Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2190 din data de 06.04.2016
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria X la data de 11.11.2015, petenta SC X SA, în contradictoriu cu intimata Societatea Națională X SA, a formulat contestatie la executare, solicitand pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna anularea ca nelegale a încheierilor intocmite in data de 05.10.2015 de BEJ X in dosarul de executare silita nr. 255/15/2015, a somatiei imobiliare emise in data de 05.10.12015 in baza titlului executoriu constand in contractul de ipoteca autentificat sub nr. 468/11.03.2010 de către BNP X precum si suspendarea executării silite pornite in prezenta cauza si suspendarea provizorie pana la soluționarea cererii de suspendare a executării, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, a aratat ca la data de 05.10.2015, BEJ X a emis încheierea pentru admiterea cererii de executare silita imobiliara formulata de creditoarea ipotecara X S.A. si de încuviințare a executării silite asupra bunurilor imobile, proprietatea petentei, in calitate de garant ipotecar, bunuri imobile situate in .
A precizat ca suma pentru care s-a admis începerea executării silite a fost de 6.027.040,51 lei, reprezentând debit, actualizat cu rata inflației si dobânda legala, si cheltuieli de executare silita. In data de 05.10.2015, executorul judecătoresc a emis somația imobiliara in care sunt identificate imobilele a căror urmărire silita va fi demarata in caz de neplata voluntara de către petenta a sumelor puse in executare.
Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, încheiat între X SA, petenta a garantat obligațiile de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităților de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul X le va avea fată de creditorul ipotecar în baza Contractului X.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 si urm. coroborat cu art. 148 si urm. C. pr. civ., art. 719 C. pr.civ.
În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimata creditoare, legal citata, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiate.
În apărare, intimata a arătat că prin Contractul de ipotecă autentificat cu nr X ,încheiat între X în calitate de creditor ipotecar și SC X SA în calitate de garant ipotecar,societatea a garantat "obligațiile de plata exigibile constând in contravaloarea gazelor naturale, a penalităților de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul SC X SA le va avea fata de creditorul ipotecar in baza Contractului de vânzare cumpărare gaze naturale nr.X.
În mod greșit contestatoarea a susținut faptul ca in baza Contractului de vânzare cumpărare a gazelor natural nr. X S.C X SA nu mai are datorii la aceasta data, deoarece facturile nr.40100740/22.05.2009 si nr.401007774/23.06.2009 nu formează obiectul garanției deoarece acestea nu au fost emise in executarea Contractului nr.X chiar daca se regăsesc in hotărârile judecătorești menționate de executorul judecătoresc si chiar daca in facturi au fost făcute mențiunile " Conform Contract nr.X "si ca acestea vizează datorii ale X anterioare incheierii si semnării Contractului de vânzare cumpărare gaze naturale nr.X . Data de 5.11.2009 de pe Contractul de vânzare cumpărare nr. X este data de înregistrare a contractului si nicidecum cea a semnării acestuia.
Facturile mai sus menționate ,a căror contravaloare a solicitat sa fie recuperată prin executare silita imobiliara, deoarece nu s-a făcut plata acestora de buna voie de către debitoarea noastră SC X SA X deși s-a solicitat aceasta de nenumărate ori, au fost emise in baza Contractului de vânzare cumpărare a gazelor naturale nr. X după cum bine se poate observa din cuprinsul acestora.
Totodată face precizarea faptului ca acestea au fost acceptate la plata și s-a si achitat o mare parte din valoarea acestora, iar suma rămasa neachitata a fost admisa prin Sentința Comerciala nr.3279/23.03.2011 a Tribunalului X , ceea ce denota faptul căci creanța a cărei recuperare a solicitat-o este certa, lichida si exigibila.
Din caracterul consensual al contractului de vânzare cumpărare, rezultă ca acest contract exista încă de la data realizării acordului de voința a pârtilor.
Aceasta existență a contractului de vânzare cumpărare comercială poate fi dovedită cu orice mijloc de proba admis de lege, iar existenta unor facturi fiscale este suficientă pentru dovedirea acestuia. Factura fiscala este definită ca fiind un înscris sub semnătură privată , prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale. Mai mult, s-a arătat in Dreptul Comercial Roman, scris de către prof. Carpenaru faptul ca factura face dovada in legătura cu existenta actului juridic si cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.
In concluzia celor mai sus menționate, a considerat ca nu poate fi contestată existenta contractului de vânzare cumpărare a gazelor naturale nr.9/2009 la data emiterii celor doua facturi a căror contravaloare o solicită sa fie achitata integral, urmare a cererii de executare silita imobiliara formulata de către intimata X . Prin încheierea din data de 17.02.2016, instanța a dispus suspendarea executării silite declanșate în dosarul de executare silită nr. 255/15/2015 al BEJ X până la soluționarea contestației la executare, pentru motivele arătate în cuprinsul acestei încheieri.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost comunicată copia certificată a dosarului de executare nr. 255/15/2015 al BEJ X
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. X înregistrat sub nr.X , încheiat între intimata SA, în calitate de vânzător, și SC X SA , în calitate de cumpărător, intimata a vândut către SC X SA gaze naturale interne și import în cantitățile, condițiile de calitate, punctele de predare /preluare și presiunile minime și maxime de livrare redate în Anexa nr. 4 la contract.
La data de 11.03.2010, între intimata X SA, in calitate de creditor ipotecar, si contestatoarea SC X SA, în calitate de garant ipotecar, a intervenit contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, prin care contestatoarea s-a obligat să garanteze obligațiile de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităților de întârziere si a dobânzilor aferente pe care debitorul X le va avea fată de creditorul ipotecar în baza Contractului de vânzare-cumpărare a gazelor naturale nr. X Prin încheierea din data de 17.07.2015 pronunțată de Judecătoria Xîn dosarul nr. 2402/257/2015, instanța a dispus învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010.
Prin încheierea din data de 05.10.2015 emisă de BEJ X în dosarul de executare nr. 255/15/2015, a fost admisă cererea de executare silită formulată de intimată împotriva contestatoarei și s-a dispus încuviințarea executării silite imobiliare asupra bunurilor imobile situate în X ce au făcut obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010 pentru recuperarea sumei de 4.307.329,56 lei reprezentând contravaloarea debitului aferent facturilor fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009, a sumei de 172.357,30 lei, reprezentând dobânda legală calculată până la data de 31.10.2009, care curge până la data plății efective, precum și a cheltuielilor de executare silită.
Prin somația imobiliară emisă în data de 05.10.2015 în dosar de executare nr. 255/15/2015 al BEJ X , i s-a pus in vedere contestatoarei că în termen de 15 zile de la primirea somației are obligația de a achita creditoarei suma totală de 6.027.040,51 lei.
Potrivit art. 632 alin. 1 C. pr. civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, iar potrivit art. 639 alin. 1 C. pr. civ., actul autentificat de notarul public care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă constituie titlu executoriu. Cât privește întinderea executării silite declanșate în temeiul unui astfel de titlu executoriu, instanța reține că aceasta poate purta numai asupra sumelor indicate în mod expres în cuprinsul actului pus în executare sau care pot fi determinate în raport de elementele indicate în cuprinsul său.
Examinând cerințele anterior expuse, instanța reține că înscrisul autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 deținut de intimată constituie titlu executoriu astfel cum în mod corect s-a reținut în cuprinsul încheierii din data de 17.07.2015 pronunțată de Judecătoria X în dosarul nr. 2402/257/2015.
Pentru a stabili, însă, întinderea executării silite declanșate în temeiul acestui titlu executoriu, instanța este datoare să analizeze care dintre creanțele deținute de intimată împotriva SC X SA au format obiectul garanției ipotecare instituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010.
În acest sens, instanța reține, în primul rând, că intimata urmărește valorificarea facturilor fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009 emise în cadrul relațiilor comerciale desfășurate între aceasta și SC X SA în perioada 2008-2009.
Totodată, instanța constată că prin sentința comercială nr. 3279/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul X în dosarul nr. 12590/3/2010, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 161/03.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel X, SC X SA a fost obligată la plata către intimată a sumei de 51.485.687,41 lei reprezentând contravaloare gaze naturale livrate, 1.498.106,52 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 130.728.786,54 lei calculată până la data de 31.10.2009, 3.333.728,61 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 31.10.2009 și la plata penalităților de întârziere calculate începând cu data de 01.11.2009 și până la data de plății sumelor de bani datorate.
Astfel cum rezultă din considerentele hotărârilor menționate, în cadrul dosarului nr. 12590/3/2010 al Tribunalului X au fost analizate relațiile comerciale desfășurate între intimată, în calitate de vânzător, și SC X SA , în calitate de cumpărător, în perioada 2008-2009, iar, la pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere inclusiv facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2009 înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, încheiat între intimata X SA, în calitate de vânzător, și SC X SA în calitate de cumpărător, intimata a vândut către SC X SA gaze naturale interne și import în cantitățile, condițiile de calitate, punctele de predare /preluare și presiunile minime și maxime de livrare redate în Anexa nr. 4 la contract.
Prin art. 3 din contract, părțile au stabilit că acesta va intra în vigoare la data constituirii în totalitate a garanțiilor reale conform Cap. V, art. 6 din contract și va înceta la data de 31.03.2013.
Potrivit art. 6 alin. 1 din contract, cumpărătorul s-a obligat să constituie garanții reale de plată reprezentând 100% din contravaloarea cantităților lunare contractate aferentă a trei luni de livrări, conform Anexei nr. 4 din contract, stabilindu-se că lunile la care se va raporta valoarea garanției sunt lunile în care s-a contractat cea mai mare cantitate de gaze naturale din întreg contractul, conform celor menționate în Anexa nr. 4 la prezentul contract.
Potrivit art. 6.2 din contract, cumpărătorul s-a obligat să constituie în favoarea Vânzătorului garanții reale imobiliare și garanții reale mobiliare, supuse acceptării Vânzătorului, iar neacceptarea în totalitate a garanțiilor reale, respectiv nesemnarea tuturor contractelor de garanție, generează neintrarea în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare.
Prin art. I pct. 1 din Anexa nr. 4 la contractul nr. X s-a stabilit că predarea/preluarea gazelor naturale contractate se face la termenul, la locul - punctul de predare/preluare, în cantitatea și condițiile de debit și presiune convenite prin contract.
La pct. II din Anexa nr. 4 la contractul nr. X , s-a stabilit că perioada în care urmează să fie livrată cantitatea de gaze naturale către SC X SA este noiembrie 2009 - martie 2010.
Prin art. 1.1 din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, părțile au stabilit că obiectul contractului constă în garantarea irevocabilă și fără nicio obiecție de către garantul ipotecar a obligațiilor de plată exigibile constând în contravaloarea gazelor naturale, a penalităților de întârziere și a dobânzilor aferente, pe care X SA le va avea față de intimată în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare, pentru suma de 288.950.850 lei, reprezentând contravaloarea maximă a cantităților lunare de gaze naturale contractate, aferente a trei luni de livrări. De asemenea, în preambulul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, părțile au stabilit că au în vedere contractul de vânzare-cumpărare a gazelor naturale nr. 9/2009, înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, iar la art. 6.1 din contract s-a prevăzut că printre documentele care au stat la baza încheierii actului de garanție ipotecară se numără și contractul de vânzare-cumpărare nr. 9/2009(192/05.11.2009).
Constituirea de către contestatoare a garanțiilor solicitate de intimata a fost decisă prin Hotărârea nr. 63 din 17.11.2009 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor S.C. X S.A de aprobare a Constituirii de către Garantul Ipotecar a garanțiilor solicitate de X S.A. potrivit contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.
Din analiza coroborată a clauzelor contractuale enunțate, rezultă că contestatoarea a înțeles să garanteze numai creanțele exigibile pe care intimata le deține împotriva SC X SA în temeiul contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, nu și creanțele pe care intimata le deținea împotriva acesteia în temeiul unor relații comerciale desfășurate anterior.
Astfel, deși în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. X nu este menționata data încheierii acestuia, acesta purtând numai nr. de înregistrare 192/05.11.2009, instanța reține că în cuprinsul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 se precizează în mod expres faptul că părtile au avut în vedere contractul de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, contestatoarea obligându-se să garanteze obligațiile exigibile pe care debitorul le va avea în viitor în temeiul acestui contract. De asemenea, în art. 6.1 i) din contractul de ipotecă se precizează că la constituirea garanției imobiliare s-a avut în vedere contractul de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.
Totodată, la pct. II din Anexa nr. 4 la contractul nr. 9/2009, s-a stabilit cantitatea de gaze naturale programată a fi livrată către SC X SA pentru perioada noiembrie 2009 - martie 2010, de unde rezultă că prin contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009 s-a avut în vedere reglementarea relațiilor comerciale privind perioada noiembrie 2009 - martie 2010 și, nicidecum, perioada în care s-au emis facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009, facturi fiscale care nu au fost avute în vedere de către contestatoare la semnarea contractului de ipotecă.
Acesta concluzie trebuie avută în vedere și prin prisma dispozițiilor art. 1776 alin 1 C. civ. de la 1864 (aplicabil în speță având în vedere data încheierii contractului), care obligă părțile să determine suma pentru care ipoteca este constituită prin actul de înființare a ipotecii. Or, câtă vreme în cuprinsul contractului de ipoteca s-a făcut mențiunea expresă că se garantează datoriile izvorâte din contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009, creditoare nu poate extinde această garanție si la alte debite născute anterior înregistrării contractului de vânzare-cumpărare nr.X . Mai mult, suma pentru care s-a constituit dreptul de ipotecă a fost stabilită, conform art. 6 alin. 1 din contractul de vânzare-cumpărare, prin raportare la cantitatea de gaze naturale livrată în perioada indicată în Anexa nr. 4 la contractul de vânzare-cumpărare, respectiv noiembrie 2009 - martie 2010, și, drept urmare, nu se poate susține că actul de înființare a ipotecii a avut ca obiect și cantitatea de gaze naturale livrată în lunile aprilie și mai pentru care au fost emise facturile nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009.
Instanța va înlătura apărările formulate de intimată referitoare la faptul că pe facturile 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009 este înscrisă mențiunea conform contract nr. 9/2009, acest aspect neavând relevanță in raporturile juridice dintre creditor și garantul ipotecar, întrucât prin menționarea expresă a numărului de înregistrare a contractului garantat și a datei înregistrării acestuia, contestatoarea a înțeles să introducă un criteriu temporal clar privind creanțele pe care înțelege să le garanteze. De asemenea, în cuprinsul facturilor analizate se precizează că este vorba despre gaze naturale livrate pe lunile aprilie si mai, or, contractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009 care a fost avut in vedere de către contestatoare la momentul constituirii garanției ipotecare a avut ca obiect livrarea de gaze în perioada noiembrie 2009 - martie 2010, astfel cum rezultă din Anexa nr. 4 la contractul de vânzare-cumpărare, dreptul de ipotecă fiind constituit pentru cantitatea de gaze livrată în această perioadă.
Totodată, instanța reține că apărările formulate de intimată referitoare la caracterul consensual al contractului de vânzare-cumpărare sunt nerelevante în cauză. Este incontestabil faptul că un astfel de contract are caracter consensual, iar facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009 au fost emise în temeiul convenției părților. Totodată, este incontestabil faptul că sentința comercială nr. 3279/23.03.2011 pronunțată de Tribunalul X în dosarul nr. 12590/3/2010 confirmă existența raportului juridic dintre intimata și SC X SA încă din perioada 2008-2009, deci inclusiv în lunile aprilie și mai 2009. Aceste aspecte nu sunt, însă, determinante în raporturile juridice dintre contestatoare si intimată, întrucât esențial în speță este să se stabilească care dintre creanțele izvorâte din aceste raporturi juridice formează obiectul garanției imobiliare constituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010. Or, la momentul semnării contractului de ipotecă, garantul ipotecar nu a avut în vedere garantarea creanțelor izvorâte din facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009, în cuprinsul actului de ipotecă fiind menționat în mod expres faptul că se garantează numai datoriile pe care SC X le va avea in temeiul contractului de vânzare înregistrat sub nr. 192/05.11.2009.
Nu în ultimul rând, instanța reține că chiar dacă ar exista un dubiu privind creanțele garantate prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010, acest dubiu nu ar putea să funcționeze decât în favoarea debitorului potrivit regulii de interpretare prevăzute de art. 983 C. civ. 1864 (aplicabil în speță având în vedere data încheierii contractului), și, drept urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, nu s-ar putea reține decât concluzia că facturile nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009 nu formează obiectul contractului de ipotecă autentificat sub nr. 468 din 11 martie 2010 invocat ca titlu executoriu pentru declanșarea executării silite în cadrul dosarului de executare silita nr. 215/15/2015 al BEJX.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, reținând că facturile fiscale nr. 40100740/22.05.2009 și nr. 40100774/23.06.2009 nu formează obiectul garanției ipotecare constituite prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010, instanța apreciază că punerea în executare a acestora împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă autentificat sub nr. 468/11.03.2010 este nelegală, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 255/15/2015 al BEJX.
Instanța nu va obliga intimata la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar constând în taxă judiciară de timbru, având în vedere în acest sens dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 care stipulează că în situația în care contestația la executare se admite, la rămânerea definitivă a hotărârii, taxa de timbru se restituie părții care a achitat-o, aceasta urmând a recupera suma de bani achitate cu titlu de taxă de timbru, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
| ← Loviri sau alte violenţe. Jurisprudență Loviri şi alte vătămări | Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
