantul N.B. în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL ... s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța fie obligat pârâtul la plata sumei de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44,639 Euro), reprezentând lipsa de folosința pentru terenul in suprafața de 911 mp, situat in orașul Sinaia, , ocupat de cele patru construcții aflate in folosința paratului; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii se arată de reclamant că prin sentința civila nr.345 din 15 aprilie 2002, pronunțata de Judecătoria Sinaia, Centul , al cărui succesor in drepturi si obligații este paratul Institutul …, a fost obligat împreuna cu M.C.C., sa-i plătească suma de 874.560.000 lei - ROL, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința pentru terenul in suprafața de 911 mp, afectata de patru construcții si spălătorie, pe perioada 26.07.1999 - 26.03.2002.

Se mai arată că prin aceeași sentința s-a constatat dreptul său de proprietate asupra construcțiilor, cu obligarea paraților de a-i preda posesia deplina a lor si dreptul de a le intabula pe numele său.

Obligația de despăgubire a fost menținută prin decizia civila nr.235 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, respectiv decizia nr.1157 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, aceasta din urma modificând in parte sentința Judecătoriei Sinaia si decizia Tribunalului Prahova, in sensul respingerii, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind dreptul său de proprietate asupra construcțiilor, obligarea paraților de a-i preda posesia deplina a lor si dreptul de a le intabula pe numele său.

Ulterior, prin sentința civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acțiunea civila de întoarcere a executării, formulata de reclamantul Centrul …, dispunându-se repunerea părților in situația anterioara pronunțării sentinței civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 1157/2008 a Curții de Apel Ploiești, in sensul obligării sale de a lăsa reclamantului folosința imobilelor-construcții Vila si spălătoria, amplasate pe terenul său din orașul Sinaia, , județul Prahova.

Reclamantul susține că potrivit sentinței menționate Centrul.. are începând cu 12 martie 2012, folosința imobilelor-construcții, amplasate pe terenul său, situat in orașul Sinaia, , lipsindu-l folosința lui, timp de trei ani.

Precizează reclamantul ca aceste construcții sunt înregistrate in evidenta contabila a Centrului …, căruia i-a înaintat mai multe notificări, prin care i-am cerut, in mod explicit, sa nu mai folosească proprietatea mea, până nu încheie o convenție pentru terenul ocupat.

In temeiul art.555 din Codul civil, titularul dreptului de proprietate are dreptul de a poseda, folosi si dispune de bunul sau in mod exclusiv, absolut si perpetuu, iar potrivit art. 1357 din același cod, nimănui nu-i este îngăduit ca prin fapta sa proprie sa aducă o atingere drepturilor altei persoane.

Reclamantul menționează că a calculat lipsa de folosința a terenului la valoarea de l,4 Euro/mp, la cursul de 4,4 lei/Euro, rezultând suma de 5.033 lei, taxa judiciara de timbru, conform art.3 lit.e din OUG nr.80/2013.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 555, 1357 Cod civil.

Pârâtul INSTITUTUL …, cu sediul în București, , a formulat întâmpinare față de cererea reclamantului, arătând că prin efectul intrării în vigoare a OUG nr. 72/2013 privind reorganizarea unor instituții publice aflate în subordinea Ministerului , Institutul … s-a format prin reorganizarea Centrului … ca urmare a comasării prin absorbție cu Centrul …, care s-a desființat, și prin preluarea activității de atestare în domeniul monumentelor istorice de la Institutul ….

Așa fiind, susține pârâtul că nu a exercitat până la acest moment posesia asupra imobilelor la care reclamantul face referire, aspect care se probează cu adresa INCFC nr. 51/12.01.2015 transmisă SCPEJ , prin care le aducea la cunoștință că a convenit cu N.B., la cererea acestuia, să execute voluntar sentința civilă nr. 273/12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. /310/2011. Totodată, împreună cu reclamantul a convenit că le-ar fi utilă o explicitare a dispozitivului acestei sentințe, B.N aducându-le la cunoștință că a promovat o astfel de cerere pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 25.11.2014 cu acest obiect (dosar nr. /310/2014).

Prin aceste demersuri, pârâtul menționează că reclamantul confirmă că niciuna din părți nu a executat hotărârea, respectiv că pârâtul nu a folosit clădirile și nici terenul său, precum și că reclamantul nu a procedat la radierea dreptului său de proprietate asupra clădirilor din Cartea Funciară și nici la închiderea dosarului de rol fiscal în baza căruia el plătește impozitele pe aceste clădiri ca proprietar.

Pârâtul consideră că reclamantul nu este în drept să-i ceară lipsa de folosință a unui teren pe care, de la data menționată, s-au aflat și se află clădiri care sunt înregistrate la Cartea Funciară ca fiind ale sale. La fel și la fisc.

Referirea la hotărârea anterioară prin care Centrul … Sinaia i-a plătit suma de bani arătată nu-i poate fi opozabilă întrucât a fost anulată.

Astfel, la data de 03.03.2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 345/2002 a Judecătoriei Sinaia si a Deciziei civile nr. 639/2003 a Curții de Apel Ploiești, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești atacate, întrucât au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, fiind vădit nelegale și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului, iar, în subsidiar, admiterea cererii reconvenționale și a cererii de intervenție.

Prin Decizia nr. 5107/10.06.2005 (dosar nr. 2277/2004), instanța supremă a admis recursul în anulare, a casat Decizia civila nr. 639/01.04.2003 a Curții de Apel Ploiești si Decizia nr. 1539/07.11.2002 a Tribunalului Prahova si a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru rejudecarea apelurilor față de prima hotărâre, reținând în motivarea soluției faptul că prezumția instituită de art. 492 C.civ. nu este o prezumție absolută, ea putând fi răsturnată atunci când se dovedește contrariul. Prin aceste hotărâri, reclamantul fusese declarat proprietar al clădirilor.

Se mai arată că Înalta Curte a constatat, față de circumstanțele cauzei, faptul că reclamantul nu se afla la adăpostul prezumției de constructor și proprietar al construcțiilor de pe teren, întrucât acesta a dobândit terenul abia în anul 1998, prin contractul de donație autentificat sub nr. /28.05.1998, iar din întregul material probator administrat în cauză rezultă că cele patru construcții în litigiu au fost edificate în cursul anilor 1970, aspect pe care, de altfel, acesta nu îl contestă.

De asemenea, s-a mai reținut împrejurarea că instanța de recurs nu a judecat în fond cererea de intervenție formulată de Ministerul având ca obiect constatarea dreptului de proprietate publică asupra clădirilor, ce se impunea a fi analizată în raport de prevederile legii fundamentale și ale legislației în vigoare la momentul la care construcțiile au fost edificate.

Menționează pârâtul că prin sentința civilă nr. 345/2002 Judecătoria Sinaia a constatat dreptul de proprietate al pârâtului din prezenta cauză asupra celor patru edificii construite pe terenul proprietatea sa, și anume Vila și spălătoria.

Se mai arată de pârât că pentru a proba calitatea procesuală activă, cel interesat sau vătămat prin executare, respectiv B.N, trebuie să facă dovada că pârâtul i-a folosit terenul ocupat de clădiri care au fost în proprietatea lui potrivit Cărții Funciare și Rolului Fiscal, considerând că reclamantul B.N nu are calitate procesuală activă, iar pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, apreciind că o astfel de calitate o are cel care a folosit clădirile, pârâtul precizând că nu am folosit aceste clădiri.

De altfel, reclamantul însuși a recunoscut aceste aspecte prin promovarea contestației la titlu pentru lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.

Pârâtul menționează că B.N arată în contestația la titlu că nu înțelege care îi sunt drepturile și obligațiile care îi revin din titlul executoriu contestat, de unde rezultă că până la data prezentei, nu a executat obligațiile care îi reveneau, si anume, nu s-a prezentat la cartea funciară pentru a solicita radierea mențiunii potrivit căreia este proprietarul vilelor în litigiu.

Deopotrivă, contestatorul nu s-a prezentat nici la Administrația Financiară pentru a solicita încetarea calității de titular de rol fiscal asupra acestor imobile ca urmare a faptului că nu este proprietarul imobilelor.

Pentru toate aceste considerente, solicită pârâtul admiterea excepțiilor invocate, respingerea cererii ca fiind informă si implicit ca lovită de nulitate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acesteia, în sensul că B.N nu probează că i-a folosit imobilul, el comportându-se ca un proprietar al clădirilor.

În lipsa acestor probe, consideră pârâtul că cererea de față nu are obiect, iar raportul juridic litigios nu există, din moment ce nu a intrat nici măcar o dată în aceste clădiri, astfel că nu a folosit niciodată terenul reclamantului (filele 56-57).

Reclamantul B.N a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care a prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului, făcute atât pe cale de excepție, cât si pe fondul cauzei.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, se arată că prin sentința civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acțiunea civila de întoarcere a executării, formulata de reclamantul Centrul … București, dispunându-se repunerea părților in situația anterioara pronunțării sentinței civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 1157/2008 a Curții de Apel Ploiești, in sensul obligării sale de a lăsa reclamantului folosința imobilelor-construcții Vila si spălătoria, amplasate pe terenul meu din orașul Sinaia, , județul Prahova.

Cum paratul are folosința imobilelor situate pe terenul proprietatea sa din orașul Sinaia, strada (actuala strada ), consideră reclamantul că justifică legitimarea procesuala activa pentru a formula cererea de obligare a acestuia sa-i plătească suma de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44.639 Euro), reprezentând lipsa de folosința pentru terenul in suprafața de 911 mp, de care este lipsit.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, susține reclamantul că potrivit sentinței menționate, Centrul … București are, începând cu 12 martie 2012, folosința imobilelor-construcții, amplasate pe terenul său, situat in orașul Sinaia, strada , lipsindu-l de folosința lui timp de trei ani.

Precizează reclamantul ca aceste construcții sunt înregistrate in evidența contabila a paratului Institutul … București, căruia i-a înaintat mai multe notificări, cerându-i, in mod explicit, sa nu mai folosească proprietatea sa, pana nu încheie o convenție pentru terenul ocupat.

Se mai arată de reclamant ca, in dosarul având ca obiect contestație la executare, la care face referire paratul, instanța a luat act de renunțarea sa la capătul de cerere privind lămurirea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu, constând in sentința civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, sub aspectul obligării sale de lăsare a liberei folosințe in favoarea creditoarei Institutul Național pentru Cercetare si Formare Culturala pentru imobilele-construcții: Vila si spălătoria, amplasate pe terenul din orașul Sinaia, județul Prahova.

Pe cale de consecința, solicită reclamantul respingerea excepțiilor si, pe fond, admiterea acțiunii, in sensul obligării paratului sa-i plătească suma de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44.639 Euro), reprezentând contravaloarea lipsei de folosința a terenului in suprafața de 911 mp, pentru perioada 12 martie 2012 la zi (filele 70-71).

Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2015 instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale active, respectiv pasive, invocate de pârâtul Institutul …, apreciind că pentru soluționarea lor este necesară administrarea de probe comune fondului, potrivit art. 248 alin.4 Cod proc.civilă (filele 75-76).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul N.B. este proprietarul imobilului teren in suprafața de 1.482 mp, situat in or. Sinaia, str. (fostă str. ), jud. Prahova, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 345/15 aprilie 2002 a Judecătoriei Sinaia (filele 8-17).

Prin aceeași hotărâre judecătorească se reține că pârâții Centrul … București au edificate pe terenul proprietatea reclamantului construcțiile Vila și spălătoria, ce afectează o suprafață de teren de 941 mp, aflată în folosința pârâtului Centrul … Sinaia (fila 14), astfel încât reclamantului îi revine la modul concret folosința suprafeței de 571 mp din totalul proprietății sale.

De asemenea, prin respectiva hotărâre judecătorească cei doi pârâți au fost obligați la plata de despăgubiri bănești constând în lipsa de folosință pentru terenul de 911 mp, calculată pentru perioada 26.07.1999 până la 26.03.2002, fiind constatată, totodată, dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcțiilor în litigiu - prin efectul accesiunii imobiliare.

Această sentință civilă a fost reformată de mai multe ori prin exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare, inclusiv prin recursul în anulare declarat de Procurorul General al României la data de 03.03.2004, fiind însă menținută obligația pârâtului Centrul … de obligarea la plata lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 911 mp afectat de cele 4 imobile construcții (filele 18-25, 26-35).

În considerentele deciziei civile nr. 1157/14 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești se menționează faptul că "construcțiile în litigiu sunt nominalizate în anexa 8, pozițiile 6-8 la Hotărârea Guvernului nr. 1045/6.11.2000 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, fiind preluate și în anexa nr.8 la Hotărârea Guvernului nr. 1326/2001, precum și în Hotărârea Guvernului nr. 45/16.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003 (fila 31 verso).

Ulterior, prin sentința civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte cererea de întoarcere a executării formulata de reclamantul Centrul … București, dispunându-se repunerea părților in situația anterioara pronunțării sentinței civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, irevocabila prin decizia civila nr. 1157/2008 a Curții de Apel Ploiești, in sensul obligării pârâtului N.B. de a lăsa reclamantului folosința imobilelor-construcții Vila si spălătoria, amplasate pe terenul său din orașul Sinaia, (actuala strada ), județul Prahova (filele 37-41).

Prin OUG nr. 72/2013 privind reorganizarea unor instituții publice aflate în subordinea Ministerului Culturii, pârâtul din prezenta cauză, Institutul … s-a format prin reorganizarea Centrului … ca urmare a comasării prin absorbție cu Centrul …, care s-a desființat, și prin preluarea activității de atestare în domeniul monumentelor istorice de la I.N.P..

Susținerea pârâtului în sensul că nu a exercitat până la acest moment posesia asupra imobilelor la care reclamantul face referire, că cererea de față nu are obiect, iar raportul juridic litigios nu există, din moment ce nu a intrat nici măcar o dată în aceste clădiri, astfel că nu a folosit niciodată terenul reclamantului, nu poate fi primită ca întemeiată, câtă vreme în raportul juridic dedus judecății nu se pune problema folosinței construcțiilor de către pârât, ci a faptului că prin aceste imobile construcții amplasate pe terenul proprietatea reclamantului și care afectează o suprafață de 911 mp, reclamantul este împiedicat să exercite plenar și exclusiv toate atributele dreptului său de proprietate asupra terenului.

Toate aceste imobile construcții în litigiu figurează înregistrate în evidențele contabile ale pârâtului, astfel cum răspunde acesta la întrebarea nr. 3 din interogatoriu (fila 116), construcții care fac parte, după cum s-a arătat anterior, din proprietatea publică a statului, prin efectul HG nr. 1045/6.11.2000 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, fiind preluate și în anexa nr.8 la Hotărârea Guvernului nr. 1326/2001, precum și în Hotărârea Guvernului nr. 45/16.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003.

Ca urmare, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocate de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, nu pot fi reținute ca întemeiate, câtă vreme reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.482 mp, situat in or. Sinaia, (fostă str. ), jud. Prahova, teren pe care sunt amplasate construcțiile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea pârâtului Institutul ….

Împrejurarea că respectivele construcții figurează și la această dată trecute în cartea funciară a terenului ca fiind proprietatea reclamantului, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 54975/25.05.2015 (fila 104) nu este de natură a dovedi contrariul celor reținute anterior, câtă vreme cartea funciară nu a fost pusă în concordanță cu situația juridică reală a imobilelor construcții, astfel cum a fost stabilită prin hotărârile judecătorești sus-menționate.

Pe cale de consecința, uzurparea dreptului de proprietate al reclamantului a început cu data de 12 martie 2012, când acesta a fost obligat să lase pârâtului libera folosință a imobilelor construcții și spălătoria, prin sentința civilă nr. 273 a Judecătoriei Sinaia, pronunțată în dosarul nr. /310/2011 și durează și în prezent, dreptul de proprietate publică asupra respectivelor construcții nefiind de natură a legitima folosința terenului reclamantului și nici a da naștere vreunui alt drept real asupra terenului pe care sunt amplasate aceste construcții.

Potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 din CEDO "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile art. 44 alin. 1 teza a II-a din Constituția României prevăd ca atât conținutul cât si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar art. 136 alin. (5) din Constituție consacra caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice.

Ca urmare, față de împrejurarea că pârâtul deține cele 4 construcții amplasate pe terenul proprietatea reclamantului, este evident faptul ca reclamantul este îndreptățit la despăgubiri pentru lipsa de folosința asupra terenului de referința, în termenul de prescripție legal, ca o compensație a privării sale de drept.

Persoana care a uzurpat dreptul este ținuta a răspunde din punct de vedere civil, adică a despăgubi persoana îndreptățita la folosință, pentru prejudiciul cauzat, fapta fiind ilicita, căci nimănui nu-i este permis sa aducă prin fapta sa vreo vătămare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia.

Reclamantul, ce a fost lipsit de folosința bunului său, este îndreptățit la acoperirea prejudiciului, prin plata de către pârât a contravalorii lipsei de folosința.

In legătura cu întinderea obligației de acoperire a prejudiciului, aceasta s-a stabilit prin raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expert V.C. (filele 150-156) la suma de 543.343 lei (într-o primă variantă, ținând seama de prețul pieței imobiliare pentru închirierea de suprafețe de teren similare), respectiv la suma de 1.038.540 lei (în al doua variantă, stabilită în funcție de prețurile practicate de Consiliul Local al or. S - HCL nr. 148/2015), calculată pentru perioada 12.03.2012 la zi.

Această evaluare a lipsei de folosință este judicios calculată de expert prin raportare la prețurile pieței imobiliare, sens în care va fi validată prima variantă a raportului de expertiză.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse în cele ce preced, va fi admisă cererea de chemare in judecată formulata de reclamantul B.N și va fi obligat pârâtul Institutul … sa plătească reclamantului suma de 543.343 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința pentru suprafața de teren de 911 mp, situat in orașul Sinaia, str. (fostă str. ), județul Prahova, datorată pentru perioada 12.03.2012 la zi.

În temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civilă, va fi obligat pârâtul sa plătească reclamantului suma de 11.538,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din taxa judiciară de timbru (9.038,43 lei), onorariul pentru lucrarea de expertiză efectuată în cauză (500 lei -fila 124), onorariu avocat (2.000 lei - fila 195).

Față de împrejurarea că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru mai mare decât cea datorată pentru pretențiile formulate, având în vedere cererea acestuia de restituire a ceea ce a achitat suplimentar și prevederile art. 45 alin.1 lit.a din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora se restituie sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru atunci când taxa plătită nu era datorată, se va dispune restituirea către reclamant a sumei de 887,6 lei, taxă judiciară de timbru nedatorată.

← PARTAJ SUCCESORAL. Jurisprudență Partaj		PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ. Jurisprudență Amenzi →

PRETENŢII

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre PRETENŢII