Pretenţii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2053 din data de 28.03.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2015 sub nr. de dosar ………., reclamanta Tribunalul Vaslui, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții O. L., C. N., V. T., I. E., B. A., M. M., A. D., F. C., R.M., A. G., G. M., P. E., P.. R. și D. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani încasate de aceștia în tranșe, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. ,,,,, sume actualizate la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. ,,, s-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâți a diferențelor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referință sectorială, începând cu 01.01.2005 și până la 31.03.2008.
Prin sentința nr. ,, a Curții de Apel Iași, s-a dispus completarea sentinței nr. ,,, în sensul admiterii acțiunii formulată de C, N,.
Având în vedere dispozițiile art. 274 Codul Muncii și O.U.G. nr. 71/2009, reclamanta a efectuat în perioada 2010-2015 o serie de plăți parțiale ale drepturilor salariale către pârâți, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008.
Ulterior, în perioada 07.01.2015 - 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că Ministerul Justiției formulase recurs împotriva sentinței nr. 20/04.09.2009, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași și prin care se dispusese respingerea acțiunii pârâților din prezenta cauză în ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2008.
Reclamanta a învederat că nu a avut cunoștință despre recursul declarat de Ministerul Justiției, iar Decizia nr. 570/19.05.2009, fiind irevocabilă, nu i-a fost comunicată, raportat la prevederile Codului de procedură civilă în vigoare la acel moment.
Astfel, modificarea titlului executoriu în baza căruia s-au efectuat plățile de drepturi salariale impune restituirea de către pârâți a sumelor de bani primite, sume actualizate la data plății.
Reclamanta a mai arătat că nu îi poate fi opusă excepția prescripției extinctive pentru perioada care depășește 3 ani anterior introducerii acțiunii, deoarece a luat cunoștință despre plățile nedatorate efectuate către pârâți abia în luna martie 2015, odată cu finalizarea misiunii de audit financiar.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 24, 94 C. pr. civ., art. 993, 1092 C. civ de la 1864, art. 1341 alin. 1, art. 1470 și art. 2528 C. civ., art. 256 alin. 1 și 274 Codul muncii, Decretul nr. 167/1958, O.U.G. nr. 71/2009.
În temeiul art. 127 alin. 2 și 3 C. pr. civ., reclamanta a ales competența de soluționare a cererii de chemare în judecată la Judecătoria Bacău.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (f. 11-22).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâții, legal citați, au depus la dosar întâmpinare (f. 66-69), prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele achitate la data de 30.09.2010 și 24.04.2012.
Pe fond, au solicitat admiterea în parte a acțiunii, compensarea sumelor solicitate de reclamantă cu alte sume datorate de aceasta în baza altor hotărâri judecătorești și acordarea unui termen de grație de 1 an și 6 luni.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat, în esență, că Judecătoria Bacău nu este competentă a soluționa cauza, deoarece sumele solicitate au natura unor drepturi salariale, competent în acest caz fiind Tribunalul Bacău.
Sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 și 24.04.2012 sunt prescrise, deoarece momentul la care reclamanta trebuia să cunoască faptul că achită sume nedatorate era momentul efectuării fiecărei plăți.
Reclamantei îi incumba obligația de a urmări parcursul dosarului în care fusese obligată la plată și de a cere o copie de pe Decizia nr. 570/19.05.2009, astfel că nu se poate reține că nu a cunoscut situația sumelor achitate pârâților.
Pe fond, pârâții au motivat că la data de 01.07.2015 au primit adrese din partea reclamantei, prin care erau încunoștințați că s-au achitat drepturi salariale în mod nedatorat și că trebuiau să restituie aceste sume de bani, cu dobânzi și penalități.
Pârâții au răspuns că sunt de acord parțial cu restituirea sumelor, mai puțin cele achitate în data de 30.09.2010 și 24.04.2012, care erau prescrise. Au solicitat eșalonarea sumelor ce trebuiau restituite și au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești (sentința nr. ,,, ,, și ,).
Pârâții au mai arătat că, până la primirea adreselor din data de 01.07.2015, aceștia au avut reprezentarea faptului că sumele de bani achitate în contul lor, separat de salariul lunar, reprezentau de fapt drepturile salariale câștigate prin sentințele nr. ,,, , și ,, iar nu sumele de bani aferente sentinței nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. ,,.
Pârâții au motivat că nu au solicitat niciodată punerea în executare a sentinței nr. ,,, aceasta nefiind învestită cu formulă executorie.
Sumele de bani erau virate în contul de salarii, fără a exista vreo mențiune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regăsea nici pe fluturașul de salariu.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 205 C. pr. civ.
În dovedire, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâții au depus la dosar o serie de înscrisuri (f. 71-229).
La data de 09.10.2015, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 234-235), prin care a solicitat respingerea excepțiilor necompetenței materiale și prescripției dreptului la acțiune.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii pârâților de eșalonare a sumelor datorate și constatarea faptului că o compensare nu poate opera decât pentru tranșa a treia din sumele de încasat din alte titluri executorii.
În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătat, în esență, că obiectul cauzei îl constituie pretențiile întemeiate pe plata nedatorată, astfel că Judecătoria Bacău este competentă să soluționeze cauza.
Reclamanta a cunoscut paguba și pe cel care răspunde de ea abia la data finalizării misiunii de audit financiar. Nu se poate reține că era obligată să cunoască aceste elemente, întrucât Ministerul Justiției a alocat în continuare sume de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale pârâților, iar Decizia nr. ,,, fiind irevocabilă, nu i-a fost comunicată, raportat la dispozițiile procedurale în vigoare la acea dată.
Astfel, termenul de prescripție a început să curgă de la data finalizării misiunii de audit financiar, excepția prescripției fiind, astfel, neîntemeiată.
Pe fond, reclamanta a arătat că nu se poate solicita eșalonarea sumelor de plată, aceasta fiind specifică modului de executare a unui titlu executoriu.
De asemenea, nu se poate dispune compensarea sumelor cerute cu cele datorate de reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești decât pentru tranșa a treia, tranșa a patra urmând a fi plătită începând cu data de 01.02.2016.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 alin. 2 C. pr. civ.
La data de 11.11.2015, reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare (f. 253), prin care a solicitat obligarea pârâților la plata de dobânzi și penalități aferente sumelor încasate necuvenit, calculate de la data plății fiecărei sume și până la achitarea integrală a debitului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 731 din Legea nr. 500/2002, art. 119, 120 și 1201 din C. pr. fiscală, art. 204 C. pr. civ.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei extras din Decizia nr. 1/23.02.2015 a Camerei de Conturi a Județului Vaslui (f. 275).
La termenul de judecată din data de 13.11.2015 (f. 254-255), instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată, a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău și a dispus unirea cu fondul a excepției dreptului material la acțiune pentru o parte din sumele solicitate.
La data de 23.11.2015, pârâții au depus la dosar întâmpinare la cererea modificatoare (f. 277-281).
În motivare, pârâții au arătat, în esență, că au fost de bună-credință la primirea sumelor de bani nedatorate, neavând reprezentarea că acestea erau drepturile salariale câștigate prin sentința nr. ,,, ci cele din sentințele,,,, aceasta deoarece nu ceruseră niciodată punerea în executare a sentinței nr. ,,, cunoscând că a fost desființată.
Sumele de bani erau virate în contul de salarii, fără a exista vreo mențiune cu privire la ce reprezentau, aspect care nu se regăsea nici pe fluturașul de salariu.
Verificarea legalității creditelor bugetare incumba reclamantei.
Creanța reclamantei este una civilă, astfel că se aplică dispozițiile art. 1645 C. civ.
În dovedire pârâții au depus la dosar copie după fluturașii de salariu (f. 282-285).
La termenul de judecată din data de 04.12.2015 (f. 292), instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 29.12.2015 (f. 296), instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și citarea reclamantei cu mențiunea de a depune înscrisuri și precizări suplimentare.
La data de 10.03.2016, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. ,, a Camerei de Conturi Vaslui, Raportul Camerei de Conturi și Situația debitelor rămase de plată după compensarea cu tranșele 3 și 4 aferente anului 2016, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere datorate de pârâți.
La data de 21.03.2016, pârâții au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. În fapt, prin sentința nr. 20/04.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr. 534/45/2008, s-a dispus obligarea reclamantei Tribunalul Vaslui la plata către pârâții O, L,, V, T,, I, E,, B, A,, M, M,, A, D,, F, Corneliu, R, M,, A,G,, G, M,, P, E,, P, R, și D, L, a diferențelor de salarii, calculate pe baza unor anumite valori de referință sectorială, începând cu 01.01.2005 și până la 31.03.2008 (f. 11-14).
Prin sentința nr. ,,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr. ,,, s-a dispus completarea sentinței nr. ,,, în sensul obligării Tribunalului Vaslui la plata acelorași diferențe de salarii și către pârâta C, N, (f. 15).
Împotriva sentinței nr. ,,, a declarat recurs Ministerul Justiției, iar prin Decizia nr. ,,, pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a dispus admiterea recursului și s-au respins acțiunile pârâților din prezenta cauză față de reclamanta Tribunalul Vaslui, în ceea ce privea drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.03.2008 (f. 16-21).
Cu toate acestea, în baza sentinței nr. 20/04.09.2008, reclamanta a efectuat în perioada 2010-2015 o serie de plăți parțiale ale drepturilor salariale către pârâți, astfel cum au fost acestea detaliate în adresa nr. ,,, comunicată pârâților (de ex.: f. 95-96).
Ulterior, în perioada 07.01.2015 - 03.02.2015 a avut loc o misiune de audit financiar la sediul reclamantei, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat că Ministerul Justiției formulase recurs împotriva sentinței nr. ,,, recurs care fusese admis prin Decizia nr. ,,.
Astfel, prin Decizia nr. 1/23.02.2015, Camera de Conturi a Județului Vaslui a dispus luarea de măsuri pentru recuperarea sumelor achitate necuvenit și perceperea de majorări/penalități de întârziere pentru acestea (f. 275).
Pentru punerea în aplicare a deciziei Camerei de Conturi Vaslui, Tribunalul Vaslui a emis la data de 01.07.2015 către fiecare dintre pârâți adresa nr. 3408/A, prin care i-a încunoștințat că fuseseră achitate drepturi salariale în mod nedatorat și că aceștia trebuiau să restituie acele sume de bani, cu dobânzi și penalități (f. 95-96 și urm.).
Pârâții au răspuns că sunt parțial de acord cu restituirea sumelor, mai puțin cele achitate în data de 30.09.2010 și 24.04.2012. Au solicitat eșalonarea sumelor ce trebuiau restituite și au fost de acord cu compensarea acestora cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești - sentința nr. 661/12.06.2008, 190/01.04.2008 și 8/02.09.2008 (f. 97-98).
II. În drept, referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, în ceea ce privește sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 și 24.04.2012, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil la data efectuării primei plăți nedatorate - 30.09.2010), "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei";, iar conform art. 2528 C. civ. (aplicabil la data efectuării celei de-a doua plăți nedatorate - 24.04.2012), "(1) Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri";.
În speță, instanța observă că momentul de la care trebuie calculat începutul prescripției extinctive este cel obiectiv (data la care păgubitul, Tribunalul Vaslui, trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea - adică data efectuării primei plăți nedatorate - 30.09.2010), iar nu cel subiectiv (data finalizării misiunii de audit financiar - februarie 2015).
Aceasta deoarece, Tribunalului Vaslui, în calitate de parte în dosarul nr. ,, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, îi incumba obligația de a urmări parcursul dosarului și de a se informa în legătură cu eventuale schimbări ale soluției inițiale pronunțată prin sentința nr. ,,, lucru pe care, însă, nu l-a făcut.
Astfel, este foarte greu de acceptat teza reclamantei, conform căreia ar fi aflat că nu datora drepturile salariale plătite pârâților abia la data finalizării misiunii de audit financiar - februarie 2015, adică la o distanță de aproape 6 ani de la data pronunțării Deciziei nr. ,,, în condițiile în care în cadrul Tribunalului Vaslui sunt angajați profesioniști ai dreptului.
De asemenea, apărarea reclamantei, conform căreia Ministerul Justiției alocase în continuare sume de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale pârâților, nu poate fi nici ea primită, întrucât verificarea legalității creditelor bugetare era o obligație care incumba tot reclamantei.
În concluzie, instanța reține în sarcina Tribunalului Vaslui o lipsă de diligență în ceea ce privește obligația sa de a se informa cu privire la situația sentinței prin care fusese obligată la plata unor drepturi salariale către pârâții din prezenta cauză, lipsă de diligență ce a avut drept consecință prescrierea dreptului reclamantei de a solicita restituirea drepturilor salariale plătite cu titlu nedatorat la datele de 30.09.2010 și 24.04.2012.
Față de aceste aspecte, instanța urmează să admită excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâți prin întâmpinare, în ceea ce privește sumele achitate de reclamantă la data de 30.09.2010 și 24.04.2012 și să respingă ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la restituirea sumelor încasate de aceștia la data de 30.09.2010 și 24.04.2012.
Pe fond, potrivit art. 1341 alin. 1 Noul Cod Civil, ";cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire";.
Acest text prevede varianta simplificată a noțiunii de plată nedatorată, care poate fi definită ca acel fapt juridic licit, care constă în executarea de către o persoană, din eroare, a unei prestații la care nu era obligată și fără intenția de a plăti pentru altul.
Faptul plății nedatorate dă naștere unui raport de obligații în temeiul căruia cel care a plătit este creditor al obligației de restituire a prestației executate, iar cel care a primit plata este debitorul aceleiași obligații.
Pentru nașterea obligației de restituire, plata nedatorată trebuie să îndeplinească anumite condiții.
În Noul Cod Civil, condițiile sunt aproximativ aceleași raportat la reglementarea anterioară, și anume:
1. să existe o plată în sens obiectiv;
2. datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe;
3. plata să fie făcută din eroare (condiție relativă, nu este în toate cazurile necesară).
În speță, instanța observă că toate cele trei condiții sunt îndeplinite, aspect care, de altfel, nu a fost negat de către pârâții din prezenta cauză.
Astfel, având în vedere că Tribunalul Vaslui a efectuat în perioada 13.07.2012 - 31.03.2015 plăți nedatorate de natura unor drepturi salariale către pârâți (f. 5-8) și că, ulterior, între reclamantă și pârâți a intervenit o compensare a acelor sume cu sumele ce pârâții le aveau de primit de la reclamantă în baza altor hotărâri judecătorești - sentința nr. ,,, ,, și ,, (f. 291), instanța reține că reclamanta este îndreptățită a primi de la pârâți doar diferența dintre suma achitată în perioada 13.07.2012 - 31.03.2015 și sumele compensate, reprezentând tranșele 3 și 4 din sumele ce trebuiau achitate în baza sentințelor anterior menționate.
În concluzie, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și să oblige pârâții la restituirea către reclamantă a sumelor de bani constând în drepturi salariale încasate nedatorat, actualizate la data plății, astfel:
1) O, L, - 8013 lei;
2) C, N, - 6435 lei;
3) V, T, - 7754 lei;
4) I, E, - 8114 lei;
5) B, A, - 6704 lei;
6) M, M, - 6735 lei;
7) A, D, - 6721 lei;
8) F, C, - 4296 lei;
9) R, M, - 9140 lei;
10) A, G,- 8086 lei;
11) G,M, - 1069 lei;
12) P, E, - 1689 lei;
13) P, R, - 2966 lei;
14) D, L, - 351 lei.
Apărarea reclamantei, conform căreia, în prezenta cauză, pârâții nu ar putea solicita instanței să dispună o eșalonare a plății sumelor încasate nedatorat, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, potrivit art. 397 alin. 3 teza I C. pr. civ., "în cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care a acordat termenul";.
Așadar, instanța observă că pârâții au solicitat acordarea unui termen de grație, care nu este altceva decât un beneficiu acordat debitorului, prin hotărârea pronunțată asupra fondului, pentru executarea obligației sale la o anumită dată sau în mod eșalonat.
Astfel, ținând cont de cuantumul sumelor la care pârâții au fost obligați prin prezenta hotărâre, instanța consideră oportună acordarea unui termen de grație în favoarea acestora, întrucât executarea imediată a sumelor în întregimea lor ar putea aduce prejudicii pârâților, care au calitatea de salariați bugetari.
În concluzie, instanța urmează să dispună eșalonarea sumelor datorate de pârâți în 12 rate lunare egale.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la plata de dobânzi și penalități, aferente sumelor încasate nedatorat, instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat.
Aceasta deoarece, conform art. 1645 alin. 1 C. civ., "dacă a fost de bună-credință, cel obligat la restituire dobândește fructele produse de bunul supus restituirii și suportă cheltuielile angajate cu producerea lor";, iar potrivit art. 14 alin. 2 C. civ., "buna-credință se prezumă până la proba contrară";.
Astfel, la data încasării sumelor plătite în mod nedatorat de către reclamantă, pârâții erau prezumați a fi de bună-credință, reclamanta nefăcând dovada contrară, astfel că pârâții dobândesc "fructele"; acelor sume de bani, neputând fi obligați la restituirea lor.
| ← Acţiune în constatare | Clasare cauză. Jurisprudență Încheierea de şedinţă → |
|---|
