Program vizitare. modul de individualizare. Jurisprudență Individualizare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 202/A din data de 20.04.2017

pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația între părinți s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viață familială proteguit de art. 8. Deopotrivă, părintele căruia i s-a încredințat copilul este ținut să-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești.

Ca urmare, atâta timp cât din probele administrate nu a rezultat că intimatul nu ar poseda competenta si responsabilitatea parinteasca necesară în vederea cresterii si asigurarii nevoilor fiicei sale, că ar manifesta o atitudine care dauneaza cresterii si educarii copilului, nu există nici o justificare pentru limitarea programului de vizitare stabilit de prima instanță în sensul în care acesta să nu implice găzduirea minorei G P de către tatăl său.

Criticile formulate de apelantă față de planul de relații personale ale tatălui cu minora pentru zilele de sîmbătă și duminică sunt, însă, în opinia tribunalului, întemeiate.

Zilele de sfârșit de săptămână sunt, de regulă, zile de repaus legal, în care nici pentru părintele și nici pentru copilul nu există obligația de a munci (evident, pentru copil în sensul activităților preșcolare/școlare). Astfel, sfârșiturile de săptămână și vacanțele sunt intervalele de timp care asigură momentele unui contact veritabil al copilului cu părintele, căci atunci părintele are vreme să stea de vorbă, să facă anumite lucruri cu copilul, să realizeze o relație profundă cu acesta.

Constată că prin sentința civilă nr. 2134 din data de 09.11.2016 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus s-a admis acțiunea de divorț, astfel cum a fost precizată ulterior, formulată de reclamanta pârâtă D Ia în contradictoriu cu pârâtul reclamant D V, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtul reclamant D V în contradictoriu cu reclamanta pârâtă D Ia și, în consecință, s-a desfăcut prin acordul părților căsătoria acestora încheiată la data de 29.08.2009 în Poienile de sub Munte.

S-a luat act de înțelegerea părților în ceea ce privește cererile accesorii și, în consecință, reclamanta a revenit la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ,,Cuth";, s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei D G P, născută la data de 05.11.2010, să fie exercitată în comun, s-a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei reclamante din comuna Poienile de sub Munte nr. 195/A, jud. Maramureș.

Pârâtul a fost obligat să plătească pe seama minorei D G P, născută la data de 05.11.2010, o pensie de întreținere lunară în cuantum de 300 lei/lună, începând cu data de 1 august 2016 și până la majoratul acesteia sau noi dispozițiuni.

S-a stabilit în favoarea pârâtului reclamant program de relații personale cu minora, după cum urmează:

o În fiecare de zi de sâmbătă și duminică din lună, între orele 09,00 -19,00;

o În perioada sărbătorilor de Paști, în fiecare an cu număr par, începând de sâmbătă de la ora 9:00 și până duminica, la ora 18:00

o În perioada sărbătorilor de Crăciun, în fiecare an cu număr impar, începând din data de 24 decembrie de la ora 9:00 și până în data de 26 decembrie, la ora 18:00;

o În perioada vacanțelor de vară, din data de 1 august, începând cu ora 9,00 și până în data de 30 august, ora 18,00,

o Câte 3 ore, în ziua de 5 noiembrie a fiecărui an, începând cu finalizarea cursurilor preșcolare/școlare, de ziua de naștere a minorei, în toate situațiile cu preluarea acesteia de la domiciliul reclamantei pârâte, la domiciliul pârâtului reclamant și cu obligarea acestuia de a o aduce la domiciliul reclamantei pârâte, la sfârșitul programului de vizitare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta D Ia a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul D V la Primăria comunei Poienile de sub Munte în data de 29.08.2009, motivat de faptul că este despărțită de pârât de aproximativ 5 ani; să stabilească locuința minorei D G-P, născută la data de 05.11.2010, la mamă; să se încredințeze reclamantei exercițiul atributelor părintești cu privire la minora D G-P, să se stabilească pensia de întreținere pe care o va plăti pârâtul pe seama minorei; să se dispună reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "Cuth";; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Pârâtul D V a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că nu se opune cererii de divorț și capetelor accesorii, însă în limita apărărilor învederate. A confirmat că nu mai locuiește cu reclamanta de 5 ani.

Pârâtul nu s-a opus exercitării în comun a autorității părintești față de minora D G P, stabilirii domiciliului minorei la mamă, stabilirii pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economia națională a României și revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătorie.

În ce privește obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, pârâtul solicită să fie obligat doar de la pronunțarea hotărârii deoarece și-a îndeplinit obligația de întreținere lunar față de minoră, a trimis lunar bani și pachete reclamantei.

Reconvențional, pârâtul a solicitat să se dispună asupra dreptului său de a avea legături personale cu minora, prin stabilirea unui program de vizitare al acesteia, astfel:

- în prima și a treia săptămână din lună de vineri ora 16:00, până duminică ora 16:00, cu posibilitatea luării acesteia de la domiciliul mamei și readucerea la domiciliu la terminarea programului de vizitare;

- în vacanțele de iarnă, respectiv în sărbătorile de Crăciun și Anul Nou românești din data de 23.12 - 02.01, și în cele ucrainiene din data de 06.01 - 16.01, alternativ, în anii pari la el și impari la reclamantă, cu posibilitatea luării acesteia de la domiciliul mamei și readucerea la domiciliu, ea terminarea programului de vizitare;

- în vacanțele de primăvară, câte o săptămână care să cuprindă sărbătorile pascale, alternativ, în anii impari la el și anii pari la reclamantă, cu posibilitatea luării acesteia de la domiciliul mamei și readucerea la domiciliu, la terminarea programului de vizitare;

- în vacanța de vară a fiecărui an, din data de 01 august până în 30 august, cu posibilitatea luării acesteia de Ia domiciliul mamei și readucerea la domiciliu, la terminarea programului de vizitare;

- 3 ore, în ziua 05 noiembrie, respectiv ziua de naștere a minorei, între orele 14:00-17:00, cu posibilitatea luării acesteia de la domiciliul mamei și readucerea la domiciliu, la terminarea programului de vizitare;

În motivare, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că minora are aproape 6 ani, se înțelege bine cu ea și a solicitat stabilirea programului de vizitare a acesteia pentru păstrarea unor legături afective.

În întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamanta DIa a arătat că nu se opune stabilirii unui program de vizitare a minorei DGP, considerând că este in interesul superior al minorei ca aceasta sa păstreze legăturile personale cu tatăl sau și până în prezent, nu s-a opus niciodată ca paratul să o vadă pe minoră, însă aceasta nu voia să rămână singură, astfel că era nevoită să stea cu copilul în decursul celor câtorva ore. Nu este de acord cu programul solicitat de pârât deoarece minora avea aproape un an când tatăl său a plecat de acasă, astfel că, pentru moment, apreciază că minora nu ar putea să înnopteze la pârât, nefiind obișnuită să doarmă în altă parte decât cu reclamanta și în casa în care a crescut până acum.

Reclamanta pârâtă reconvențional a propus următorul program:

- în fiecare zi de duminică, de la ora 09,00 la ora 19,00, cu preluarea minorei la domiciliul pârâtului și obligația de a o readuce la domiciliul reclamantei la finalul programului de vizitare.

La termenul de judecată din data de 09.11.2016, ambele părți s-au prezentat în fața instanței și au solicitat desfacerea căsătoriei prin acordul părților, fără motivarea hotărârii judecătorești convenind și asupra capetelor de cerere accesorii divorțului, cu excepția programului de vizitare a minorei.

Astfel, reclamanta a mai propus stabilirea programului de vizitare a minorei și în fiecare zi de sâmbătă, de la ora 09,00 la ora 17,00, cu preluarea minorei la domiciliul pârâtului și obligația de a o readuce la domiciliul reclamantei la finalul programului de vizitare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 29.08.2009, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei comunei Poienile de sub Munte, sub nr. 54. Din relația de căsătorie a părților a rezultat fiica D G-P, născută la data de 05.11.2010, potrivit certificatului de naștere aflat la dosar la f. 5.

Constatând că în cauză sunt întrunite condițiile art. 373 lit. a și art. 374 alin. 1 Cod civil, având în vedere și prevederile art. 931 procedură civilă și declarația părților în sensul că stăruie în desfacerea căsătoriei prin acord, existența consimțământului liber și neviciat al părților exprimat personal în ședința publică din data de 09.11.2016, potrivit art. 374 alin. 3 C.civ., prima instanță a admis cererea, astfel cum a fost precizată și a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 29.08.2009, prin acordul părților.

În temeiul art. 383 alin. 3 C.civ., prima instanță a încuviințat ca reclamanta să revină asupra numelui avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de "Cuth";.

Potrivit dispozițiilor art. 927 din Cod pr. civ. prima instanță a luat act de cererea părților privind nemotivarea hotărârii de divorț.

În temeiul art. 397 C. civ., a dispus în sensul exercitării autorității părintești în privința minorei D G-P, născută la data de 05.11.2010, de către ambii părinți, având în vedere, pe de o parte acordul acestora în acest sens și, pe de altă parte, faptul că această modalitate de realizare a ansamblului de drepturi și îndatoriri ale părinților față de copiii lor minori constituie regula în materia autorității părintești, nefiind dovedită în cauză existența vreunei împrejurări care să impună o altă soluție.

Sub aspectul stabilirii locuinței minorei având în vedere ancheta psihosocială efectuată în cauză, f. 42, faptul că minora locuiește împreună cu mama, care se ocupă de creșterea și îngrijirea ei, prima instanță a constatat că învoiala părților pe acest capăt de cerere este în concordanță cu interesul superior al acesteia, față de dispozițiile art. 263 și art. 396 teza finală Cod civil.

În privința contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a minorei, ținând cont că pârâtul și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei până în luna iulie 2016 prima instanță a dispus ca acesta să plătească o pensie de întreținere de 300 lei/lună pe seama minorei D G-P, născută la data de 05.11.2010, începând cu data de 1 august 2016 și până la majoratul acesteia sau noi dispozițiuni.

Sub aspectul cuantumului, prima instanță a avut în vedere venitul obținut de pârât, potrivit adeverinței de la fila 49-dosar și acordul părților.

Apreciind că divorțul părinților ori stabilirea locuinței la unul din ei nu trebuie să afecteze relația părinte - copil, că părintele separat de copilul său nu are numai obligația de a-i plăti o pensie de întreținere, dar și dreptul de a avea relații personale cu acesta și că realizarea acestui deziderat, de a păstra legături personale cu minorul, implică în primul rând și îndeplinirea obligației de veghere la creșterea și educarea copilului, la învățătura și pregătirea lui profesională, atribute ale exercitării autorității părintești, raportat la prevederile art. 17 din Legea nr. 272/2004, actualizată și art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, prima instanță a stabilit în favoarea pârâtului reclamant un plan de relații personale cu minora la domiciliul său, respectând atât înțelegerea părților, în ceea ce privește sfârșitul de săptămână cât și cererea pârâtului, cu limitarea programului solicitat, potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D Ia solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate cu consecința schimbării în parte a acesteia în ce privește stabilirea programului de vizita al minorei și, rejudecând cauza, să fie stabilite aceleași perioade menționate în hotărârea judecătoreasca, mai puțin primul paragraf, care se referă la fiecare zi de sâmbăta și duminică din lună, între orele 9-19.

În motivarea cererii de apel, apelanta a învederat că prin hotărârea atacată s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți cu toate capetele de cerere accesorii, dar s-a stabilit în favoarea intimatului un program de vizitare al minorei care este mult peste posibilitățile de executare, având în vedere faptul că minora avea un an de zile când părțile s-au despărțit în fapt, iar de acum 5 ani și până în prezent, minora se întâlnea cu tatăl sau doar în prezenta mamei, deoarece aceasta nu voia să rămână singură cu intimatul.

În timpul procesului și văzând care sunt pretențiile pârâtului în ce privește stabilirea programului de vizitare, a menționat faptul că este de acord ca pârâtul să-și vadă copilul, însă, din cauza faptului că minora nu a dormit niciodată doar cu tatăl său, a optat ca aceasta să fie luată de pârât chiar și în fiecare sâmbătă și duminică, între orele 9 și 19, fără ca aceasta să locuiască peste noapte la tatăl pârât.

Apelanta a arătat că s-a opus programului solicitat de pârât cu înnoptarea minorei la acesta pentru simplul motiv că, nefiind obișnuită doar cu prezența tatălui, o hotărâre judecătorească ce să cuprindă un atare program nu ar putea fi executată.

Văzând disponibilitatea sa ca minora să aibă legături personale cu tatăl pârât, instanța a acordat mult mai mult decât a solicitat fiecare dintre părți, astfel că, pe lângă programul standard (care cuprinde perioade îndelungate de ședere continuă a minorei la tată) s-a stabilit ca aceasta să meargă la pârât inclusiv în fiecare sâmbătă și duminică din lună. Apelanta a considerat că acest lucru este imposibil de realizat, fiind astfel lipsită de prezența minorei perioade îndelungate de timp.

Astfel, apelanta a apreciat abuziv programul stabilit de instanța de judecată, solicitând să se dispună fie asupra unui program cu care a fost de acord de la început (acela ca minora să meargă sâmbăta și duminica la tată în perioada orelor 9-19) fie asupra programului stabilit de instanță la paragrafele 2-5, dar fără ca minora să meargă și în fiecare sâmbătă și duminică.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2134/09/11.2016 a instanței de fond și să se dispună obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

A arătat intimatul că nu sunt fondate criticile formulate de apelantă împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus și nu pot duce la schimbarea hotărârii în ceea ce privește programul de vizitare a minorei, cu atât mai mult cu cât acest program, astfel cum a fost dispus de instanța de fond este unul rezonabil, nu este ne natură a afecta programul preșcolar și în viitor, cel școlar al minorei, timpul petrecut în prezența mamei, căreia i-a fost stabilit domiciliul minorei și respect dispozițiile legale și principiul interesului superior al minorului consacrat de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Pe de altă parte, acesta și-a exprimat opțiunea cu privire la programul de vizitare, atât în răspunsul la întâmpinare, cât și la termenul din 26.10.2016 în sensul că este de acord ca minora să meargă la tată în fiecare zi de sâmbătă și duminică de la ora 09:00 la ora 19:00, opțiune ce a avut-o în vedere instanța.

Solicitarea apelantei de a fi redus programul de vizitare a minorei și a nu-i fi permis să o viziteze pe minoră decât la perioade foarte mari de timp și atunci doar câteva ore, respectiv 3 ore în ziua de naștere, 2 zile de sărbătorile pascale doar în anii cu număr par, iar în perioada sărbătorilor de Crăciun 3 zile, în anii cu nr. impar și în vacanța de vară, din data de 1 august - până în data de 30 august, cu preluarea acesteia de la domiciliul mamei, la domiciliul tatălui și cu obligarea sa de a o aduce la domiciliul mamei, la sfârșitul programului de vizitare, program cu care este de acord astfel cum a menționat în cererea de apel, nu este satisfăcător și suficient realizării unei relații afective între tată și fiică, acesta ar încălca atributele exercitării autorității părintești, constând în drepturile și obligațiile sale ca părinte care nu are doar obligația de a achita pensia de întreținere, ci și îndeplinirea obligației de a veghea efectiv la creșterea și educarea copilului, la învățătura și pregătirea lui profesională. Îndeplinirea acestei obligații nu s-ar putea realiza dacă instanța ar împărtăși punctual de vedere al apelantei.

Jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor Omului au statuat în mod constant că părintele căruia nu i s-a încredințat minorul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil, pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal, ori programul de vizitare exprimat de apelantă nu îndeplinește acesta exigență.

Pentru a se stabili o legătură afectivă între părinte - copil și pentru a veghea efectiv la creșterea, educarea, sănătatea, învățătura minorului, intimatul consideră că este imperios necesar să fie stabilit un program de vizitare a minorei cu posibilitatea preluării de la domiciliul mamei și readucerea la domiciliul mamei la terminarea programului, săptămânal sau măcar două weekend-uri pe lună.

La data de 23.02.2017, apelanta D Ia a depus la dosar precizare de apel și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în concret, reducerea întâlnirilor dintre fiica sa și tatăl acesteia la cel mult două întâlniri, așa după cum a și solicitat în cererea sa reconvențională. Aceste întâlniri solicită să se stabilească în prima și a treia săptămână, duminică, de la orele 9.00 la orele 17,00. Celelalte prevederi ale sentinței apelate nu le contestă. Apelanta solicită cele de mai sus ținând cont de faptul că minora este în clasa a I - a și trebuie să se ocupe, îndeaproape, de pregătirea ei școlară. De asemenea solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că fetita a fost părăsită de către tatăl său de la 11 luni de zile și fetita nu este obișnuit eu tatăl său, drept dovadă este faptul că aceasta nu dorește să stea cu tatăl său fără ca apelanta să fie prezentă. După ce fetița se va obișnui cu tatăl său, promite solemn că va fi de acord ca aceasta să se întâlnească cu tatăl său în fiecare zi și să doarmă și la el acasă, dacă va dori.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelantă în termenul legal de apel, tribunalul a reținut următoarele:

După cum reiese din cererea de apel formulată la data de 19.12.2016, nemulțumirea apelantei este legată în principal de fixarea în favoarea intimatului a unui program de vizitare al fiicei sale minore D G P în fiecare zi de sâmbătă și duminică din lună, între orele 9-19, apelanta susținând că singurele sale zile libere sunt sâmbetele și duminicile, pentru că în restul săptămânii lucrează, iar în condițiile stabilite de prima instanță, programul de fiecare sâmbătă și duminică stabilit în favoarea tatălui o privează de prezența copilului.

Inițial fără a contesta "programul standard"; prevăzut de prima instanță pentru vacanțele școlare, sărbători legale și ziua de nașterea a copilului, apelanta a mai menționat că minora nu e obișnuită doar cu prezența tatălui său și de aceea s-a opus stabilirii unui program care presupune înnoptarea acesteia la locuința intimatului.

Așa cum corect a reținut prima instanță, părintele căruia nu i s-a încredințat minorul trebuie să beneficieze de un timp rezonabil pentru exercitarea dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal, iar dreptul de găzduire reprezintă una dintre modalitățile recomandate de lege pentru menținerea de legături personale între părintele care nu locuiește permanent cu minorul și acesta.

Deci pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația între părinți s-a rupt, iar măsurile interne care ar împiedica o asemenea relație constituie o ingerință în dreptul la viață familială proteguit de art. 8. Deopotrivă, părintele căruia i s-a încredințat copilul este ținut să-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești.

Criticile formulate de apelantă față de planul de relații personale ale tatălui cu minora pentru zilele de sâmbătă și duminică sunt, însă, în opinia tribunalului, întemeiate.

În condițiile în care prima instanță a stabilit in favoarea intimatului un program de 10 ore în fiecare de zi de sâmbătă și duminică din lună, între orele 09,00 -19,00, posibilitatea mamei de a-și petrece timpul liber săptămânal alături de minora G P este extrem de limitată.

← Prescripție extinctivă. Termen. Data la care începe să...		Raportarea la salariul minim pe economie la stabilirea pensiei... →

Program vizitare. modul de individualizare. Jurisprudență Individualizare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Program vizitare. modul de individualizare. Jurisprudență Individualizare