Pretenţii. Jurisprudență Plăţi
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 3033 din data de 10.05.2016
Prin cererea înregistrată sub nr. 15907/180/24 12 2015 la Judecătoria Bacău, reclamanta B A de A din R (B.A.A.R.) a chemat în judecată în calitate de pârât pe A R I pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 15.040,18 lei c/valoare despăgubiri achitate, 715,13 lei reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal calculată până la data de 10 10 2015, precum si in continuare până la achitare debitului și a sumei de 706,69 lei TVA aferent despăgubirilor plătite.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 928,10 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea acțiunii se arată de către reclamantă că la data de 09.11.2012, pârâtul a provocat din vina sa, un accident de circulație în Italia, în timp ce conducea autovehiculul înmatriculat sub nr. xxxxx.
În urma accidentului s-au provocat daune constând în avarierea autovehiculului cu număr de înmatriculare PA-602593. Astfel, autovehiculul xxxxx, parcat, a luat foc și a produs daune autovehiculului PA 602593 parcat în fața sa.
În data de 10.01.2013, Biroul Național de Carte Verde din Italia a avizat cu privire la accident solicitând să verifice situația asigurării autovehiculului xxxx.
Prin adresa nr. AD075123/11.02.2013, BAAR a solicitat societăților de asigurare reasigurare, conformarea/infirmarea existenței asigurării RCA/Carte Verde pentru autovehiculul GL 08 YFR, valabilă la data producerii accidentului. Conform răspunsului primit, autovehiculul cu numărul de înmatriculare GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
După primirea avizării, BAAR a deschis dosarul de daună cu referință BAAR/ADMGA/13/I/00707 și a verificat situația asigurării autovehiculului GL 08 YFR, în baza de date CEDAM care este o bază de date comună a asiguratorilor administrată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Conform răspunsului primit autovehiculul GL 08 YFR nu era asigurat la data producerii accidentului.
Pentru a obține date cu privire la situația înmatriculării autovehiculului GL 08 YFR și cu privire la proprietarul/deținătorul acestuia, a solicitat informații la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor ( D.R.P.C.Î.V. ) de la care s-a primit informația anexată . Din acest document rezultă că proprietarul autovehiculului xxxxx este SL, cu adresa în str. Cluj nr. 35 Galați, județ Galați. Ca urmare, prin adresa AD07513511.02.20133, a notificat cu privire la accident proprietarul, (S L ) solicitându-i informații cu privire la asigurarea autovehiculului . La aceste notificări s-a primit răspunsul proprietarului, plicul pentru pârât întorcându-se retur. Proprietarul a comunicat faptul că autovehiculul este folosit de către pârât ( anexând în acest sens un contract de comodat ).
Având în vedere că în urma acestor demersuri nu s-a făcut dovada existenței unei asigurări RCA/Carte verde pentru autovehiculul xxxxx, valabilă la data producerii accidentului.
In baza art.48 alin. 1 din Legea nr.136/1995, încheierea asigurării pentru acest autovehicul era obligatorie ( art. 48 , alin. 1 din L 136/1995 are următorul conținut : Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire … )
Acest autovehicul avea la data respectivă locul obișnuit de staționare în România ( era legal înmatriculat în România );
În baza " Acordului Multilateral încheiat între birourile naționale din statele membre ale Spațiului Economic European și ale altor state " și a prevederilor " Regulamentului General al Consiliului Birourilor ", B.A.A.R. a constatat că este obligat să-și angajeze răspunderea în garanție și a acceptat ca Biroul Național din Italia, să gestioneze cazul de daună și să plătească despăgubirile cuvenite persoanei prejudiciate, conform legislației din această țară .
Deoarece pârâtul nu a dat curs solicitării de plată a despăgubirii în data de 17 09 2013, B.A.A. R a achitat către Biroul Național din Italia suma solicitată de 3347,48 Euro (. Având în vedere cursul valutar de la data plății, B.A.A.A.R s-a înregistrat în acest caz cu o cheltuială de 14880.18 lei (12.028.77 lei daune materiale ; 1804.31 lei taxa gestiune; 1080.27 lei alte cheltuieli și 66.82 lei comision).
În privința angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului solicită să constate că aceasta a fost stabilită de biroul Național din Italia în baza competenței conferite de prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, prevederi care sunt de acord și cu prevederile art. 107 din legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat ( în vigoare la data respectivă ) .
In drept s-au invocat dispozițiile art. 25 alineat 3 din Legea 32/200, Legea 136/1996, Directiva 72/166/CE, art. 1384 alineat 1 Cod Civil, Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii cauzate prin accidente de vehicule.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, la termenul de astăzi instanța stabilind că aceasta este tardivă. A invocat pârâtul excepția lipsei calității procesual pasive,, excepție care, in raport de motivarea sa in fapt, instanța o califica ca fiind apărare pe fondul cauzei.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 22 12 2011 pârâtul A RI a încheiat cu numitul S L contractul de comodat in formă autentică având ca obiect preluarea folosinței gratuite a autoturismului DACIA cu nr. de înmatriculare GL 08 YFR.
La data de 09 11 2011 pârâtul a reclamat Secției de Carabinieri din localitatea Agrigento Italia, faptul că autoturismul cu nr. xxx parcat in fața casei sale (și căruia ii expirase la data de 07 11 2011 asigurarea de răspundere civilă auto), a ars in totalitate, fiind avariat totodată și autoturismul FIAT cu nr. de înmatriculare PA 602593, parcat lângă cel utilizat de pârât. Astfel cum rezultă din înscrisurile atașate cererii de chemare in judecată, rezultă că autoritățile italiene nu au putut stabili cauza producerii incendiului. Biroul gestionar (Ufficio Centrale Italiano) a stabilit că răspunderea pentru producerea incendiului revine asiguratorului autoturismului xxxx, iar intrucât la data de 09 11 2011 acesta nu mai deținea o poliță valabilă de răspundere civilă auto, a fost atrasă răspunderea reclamantei.
La data de 17 09 2013 reclamanta a achitat suma de 3362,48 euro (echivalentul sumei de 14980,18 lei) către partenerul asigurător din Italia, Ufficio Centrale Italiano.
Situația de fapt reținută mai sus pe baza înscrisurilor depuse in dovedirea cererii și descrisă de reclamantă nu a fost contrazisă de către pârât.
In drept, potrivit art. 25 din Legea 32/2000,
(3) Asigurătorii emitenți de documente internaționale de asigurare, Carte Verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conformitate cu prevederile Convenției Internaționale Carte Verde. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România este o asociație profesională, independentă și autonomă, care, în baza Convenției Internaționale Carte Verde, are rol de reglementare a activității asigurătorilor emitenți de documente internaționale de asigurare.
Cu privire la responsabilitatea reclamantei, potrivit Directivei CEE nr. 72/166/CEE privind aproprierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, art. 2 alineat 2 stabilește:
În ceea ce privește vehiculele care provin în mod obișnuit de pe teritoriul unui stat membru, dispozițiile prezentei directive , cu excepția articolelor 3 și 4, se aplică :
-după încheierea unei convenții între cele șase birouri naționale ale asigurătorilor prin care fiecare birou național garantează, în concordanță cu prevederile legislației sale interne în domeniul asigurărilor obligatorii, soluționarea cererilor de despăgubire rezultate în urma accidentelor provocate pe teritoriul său de vehicule care provin in mod obișnuit de pe teritoriul altui stat membru, indiferent dacă aceste vehicule sunt asigurate au nu.
Potrivit Anexei Deciziei Comisiei 2003/564/CE privind aplicarea Directivei CEE nr. 72/166/CEE, întrucât aceeași directivă prevede că vehiculele staționate in mod obișnuit intr-o țară terță sunt considerate vehicule staționate in mod obișnuit in Comunitate, in cazul in care birourile naționale ale tuturor statelor membre garantează individual - fiecare in condițiile stabilite in legislația sa internă privind asigurarea obligatorie - soluționarea evenimentelor produse pe teritoriul lor și provocate de circulația acestor vehicule.
Potrivit art. 2, Birourile subsemnate își conferă reciproc, in numele lor si al membrilor lor, competența de a soluționa pe cale amiabilă orice solicitări de despăgubire și de a primi notificările oricăror
Potrivit art. 3, În cazul în care un birou este informat cu privire la producerea unui accident pe teritoriul țării în care este competent, în care este implicat un vehicul care provine dintr-o altă țară fără a se aștepta o cerere de despăgubire, o anchetă asupra împrejurărilor accidentului Biroul Comunică aceste informații, cât mai repede posibil, asiguratorului care a emis cartea verde sau polița de asigurare sau, după caz, biroului în cauză. Cu toate acestea, împotriva biroului nu se poate invoca nici un fel de neîndeplinire a acestor obligații .
In cazul în care, pe parcursul acestei anchete, biroul constată ca asigurătorul vehiculului implicat este identificat și că există un corespondent al acestuia autorizat în conformitate cu dispozițiile articolului 4, biroul trimite fără întârziere informațiile acestui corespondent în vederea utilizării acestora în orice scop folositor.
Față de prevederile enunțate, instanța reține că reclamanta justifică calitate procesuală activă pentru recuperarea prejudiciului produs și achitat partenerului asigurător din Italia, recuperarea prejudiciului urmând insă a se face potrivit legii române.
Astfel, conform art. 1384 Cod Civil, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat iar potrivit art. 2305 Cod Civil, fideiusorul care a plătit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului.
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtului decurgând din accidentul rutier produs la data de 09 11 2011 in localitatea Agrigento, Italia, sunt incidente dispozițiile interne in vigoare la acea dată, respectiv Ordinul C.S.A. nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Potrivit art. 26, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
(2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a atașului tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:
- a condus vehiculul fără consimțământul explicit sau implicit al asiguratului;
- nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;
- nu a respectat obligațiile legale de ordin tehnic cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. prejudiciile produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului membrilor familiei asiguratului sau membrilor familiei conducătorului auto, cu excepția despăgubirilor solicitate de către conducătorul auto vinovat de producerea accidentului;
5. prejudiciile provocate terților, drept consecință a deschiderii ușilor vehiculului, în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic.
ART. 27
Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:
1. cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a) într-un caz de forță majoră;
b) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
c) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
In raport de dispozițiile legale enunțate, instanța reține că pârâtul poate fi ținut la repararea prejudiciului inclusiv in situația in care autoturismul aflat in paza sa juridică, neasigurat era staționat, prejudiciul fiind produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul sau fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate.
Ceea ce trebuie să dovedească reclamanta, este faptul că incendiul s-a declanșat de la dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate sau prin inacțiunea vehiculului.
Potrivit înscrisurilor transmise de autoritățile italiene, avarierea autoturismului FIAT, care a condus la plata de către reclamantă a despăgubirilor pretinse prin acțiune, s-a produs prin propagarea focului de la autoturismul DACIA Logan cu nr. xxxxx. Este evident deci că asupra acestuia din urmă autoturism focul s-a manifestat cu precădere, intrucât a fost distrus complet. Dar faptul că asupra autoturismului DACIA Logan s-a manifestat incendiul, nu presupune și că acesta este cauza focului. Nu rezultă din probele administrate care este cauza concretă a producerii incendiului, respectiv dacă provine dintr-o împrejurare intrinsecă autoturismului sau dintr-una extrinsecă (autoturismul a fost incendiat sau s-a aprins accidental prin propagarea de la o altă sursă de foc). Potrivit concluziilor autorităților italiene astfel cum acestea rezultă din actele depuse, incendiul a avut cauză necunoscută.
Pentru atragerea răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349 Cod Civil, trebuie dovedite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Dovada vinovăției pârâtului se impune a fi făcută, cu atât mai mult cu cât in condițiile angajării răspunderii civile potrivit art. 26 din Ordinul CSA 14/2011, sunt prevăzute și situații de excepție enumerate la art. 27:
a) într-un caz de forță majoră;
c) din culpa exclusivă a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
Cu probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada întrunirii condiției de vinovăție (sub forma culpei sau a intenției) a pârâtului in producerea prejudiciului, astfel încât acțiunea este nefondată. Faptul că reclamanta a despăgubit partenerul asigurător din Italia nu conduce prin el însuși la angajarea răspunderii civile a pârâtului, reclamanta trebuind să probeze cele mai sus enunțate.
Pentru aceste considerente acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Jurisprudență Minori | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
