Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 2256 din data de 11.04.2016
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 09.10.2015, , astfel cum a fost precizată, reclamantele au chemat în judecată pe pârâți, solicitând instanței constatarea nulității absolute a TP eliberat de Comisia Județeană B, constatarea nulitatății absolute parțiale a certificatelor de moștenitor";,
În motivarea cererii, au arătat că prin TP nr. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 4872 mp situat în com. L e, jud. B , în persoana autorului reclamantelor-Ș T. La poziția 1 se afla înscris terenul în suprafață de de 5.000 m.p.. Acest teren a intrat în patrimoniul reclamantelor prin s.c. nr. 3148/2006 pronunțată de Judecătoria B în prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune.
Prin TP emis pe numele B V () s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3048 m.p. teren situat în satul S, com. L V, jud. B, cu vecinii: N-Ș T, E-DS, S-C I.C.Gh., V-CCN 1060. Au solicitat nulitatea acestui titlu de proprietate și a actelor subsecvente emise în temeiul lui, având în vedere că B V nu a avut teren în acel loc.
În susținerea cererii, a depus înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. III al.1 lit. a pct. i)ii)iii) din Legea 18/1991.
Pârâții J V și D E au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii arătând că au devenit proprietarii acestui teren în suprafață de 3014,15 mp în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub la "BNP R.U";. Au susținut că vânzătorii au stăpânit în fapt acest teren și înainte de reconstituirea dreptului de proprietate.
Pârâta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B a depus întâmpinare prin care a susținut că nu sunt în culpă.
Pârâtele comisii au depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii TP și a TP nr.. Reclamantele au depus o parte din documentația care a stat la baza emiterii TP.
La termenul de judecată din data de 05.04.2016, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes având în vedere că din înscrisurile aflate la dosar nu reiese că autorul reclamantelor sau moștenitorii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren de 3014,15 mp.
Analizând și coroborând susținerile părților și înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 C.proc.civ., instanța este obligată mai întâi să se pronunțe asupra excepțiilor care fac de prisos judecata pe fond a pricinii.
Existența interesului, ca folos practic urmărit de partea care promovează cererea în justiție, trebuie să existe și atunci când se cere anulare unui act.
Interesul, condiție esențială exercitării dreptului la acțiune trebuie să fie actual, serios și legitim, precum și personal și direct, lipsa oricărei calități dintre acestea putând fi invocată pe calea excepției și de către instanța de judecată, fiind vorba de o excepție de fond, absolută și peremptorie care, în cazul în care este admisă, duce la respingerea cererii fără a mai fi cercetată în fond.
Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptățite la constituire sau reconstituire.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moștenitorii acestora.
Potrivit art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.
Potrivit art. III din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Potrivit art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face la cerere de către cei îndreptățiți (sau moștenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:
1. că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancțiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privința unor astfel de termene fiind incidente dispozițiile referitoare la decădere .
2. reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în temeiul Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane și numai în ceea ce privește diferența dintre suprafața avută în proprietate și cea reconstituită potrivit Legii 18/1991;
3. că sunt moștenitorii (în speța noastră) celor care au fost deposedați de regimul comunist;
4. că autorii lor au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce privește suprafața, cât și în ceea ce privește amplasamentul, iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ori sunt libere de sarcini;
5. legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condițiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condițiilor sancționate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare și obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;
6. în aplicarea legilor civile succesive și pe cale de consecință, la întocmirea actelor civile (cum sunt și hotărârile comisiilor județene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ține cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituțional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregește în aplicare cu principiul neretroactivității legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecința că aceste drepturi rămân definitiv câștigate;
7. dovedirea suprafețelor avute și a amplasamentului terenului se face în prezent în condițiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin art. 6 impune ca dovada fostei proprietăți și a amplasamentului să se facă, în lipsa înscrisurilor, numai prin martori foști proprietari (posedând deci înscrisuri dinainte de 1990) de pe toate laturile terenului solicitat, fiind deci mai restrictivă decât Legea 18/1991 care făcea referire numai la martori, fără alte condiții în plus;
8. nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existența și măsura interesului raportându-se la existența condițiilor dreptului (vocației) de a cere reconstituirea și măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ținându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol; dispozițiile art. III. alin. 2 din Legea nr. 169/1997, care prevăd posibilitatea de a ataca titlurile de proprietate intrate în circuitul civil, de orice persoană care justifică un interes legitim, nu pot fi interpretate ca abolind condiția calității procesuale active sau ale celorlalte condiții ale exercitării dreptului la acțiune (afirmarea unei pretenții, capacitate procesuală pasivă, calitate procesuală pasivă, capacitate procesuală activă), întrucât textul folosește sintagma amintită pentru a restrânge cercul persoanelor care pot ataca titlurile emise avându-se în vedere cercul larg de persoane care pot ataca un titlu deja emis; cu alte cuvinte, prevăzându-se posibilitatea (abstractă) de a ataca titlurile emise unui cerc larg de persoane, legea impune și dovedirea unui interes specific persoanei care atacă titlul (dintre cercul foarte larg prevăzut de lege), dar acest lucru nu înseamnă că oricine are un interes cu privire la un teren are și calitatea de a ataca un titlu deja emis, deoarece sintagma orice altă persoană se referă la orice persoană care ar fi îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și deci calitate procesuală activă o au numai persoanele prevăzute de legile fondului funciar cu vocație la redobândirea sau dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cererea fostului proprietar sau a moștenitorilor acestuia, însoțită de documentele prevăzute de lege. Prin urmare, o condiție esențială a reconstituirii dreptului de proprietate este legată de formularea cererii de reconstituire, adresată comisiei locale, aspect reiterat și de Regulamentul nr. 890/2005 privind funcționarea comisiilor de fond funciar.
Autorul reclamantelor, numitul Ș T, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la data de 09.03.1991, pentru suprafața de 1,50 ha, care i-a fost luată de C.A.P., astfel cum reiese din înscrisul aflat la fl. 113 dosar. Potrivit rolului agricol, autorul reclamantelor, detinea în anii 1959-1960, 1,30 ha teren.
Prin T.P. nr. x a fost reconstituit dreptul de proprietate numitului Ș T, pentru suprafața de 1,4872 ha, teren aflat în com. L V. Chiar și în ipoteza în care autorului reclamantelor i s-a reconstituit doar o parte din suprafața solicitată, acesta avea posibilitatea să formuleze plângere împotriva H.C.J. nr. 45/03.10.1991, lucru care nu s-a întâmplat. În plus motivul formulării prezentei cereri, astfel cum a fost enunțat de cele două reclamante, îl constituie faptul ca autorul pârâților nu a avut teren în acel loc, fără a se face a menționa că anterior ar fi aparținut autorului.
Dacă reclamantele sau autorul acestora nu au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nici în calitate de moștenitor, nici în nume propriu, nu se poate justifica niciun interes legitim în promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate.
Având în vedere considerentele de mai sus instanța va admite excepția lipsei de interes invocată de către instanță din oficiu și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.
| ← Tâlhărie . Jurisprudență Tâlhărie | Acţiune în constatare → |
|---|
