Drepturi salariale solicitate de un cadru didactic preuniversitar, în contradictoriu cu inspectoratul şcolar judeţan. Lipsa calităţii procesuale pasive
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1794/r din 13 septembrie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 05.03. 2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş şi în consecinţă :
Au fost obligaţi pârâţii să acordemembrului de sindicat P.R. tranşa suplimentară de vechime prevăzută de art.50 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, începând cu data de 17.12.2006 la valoarea actualizată în funcţie de indicele de inflaţie.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut numita P.R., cadru didactic la Şcoala cu clasele I-VII nr. 10 Baia Mare, membru de sindicat al reclamantului, a dat împuternicire acestuia prin prisma prevederilor art. 28 din Legea Sindicatelor, să promoveze prezenta acţiune.
Din adeverinţa nr. 1550 din data de 27.11.2007, eliberată de Şcoala cu clasele I-VII nr. 10 Baia Mare, aflată la fila 5 din dosar, se constată că numita P.R. are o vechime în învăţământ de 32 de ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 50 al. 1 şi 2 din Legea 128/1997 cu modificările la zi, ultima modificare adusă fiind prin O.G. nr. 11/2007, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime se acordă o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Numita P.R. îndeplineşte condiţiile legale de vechime care o îndreptăţesc la tranşa suplimentară de vechime.
Această tranşă nu i-a fost însă acordată, fapt care se deduce din înscrierile din carnetul de muncă, depus la dosar, care nu cuprinde vreo majorare determinată de aplicarea art. 50 al. 2 din Legea 128/1997.
Pârâţii, cărora prin prisma prevederilor art. 287 Codul muncii le revenea sarcina probaţiunii, nu au combătut susţinerile reclamantului.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute instanţa a admis acţiunea.
13
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei calităţii procesuale pasive invocate şi respingerea acţiunii civile împotriva acestui pârât ca fiind lipsită de temei legal.
În motivarea recursului arată că Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş nu are calitate procesuală pasivă întrucât contractele individuale de muncă sunt încheiate între unităţile şcolare în calitate de angajator şi personalul didactic în calitate de angajat. Astfel, inspectoratul şcolar nu poate avea şi el tot calitate de angajator, deoarece este un terţ în raportul angajator - angajat.
Atâta vreme cât angajatorul se obligă prin contractul individual de muncă şi prin contractul colectiv de muncă la plata salariilor, precum şi a altor drepturi salariale, consideră că este nelegală şi netemeinică obligarea unui terţ, cum este cazul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Maramureş, la plata unor drepturi salariale ale angajaţilor altei unităţi.
Arată că sentinţa pronunţată de către instanţa de fond cuprinde dispoziţii ce nu se pot aduce la îndeplinire deoarece, inspectoratele şcolare nu au prevăzute în buget sume pentru finanţarea unităţilor de învăţământ. Încă începând cu anul 2001, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 32 din 2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, s-a dispus ca "finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat să se asigure din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea." ( art. 13 alin (1)).
Şi în Legea învăţământului Nr. 84 din 1995, Republicată la art. 167 alin (1) se prevede că: "Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii."
Pârâtul consideră că trebuiau chemaţi în judecată ordonatorii principali de credite, respectiv primarii primăriilor în raza cărora îşi desfăşoară activitatea unităţile şcolare, precum şi ordonatorii terţiari de credite, respectiv directorii unităţilor de învăţământ în baza prevederilor art. 167 alin (13) din Legea 84 din 1995.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele şcolare judeţene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu atribuţii clar prevăzute în art. 142 din Legea învăţământului nr. 84/1995 cu modificările şi completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 şi 14 din Codul muncii, între inspectoratul şcolar şi cadrele didactice nu se nasc raporturi de muncă. Acestea iau fiinţă între directorul unităţii de învăţământ şi cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unităţii de învăţământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul şcolar general.
Rolul Inspectoratului Şcolar Judeţean este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învăţământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învăţământului, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor judeţene sau prin bugetele locale ale unităţilor administrative teritoriale în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, repartizarea fondurilor, fiind dispusă prin hotărârea consiliului judeţean sau a celui local, fiecare unitate de învăţământ întocmindu-şi bugetul
14
propriu, situaţie în care Inspectoratul Şcolar Judeţean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuţiile stabilite de art. 142 din Legea învăţământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor şcolare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuţiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislaţiei în organizarea, conducerea şi desfăşurarea procesului de învăţământ) şi g) (coordonează încadrarea unităţilor de învăţământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speţă calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean. Astfel, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învăţământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unităţi de învăţământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiţie prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare şi faptul neacordării unor drepturi salariale.
Aşa fiind, observând şi dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unităţii de învăţământ (situaţie în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învăţământ, conform art. 10 şi 14 din Codul muncii), Curtea apreciază operantă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului pârât Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bistriţa-Năsăud, situaţie în care se impune admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acţiunii.
Faţă de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs vizând excepţia lipsei calităţii procesuale active sau fondul litigiului.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 şi 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, acestea nefăcând obiectul recursului. (Judecător Dana Cristina Gârbovan)
| ← Contestaţie la executare împotriva măsurilor de executare... | Hotărâre dată în contestaţie în anulare. Supunerea ei... → |
|---|
