Cerere de ridicare a suspendării executării silite prevăzută de art. 39 lit. A pct. a din Legea nr. 85/2006. Apartament ce nu face parte dintr-un subansamblu funcţional potrivit art. 116 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 313/R din data de 28.05.2015
Cererea de ridicare a suspendării executării silite prevăzută de art. 39 din Legea nr. 85/2006 cuprinde două situații distincte, respectiv cea de la litera A) atunci când valoarea obiectului garanției, determinată de un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect și cea de la litera B) atunci când nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției. În speță, creditoarea S.C. B.M. S.A. a solicitat ridicarea suspendării executării silite invocând ambele situații de la litera A și B, deși legea îi permitea să se limiteze doar la una singură. Judecătorul sindic a analizat ambele situații reglementate de lege întrucât așa a fost investit, iar soluționarea parțială a cererii ar fi determinat o necercetare a litigiului, astfel că nu se poate pune problema inadmisibilității cererii de ridicare a suspendării întrucât nici legea nu exclude formularea cererii doar pentru una din situații.
În legătură cu dispozițiile art. 39 lit. A pct. a, recurenta a arătat că în mod greșit judecătorul sindic a reținut că imobilul ar avea o importanță deosebită în loc de una determinantă, în contextul în care nu a fost propus un plan de reorganizare. În ceea ce privește sarcina probei pentru acest punct, se constată că dispozițiile art. 39 alin. 3 din legea insolvenței menționează expres faptul că reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendării, trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A. b), rămânând debitorului/administratorului sau altei părți interesate sarcina producerii dovezii contrare și, respectiv, a celorlalte elemente. Prin urmare, sarcina probei cu privire la importanța determinantă a obiectului garanției în reușita planului de reorganizare, aparține debitorului/administratorului sau altei părți interesate și nu creditorului care trebuie să dovedească doar condițiile de la art.39 lit. A punctul b.
Într-adevăr, debitoarea nu a prezentat planul de reorganizare al societății, dar nici nu a precizat importanța pe care ar putea să o aibă apartamentul, obiect al garanției, în planul preconizat. Ori în condițiile în care intenția de propunere a planului de reorganizare îi aparține, ea era singura în măsură să estimeze importanța imobilului în reușita planului. Conform raportului de activitate nr. 3 întocmit de administratorul judiciar se arată că societatea a reintrat în posesia unității hoteliere pe care o deține în proprietate și a schimbat sediul social de la vechea adresă la adresa hotelului unde continuă să-și desfășoare activitatea. Prin urmare, nu se poate reține nici faptul că apartamentul în litigiu ar fi sediul social sau locul în care debitoarea își desfășoară activitatea și că astfel ar avea o importanță determinantă. Se mai menționează că a fost modificat actul constitutiv al societății în sensul înlocuirii obiectului principal de activitate din comerț cu amănuntul al carburanților în activitate hotelieră, ceea ce prezumă faptul că și planul de reorganizare va avea în vedere tot activitatea desfășurată pe unitatea hotelieră și nu pe închirierea de spații locative cum e apartamentul în litigiu.
Administratorul judiciar a arătat că este imposibilă preconizarea măsurilor propuse a fi implementate prin plan întrucât dreptul la propunerea unui plan de reorganizare nu s-a născut astfel că nici acesta nu a făcut dovada importanței determinante a apartamentului în reușita planului de reorganizare.
Recurenta debitoare nu a formulat obiecțiuni în legătură cu condiția de la art. 39 lit. A pct. b, referitoare la apartenența obiectului garanției la un ansamblu funcțional, care ar permite vânzarea întrucât valoarea bunurilor rămase nu ar fi diminuată. Prin raportare la art. 116 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 prin subansamblu funcțional se înțeleg acele bunuri ale debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau permit desfășurarea unei afaceri independente. Apartamentul în discuție are un statut de sine stătător, independent de unitatea hotelieră în care-și desfășoară activitatea debitoarea, atât prin amplasarea distinctă de hotel cât și prin destinația pe care o are, acea de spațiu pentru depozitare arhivă contabilitate, potrivit evaluării expertului N.V.. Chiar dacă spațiul respectiv este alocat pentru păstrarea documentelor contabile, acest loc poate fi mutat într-o altă clădire, chiar la sediul societății din incinta hotelului, astfel că nu poate fi considerat esențial pentru reorganizare. În consecință, sunt îndeplinite dispozițiile art. 39 lit. A pct. b privind cererea de ridicare a suspendării executării silite, întrucât vânzarea apartamentului nu ar diminua valoarea bunurilor rămase în patrimoniul debitoarei, respectiv a hotelului, a terenurilor și autoturismelor.
| ← Simetrie: condiţii de autorizare funcţionare agent forţă de... | Recurs tardiv. Ora depunerii cererii de recurs prin fax → |
|---|
