Pretenţii. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 457 din data de 01.03.2017
Cod ECLI ECLI:RO:JDONE:2017:002.000457
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr. 4289/270/2016 pretenții
SENTINȚA CIVILĂ NR. 457
Ședința publică din data de 01.03.2017
Instanța constituită din:
Președinte - Anca Crăciun
Grefier - Florentina Cristian
Pe rol a fost soluționarea cererii formulată de reclamanta ….. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR … cu sediul în … în contradictoriu cu pârâtul …. cu sediul în …, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2017, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.02.2017 și când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru această dată.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.07.2016 sub nr. 4289/270/2016 reclamanta … în contradictoriu cu pârâta …., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 și 704/25.09.2012 cu plata dobânzii legale de la pronunțarea hotărârii până la achitarea integrală a sumei.
În motivarea în fapt reclamanta a arătat că între cele două societăți au existat relații comerciale, reclamanta a emis două facturi în valoare totală de 69.099,8 lei, pârâta a achitat o parte, rămânând de achitat o diferență de 67.599,74 lei.
Cererea este motivată în drept pe dispozițiile art. 1164, 1170, 1270, 1516, 1530, 2537-2543 Cod civil.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În procedura scrisă pârâta a depus întâmpinare (fila 23) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 24.499,90 lei din factura nr. 704/25.09.2012, iar pentru suma de 43.099,90 lei din factura nr. 703/19.09.2012, respingerea cererii ca nefondată. De asemenea, pârâta a invocat excepția neexecutării contractului.
Instanța a calificat excepția neexecutării contractului ca apărare de fond, iar excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012, a unit-o cu fondul cauzei.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (fila 38).
Instanța a încuviințat în cauză administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta a emis către societatea pârâtă factura nr. 703/19.09.2012 în valoare de 44.599,90 lei, și factura nr. 704/25.09.2012 în valoare de 24.499,9 lei, ambele facturi fiind semnate de primire (fila 8). În ambele facturi este menționat la rubrica denumirea produselor sau a serviciilor - servicii transport.
Din contravaloarea facturii nr. 703/19.09.2012 pârâta a plătit suma de 1500 lei, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 13.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 3127/110/2015, reclamanta prin administrator judiciar a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății pârâte, motivat de faptul că debitoarea avea o creanță în sumă de 67.599,74 lei, creanța solicitată și prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 55/27.01.2016 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3127/110/2015 a fost respinsă cererea reclamantei, motivat de faptul că disponibilul aflat în contul debitoarei era de natură să acopere creanța, fără însă ca instanța să analizeze dacă suma în litigiu era datorată de debitoarea pârâtă.
Această sentință civilă a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 108/27.04.2016.
Pârâta prin întâmpinare susține că cererea formulată de reclamantă este nefondată, neexistând vreo datorie a pârâtei către reclamantă, și drept urmare, cererea pentru suma de 24.499,90 lei este prescrisă, în temeiul art. 2539 Cod civil, care prevede:
(1) În cazurile prevăzute la art. 2.537 pct. 2 și 3, prescripția este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicție ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.
(2) Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Având în vedere acest temei de drept, instanța urmează a analiza întâi dacă și suma din factura nr. 704/25.09.2012 pentru care s-a invocat prescripția, este datorată.
Cu privire la motivele pe fond invocate de pârâtă:
-reclamanta nu a prestat pârâtei niciodată un serviciu de transport
Instanța reține, astfel cum s-a menționat anterior, că reclamanta a emis două facturi fiscale, semnate de primire din partea societății pârâte, în care se menționează că reprezintă contravaloarea unor servicii de transport. Mai mult decât atât, pârâta a făcut o plată parțială a uneia din cele două facturi, lucru nefiresc din moment ce ar fi considerat că nu i s-au prestat asemenea servicii.
-dacă ar fi existat între părți un contract de transport, acesta trebuia dovedit printr-un înscris dintre cele enumerate de art. 1956 Cod civil:
Contractul de transport se dovedește prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimație de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
În speță instanța reține că între părți s-a încheiat un contract de transport, acesta este dovedit cu cele două facturi depuse la dosar, acceptate prin semnătura de primire și prin plata parțială făcută de pârâtă.
-reclamanta nu deținea o licență valabilă de transport eliberată de Autoritatea Rutieră Română la momentul efectuării pretinselor transporturi.
Instanța nu va cerceta aceste susțineri invocate de pârâtă, întrucât nu au relevanță în soluționarea prezentei cauze. Astfel, ceea ce contează în speță este dacă reclamanta a efectuat servicii de transport pentru reclamantă, în baza unor raporturi contractuale, iar pârâta a plătit sau nu contravaloarea acestor servicii. Faptul că reclamanta a respectat sau nu alte norme speciale ce reglementează condițiile care trebuie îndeplinite pentru efectuarea acestor transporturi, nu influențează soluția de admitere pe cererea privind executarea contractului sub aspectul plății, ci ar fi putut avea alte consecințe juridice, care nu au importanță în speță.
În consecință, instanța reține că între părți s-a încheiat în mod valabil un contract pentru efectuarea de către reclamantă a unor servicii de transport, reclamanta a emis cele două facturi menționate anterior, pârâta a efectuat plata parțială a facturii nr. 703/19.09.2012.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, calificată de instanță ca apărare de fond, este nefondată, urmând a admite prezenta cerere de chemare în judecată.
Urmând a admite cererea reclamantei și pentru suma de 24.499,74 lei din factura nr. 704/25.09.2012, instanța, în temeiul art. 2539 alin. 2 Cod civil, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru această sumă, întrucât a intervenit cazul de întrerupere a prescripției prevăzut de textul legal anterior citat. Astfel, reclamanta a introdus cererea de insolvență împotriva pârâtei, cererea a fost respinsă definitiv la data de 27.04.2016, în interiorul termenului de 6 luni reclamanta a introdus prezenta cerere (la data de 19.07.2016), iar prezenta cerere urmează a fi admisă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite cererea reclamantei, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 (parțial) și nr. 704/25.09.2012, la care se aplică dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării prezentei până la achitarea integrală a sumei și va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HO T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea formulată de reclamanta …., cu sediul în …., prin lichidator judiciar …. CIF …, cu sediul în … în contradictoriu cu pârâtul …. CIF …, cu sediul în …
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 67.599,74 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. 703/19.09.2012 (parțial) și nr. 704/25.09.2012, la care se aplică dobânda legală aferentă, calculată de la data pronunțării prezentei până la achitarea integrală a sumei.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma din factura nr. 704/25.09.2012.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.03.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Anca Crăciun Florentina Cristian
A.C./F.C 4ex 05.04.2017
Comunicat reclamantă și pârât 06.04. 2017
| ← Acţiune pentru daune-interese moratorii sub forma dobânzii... | Acţiune oblică/partaj bunuri comune → |
|---|
