Proces funciar. Schimbarea de către tribunal a obiectului acţiunii în plângere la Legea nr. 10/2001, cu consecinţa soluţionării cauzei de o instanţă necompetentă. Anularea sentinţei şi trimiterea cauzei la instanţa competentă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 213/A din 16 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 185 din data de 04.02.2010 a Tribunalului Maramureş s-a respins plângerea formulată de petentul M.D. împotriva Dispoziţiei nr. 1396/2008 emisă de intimatul PRIMARUL ORAŞULUI BORŞA, judeţul Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petentul a formulat notificarea 6N/2005 la care nu a primit răspuns din partea intimatului.
Reclamând nesoluţionarea notificării, petentul s-a adresat instanţei şi prin sentinţa civilă nr. 98/28.01.2008, Tribunalul Maramureş a obligat intimatul la emiterea unei dispoziţii motivate.
Intimatul a emis Dispoziţia nr. 1396/2008, prin care a respins ca tardivă notificarea petentului. Împotriva acestei dispoziţii, petentul a formulat plângerea de faţă.
Raportat la data formulării notificării 19.10.2005, instanţa de fond a constatat că în mod corect s-a respins ca tardivă notificarea acestuia. De asemenea, s-a constatat că în C.F. 2972 Borşa nu figurează menţiuni cu privire la preluarea imobilului de către Statul Român, figurând în continuare ca şi proprietar R.I. - străbunicul petentului.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a respins plângerea conform dispozitivului, petentul neformulând notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14.02.2002.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul M.D. a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea în întregime a hotărârii atacate şi constatarea împrejurării că obiectul acţiunii este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi nu Legea nr. 10/200, aşa cum greşit s-a reţinut de către pârât şi de către prima instanţă.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că a formulat notificarea nr. 253/2001 şi nr. 6N/2005, iar pârâtul a emis dispoziţia nr. 1396/2008 în baza Legii nr. 10/2001 şi nu în baza Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Pârâta intimată, PRIMARIA ORAŞULUI BORŞA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond.
4
În susţinerea poziţiei procesuale intimata a arătat că prin sentinţa civilă nr. 98/28.01.2008 a Tribunalului Maramureş, Primarul oraşului Borşa a fost obligat să emită o dispoziţie motivată prin care să soluţioneze notificarea nr. 6N/2005. În urma analizării actelor depuse la dosar, Comisia pentru soluţionarea notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001 a propus emiterea unei dispoziţii de respingere, pe considerentul că nu s-a depus notificare până la data de 14.02.2002, nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, atrăgând pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Terenul care face obiectul litigiului este înscris în C.F. nr. 2972 Borşa şi nu figurează ca fiind expropriat de către Statul Român, proprietarul tabular fiind străbunicul petentului.
Ulterior, prin cererile înregistrate la data de 10.06.2010 şi 20.07.2010, reclamantul a arătat că pârâta nu a soluţionat în mod legal cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 247/2005, considerând în mod eronat că este vorba despre o notificare la Legea nr. 10/2001, astfel încât prin sentinţa apelată Tribunalul Maramureş nu a judecat ceea ce s-a cerut.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, a motivului de ordine publică invocat din oficiu şi a apărărilor formulate , Curtea, în temeiul art. 295 C.pr.civ., reţine următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Maramureş -Secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 1396/2008 emisă de Primăria Oraşului Borşa şi a răspunsului nr. 10.128/2008 întrucât cererile reclamantului nu au fost soluţionate în baza Legii nr. 247/2005 care a modificat Legea nr. 18/1991.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că notificarea nr. 6N/2005 a fost depusă în termenul legal, s-au anexat toate actele de proprietate, însă în mod greşit executorul judecătoresc a consemnat Legea nr.10/2001 în loc de Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr.247/2005 şi Legea nr.554/2004.
Prin încheierea nr.2646/22.09.2008 a Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus transpunerea cauzei la Secţia civilă din cadrul instanţei, în temeiul art. 99 alin. 2 din H. C.S.M. nr. 387/2005 întrucât s-a apreciat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, cererea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Maramureş.
Prin notificarea nr. 6N/19.10.2005 reclamantul M.D. a solicitat Primăriei oraşului Borşa, Comisia de aplicare a Legii nr. 247/2005, în calitate de moştenitor al mamei sale M.M., la rândul ei moştenitoarea mamei sale R.T., fiica lui R.I., terenul situat în Valea Ilii, înscris în C.F. nr. 2972, nr. cadastral 6124/3, în suprafaţă de 1.520 mp. Întrucât pe acest teren s-a construit şoseaua naţională nr. 18, reclamantul a solicitat despăgubiri în bani, în sumă de 45.000 euro, în conformitate cu prevederile art. 21 şi art. 36 din Legea nr. 247/2005. Reclamantul a precizat că a revendicat terenul şi printr-o altă notificare, dar în baza Legii nr. 10/2001.
Conform C.F. nr. 2972 Borşa asupra terenului cu nr. cadastral 6124/3, cositor în Valea Ilii, în suprafaţă de 1.520 mp., este înscris dreptul de proprietate în favoarea numitului R.I., cu titlu de drept cumpărare în baza încheierii de C.F. nr. 6413/1904.
Prin actele de stare civilă depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada că este succesorul proprietarului tabular.
Prin dispoziţia nr. 1396/10.06.2008 emisă de Primarul oraşului Borşa s-a respins notificarea nr. 6N/2005 prin care reclamantul a solicitat despăgubiri băneşti pentru
5
terenul situat în locul numit „Valea Ilii”, în suprafaţă de 1.520 mp., înscris în C.F. nr. 2972, nr. cadastral 6124/3, pe care s-a edificat şoseaua naţională DN 18, deoarece petentul nu a depus notificare prin executor judecătoresc până la data de 14.02.2002 prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
In mod constant, pe parcursul soluţionării cauzei, atât verbal în şedinţele publice, cât şi prin înscrisurile înregistrate la data de 24.04.2009, 21.09.2009 şi 02.02.2010, reclamantul a învederat instanţei că temeiul juridic al cererii de chemare în judecată îl constituie prevederile Legii nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi nu Legea nr. 10/2001, aşa cum în mod eronat a reţinut Primăria oraşului Borşa.
In apel, reclamantul a depus în probaţiune notificarea nr. 253/20.11.2001 prin care a solicitat restituirea terenului înscris în C.F. nr. 2448 şi C.F. nr. 7324, în calitate de moştenitor al străbunicului, în baza Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia nr. 1004 din 20.11.2001, Primarul oraşului Borşa a respins cererea nr. 11165/2001 de restituire în natură în suprafaţă de 3967 stjp., a terenului situat în locul numit Priseci, depusă de petentul M.D., iar plângerea formulată de reclamant împotriva acestei notificări a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 247/02.04.2003 a Tribunalului Maramureş.
Totodată, reclamantul a depus şi copie după sentinţa civilă nr. 98/28.01.2008 a Tribunalului Maramureş, prin care s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului Primarul oraşului Borşa care a fost obligat să emită conform Legii nr. 10/2001 dispoziţii motivate pentru soluţionarea notificărilor nr. 5N, 6N şi 140/N, toate din 19.10.2005, şi care au fost înregistrate la Primăria oraşului Borşa sub nr. 13514/2005, 13515/2005 şi respectiv 14304/2005. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale şi cominatorii de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a respins acţiunea reclamantului împotriva pârâţilor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Guvernului României precum şi Prefectul jud. Maramureş.
Având în vedere faptul că atât prin cererea de chemare în judecată cât şi ulterior, pe tot parcursul procesului, reclamantul a solicitat restituirea terenului înscris în C.F. nr. 2972 Borşa, nr. cadastral 6124/3 în suprafaţă de 1520 mp., în calitate de moştenitor al proprietarului tabular R.I., prin acordarea despăgubirilor în bani conform prevederilor Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr.247/2005 Curtea stabileşte că în speţă tribunalul a schimbat în mod nejustificat şi nelegal obiectul cererii reclamantului încălcând astfel dispoziţiile art.129 alin.6 C.pr.civ. potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Ţinând seama de cererea reclamantului aşa cum a fost formulată Curtea statuează că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora „In scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 16/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fata instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedura civilă”, astfel încât obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o cerere formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, motiv pentru care în temeiul art. 1 pct. 1 C.pr.civ., competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu de fond funciar revine judecătoriei, tribunalul pronunţând o hotărâre cu încălcarea normelor de competenţă materială, norme de procedură care au un caracter imperativ şi de la care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 296 coroborat cu art. 297 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul declarat de reclamantul M.D. împotriva sentinţei civile nr. 185
6
din 04 februarie 2010 a Tribunalului Maramureş, pe care o va anula şi va dispune trimiterea cauzei instanţei competente, Judecătoriei Vişeu de Sus. (Judecător Pop Anca-Adriana)
| ← Plângere împotriva încheierii prin care s-a respins cererea... | Parte căzută în pretenţii, neobligată la plata... → |
|---|
