Prescripția dreptului de a cere executarea silită

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 255/A din data de 16.05.2017

Conform art. 300 Cod procedură civilă 1865, aplicabil dosarului nr. 2465/336/2009, recursul suspendă executarea hotărârii în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege, prin urmare, toată argumentarea apelanților vizând prescrierea dreptului de a cere executarea silită este greșită.

Conform art. 405 Cod procedură civilă 1865 aplicabil în cazul sentinței civile nr. 1761/5.07.2010 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009 având ca obiect revendicare imobiliară, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Prin urmare, având în vedere obiectul dosarului nr. 2465/336/2009 - revendicare imobiliară - art. 405 alin. 1 și alin. 2, art. 300 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 aplicabile ratione temporis, dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1761/5.07.2010, irevocabilă prin decizia nr. 9/R/2016.13.01 nu este prescris.";

Prin Încheierea civilă nr. 135/25.01.2017, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 1564/336/2016 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatorii M L, M V și D L L, în contradictoriu cu intimații A A și C L M. În baza dispozițiilor art. 1064 al. 4 C.pr.civ. s-a dispus restituirea către contestatori a cauțiunii în cuantum de 1000 lei, consemnată la CEC Bank Unitatea Vișeu de Sus, jud. Maramureș cu recipisa de consemnare nr. 698853/1 din 23.09.2016. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: Prin Sentința Civilă nr. 1761/05.07.2010 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009 a fost admisă acțiunea civilă formulată de creditoarele intimate A A și C L M în contradictoriu cu contestatorii debitori - M L, D L L și M V care au fost obligați să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie suprafața de 851 mp teren, situată în Borșa, identificată în CF 9949 nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4 și să-și ridice construcțiile edificate pe terenul de mai sus.

Sentința Civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin perimarea recursului declarat de recurenții debitori, conform Deciziei Civile nr. 9/R/13.01.2016 a Tribunalului Maramureș.

Petitul reconvențional formulat de către debitorii contestatori, privind anularea în parte a procesului verbal de punere în posesie nr. 11691/11.10.2004, din 22.09.2004, anularea în parte a titlului de proprietate emis pe numele creditoarelor în baza căruia și-au înscris dreptul de proprietate în c.f., anularea încheierilor de intabulare nr. 43513/11/2005 și 1843/21/20 aferente c.f. 9949/N Borșa, cu repunerea situației anterioare de c.f. a fost disjuns, formându-se dosarul nr. 2199/336/2010 al Judecătoriei Vișeu de Sus, respins prin Sentința Civilă nr. 1473/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 571/R/3.12.2014.

Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2016 sub nr. 24/2016 la BEJ A D, creditoarele au solicitat executarea silită a debitorilor contestatori în baza titlului executoriu, reprezentat de Sentința Civilă nr. 1761/05.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă definitivă și irevocabilă.

Prin Încheierea Civilă nr. 404/17.02.2016 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 176/336/2016 a fost încuviințarea executarea silită, prima somație fiind emisă la data de 24.02.2016.

Potrivit proceselor verbale întocmite de executorul judecătoresc la data de 22.03.2016, 11.04 2016, 09.05.2016 și 10.06.2016 părțile au încercat să stingă litigiul, prin încheierea unei convenții de vânzare cumpărare a terenului, negocieri rămase, însă, fără rezultat.

Potrivit dovezilor de la filele 56-61 dosar nr. 1565/336/2016 al Judecătoriei Vișeu de Sus, executorul judecătoresc a stabilit termen în vederea punerii în executare a obligației de a face, înscrise în titlul executoriu, respectiv demolarea construcțiilor de pe terenul în suprafață de 851 mp teren, situat în Borșa, identificat în CF 9949 Borșa nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, la data de 26.09.2016.

În acest sens, la data de 19.09.2016 (f. 56 dos. nr. 1565/336/2016) executorul judecătoresc a emis o adresă către SC Electrica SA, prin care a solicitat debranșarea construcțiilor aflate pe terenul sus menționat de la rețeaua electrică, sub sancțiunea aplicării disp. art. 189 NCPC, răspunsul societății de furnizare a energiei electrice fiind acela că, rezilierea contractului, la inițiativa furnizorului, este suspus unui termen de preaviz de min. 15 zile (f. 62-63 dos. nr. 1565/336/2016).

Prin contestația la executare, contestatorii critică actele de executare efectuate în dos. ex. 24/2016 al BEJ A D, cu privire la ridicarea construcțiilor de mai sus, sub trei aspecte: 1) decuplarea curentului electric, fără demolarea imediată a construcțiilor excede titlului executoriu; 2) desființarea construcțiilor este nelegală, în lipsa unei autorizații de demolare; 3) pe rolul instanței, între părți, există un litigiu având ca obiect constatarea existenței unei drept de superficie în favoarea contestatorilor, asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile ce face obiectul executării silite.

Motivele invocate de către contestatori sunt neîntemeiate.

Executarea silită a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească. În această situație, singurele apărări ce pot fi invocate pe cale contestației la executare sunt cele care țin de legalitatea actelor de executare, nu și cele care privesc titlul executoriu, potrivit art. 713 al. 1 Cod procedură civilă.

Contestatorii erau îndrituiți să pună în discuție toate aspectele ce țin de demolarea construcțiilor, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 50/1991, rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, anterior emiterii titlului executoriu și nu, ulterior acestei date. A condiționa punerea în executare a hotărârii judecătorești de emiterea unui act administrativ ar înfrânge puterea de lucru judecat de care se bucură aceasta, ceea ce este inadmisibil. Apoi, potrivit art. 622 al. 1 și 2 CPC, obligațiile stabilite prin hotărârea unei instanțe se aduc la îndeplinire de bunăvoie. Contestatorii nu-și pot invoca propria culpă, respectiv faptul că nu au obținut o autorizație de demolare a construcțiilor, întrucât de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la data la care au fost înștiințați, prin intermediul executorului judecătoresc, cu privire la ridicarea construcțiilor, au trecut mai multe luni, creditorii acordându-le mai multe termene pentru îndeplinirea benevolă a obligației ori încheierea unei tranzacții, potrivit proceselor verbale din data de 22.03.2016, 11.04 2016, 09.05.2016 și 10.06.2016. Deși contestatorii susțin că s-au aflat în imposibilitate de a obține o autorizație de demolare, întrucât intimații sunt proprietari tabulari, la dosarul cauzei nu au fost produse asemenea dovezi.

Apoi, potrivit art. 888 Cod procedură civilă, în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația, creditorul va solicita executarea silită, putând în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, chiar să sesizeze instanța de executare, în vederea aplicării unei penalități.

În ceea ce-l privește pe executorul judecătoresc, instanța reține că, în cazul executării obligației de a face, acesta este ținut doar de obligațiile impuse prin disp. art. 890 Cod procedură civilă, ce, în cazul de față, au fost îndeplinite, hotărârea judecătorească suplinind necesitatea obținerii autorizației de demolare, potrivit disp. art. 903 alin. 1 Cod procedură civilă.

Decuplarea energiei electrice constituie un act material prealabil demolării construcțiilor, ce asigură efectuarea operațiunii în condiții de siguranță, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar excede titlului executoriu.

Promovarea unui alt litigiu, având ca obiect constatarea dobândirii de către contestatori a unui drept de superficie, pe terenul identificat în CF 9949 Borșa nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4 nu face ca actele de executare silită efectuate în dos. ex. 24/2016 al B.E.J. A D să fie nelegale, întrucât prin Sentința Civilă nr. 1761/05.07.2010 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009, aceștia au fost obligați să lase intimatelor în deplină proprietate și posesie terenul de mai sus și să-și ridice construcțiile edificate pe el. Prin urmare, până la constituirea unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, în favoarea contestatorilor, pe terenul suspus executării, ei sunt ținuți de obligația impusă prin titlul executoriu existent.

În consecință, având în vedere cele de mai sus, constatând că actele de executare silită efectuate în dos. ex. 24/2016 au fost emise cu respectarea prevederilor legale, instanța a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de către contestatori.

În baza dispozițiilor art. 1064 al. 4 Cod procedură civilă, având în vedere că cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă, iar încheierea nu a fost atacată cu apel, instanța a dispus restituirea către contestatori a cauțiunii în cuantum de 1000 lei, consemnată la CEC Bank Unitatea Vișeu de Sus, jud. Maramureș cu recipisa de consemnare nr. 698853/1 din 23.09.2016.

În baza disp. art. 453 al. 1 Cod procedură civilă a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii civile nr. 135/25.01.2017 a Judecătoriei Vișeu de Sus, în termen legal, au formulat apel apelanții contestatori M L, M V și D L L, solicitând suspendarea executării silite efectuate împotriva apelanților în dosar execuțional nr. 24/2016 al BEJ A D, până la soluționarea prezentului apel, raportat la prevederile art. 719 Cod procedură civilă; admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierii nr. 135/2017, din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosar 1564/336/2016, în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, raportat la prevederile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată în fond și apel.

În motivele de apel, apelanții aduc critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii apelate, arătând că prima instanță, în opinia apelanților, a nesocotit dispozițiile art. 903 și 904 Cod procedură civilă, pe care le redau în memoriul de apel.

Apelanții arată că prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus s-a dispus ca pârâții, apelanții din prezentul dosar, să-și ridice construcțiile edificate pe terenul în cauză, însă nu au fost autorizate reclamantele, intimatele din prezentul dosar, ca, pe cheltuiala apelanților, să demoleze aceste construcții, situație în care, creditoarele aveau obligația de a solicita instanței de executare să pronunțe, cu citarea părților, o încheiere executorie prin care să fie autorizate creditoarele să îndeplinească ele însele sau prin executorul judecătoresc, obligația de a face stabilită în sarcina apelanților. Apelanții consideră că, în lipsa încheierii executorii de autorizare, prevăzute la art. 904 Cod procedură civilă, executarea silită este nelegală și se impune a fi anulată, expunând în memoriul de apel comentarii ale art. 904 Cod procedură civilă formulate în doctrină.

Apelanții arată de asemenea că demolarea construcțiilor proprietatea apelanților poate fi făcută, în opinia acestora, doar după obținerea de către creditoare a autorizației de demolare, conform prevederilor Legii 50/1991.

Apelanții consideră că lipsa autorizației de demolare duce la nulitatea executării silite, apreciind că executorul judecătoresc nu are calitatea de a cere eliberarea autorizației de demolare.

Apelanții invocă dispozițiile art. 896 alin. 1 Cod procedură civilă, arătând că nicio evacuare din imobilele cu destinație de locuință nu poate fi făcută de la data de 1.12. până la data de 1.03. a anului următor și învederând instanței că debitorul nu poate fi decăzut din beneficiul termenului de executare stabilit prin art. 896 Cod procedură civilă, citând din doctrină, comentarii la art. 896 Cod procedură civilă.

Apelanții susțin că dreptul de a se cere executarea silită este prescris.

Astfel, face obiectul executării silite sentința civilă nr. 1761/05.07.2010.

Raportat la prevederile art. 376, alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, vor fi învestite cu formulă executorie hotărârile definitive sau irevocabile. Raportat la prevederile art. 377, alin. 1, pct. 1, sunt definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel. Prin urmare, sentința civilă nr. 1761/05.07.2010 este definitivă de la momentul pronunțării și putea fi pusă în executare începând cu data de 05.07.2010.

Fiind vorba de o obligație de a face, termenul de prescripție a executării silite este de 3 ani, raportat la prevederile art. 405 Cod procedură civilă de la 1865, consideră apelanții. Potrivit prevederilor art. 405, alin. 2 Cod procedură civilă de la 1865, termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Or, dreptul de a cere executarea silită a luat naștere la 05.07.2010, la momentul pronunțării hotărârii judecătorești ce se execută, conform textelor legale mai sus arătate, apreciază apelanții. Astfel, termenul de prescripție a executării silite s-a împlinit la 05.07.2013, susțin apelanții. Executarea silită a fost demarată la începutul anului 2016, după împlinirea termenului de prescripție, susțin apelanții.

Intimatele A A și C L - M au depus întâmpinare la cererea de apel, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, aceasta fiind, în opinia intimatelor, temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, intimatele au arătat că sunt proprietarele de drept a terenului pe care numita M L îl ocupa abuziv. Au obținut acest teren prin Sentința 3104/2002 rămasa definitiva si executorie. Numita M L a ocupat întreaga parcela în cauză și a început să o îngrădească și să construiască fără acordul nimănui. Dovada că a plătit amenzi pentru construcții ilegale. A știut că intimatele sunt proprietare, a știut ca au fost puse în posesie și a ignorat totul.

A urmat timp de 10 ani un proces cu numita M L pentru eliberarea terenului în cauză. Intimatele au o alta sentință definitivă și executorie, prin care M L este obligată a le elibera terenul acestora proprietate tabulară. Următorul pas a fost executorul judecătoresc.

Intimatele doresc respectarea dreptului la proprietate și implicit respectarea sentințelor judecătorești. Nu înțeleg cum un cetățean care nu deține nici un act pe terenul în cauza și care până acum a sfidat legi ale Statului Român poate să continue șirul proceselor, a contestațiilor iar intimatele proprietare de drept să umble în continuare în Justiție.

Din anul 1991 de la apariția Legii 18/1991 intimatele au câștigat dreptul la proprietate nu ocupând terenurile familiei cu forța ci respectând legile acestei țări. Dovada că de 26 de ani la fiecare lege de fond funciar au de-a face cu Justiția, Justiție pe care o respectă și nu își ocupă terenurile decât în urma unor sentințe judecătorești și a punerii dânselor în posesie.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Analizând încheierea nr. 135/25.01.2017 a Judecătoriei Vișeu de Sus pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate și în considerarea dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.

Potrivit art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

În conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

În speță, așa cum rezultă din dosarul execuțional nr. 24/2016, comunicat de către executorul judecătoresc A D în copie semnată pentru conformitate cu originalul conform Codului de procedură civilă și aflat atașat la dosarul primei instanțe, creditoarele A A și C L M au formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus, irevocabilă prin decizia civilă nr. 9/R/13.01.2016 - fila 18-22 din dosarul primei instanțe.

Susținerile apelanților vizând prescrierea dreptului de a cere executarea silită nu au suport legal.

Titlul executoriu pus în executare este sentința civilă nr. 1761/5.07.2010, pronunțată de către Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 2465/336/2009, având ca obiect revendicare imobiliară. Prin sentința civilă nr. 176/15.07.2010 a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanții pârâți reconvențional A A și C L M împotriva pârâților M L și M Victor (decedat), prin moștenitori D (n. M) L L și M V și a pârâtelor Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Borșa și Comisia Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș și în consecință au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 851 m.p. teren situat în Borșa, identificat în CF 9949, nr. top.6232/11/4/2/3/2/4 și să-și ridice construcțiile edificate pe terenul de mai sus. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 4500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1761/5.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus s-a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr. 9/R/2016.13.01 s-a constatat perimarea recursului, abia la această dată devenind irevocabilă sentința civilă nr. 1761/2010.

Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.

Conform art. 888 Cod procedură civilă alin. 1 în cazul în care obligația debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiei unui bun, în predarea unui bun sau a folosinței acestuia ori în evacuarea debitorului dintr-o locuință sau dintr-o altă incintă, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, creditorul va solicita executarea silită, putând, în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, să sesizeze instanța de executare, în vederea aplicării unei penalități.

Conform art. 888 Cod procedură civilă alin. 2 atribuirea prin hotărâre judecătorească a unui imobil sau obligația de a-l preda, a-l lăsa în posesie ori în folosință, după caz, cuprinde și obligația de evacuare a imobilului, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

Urmare cererii de executare silită - fila 18 dosar 1565/336/2016 atașat, a fost format dosarul execuțional 24/2016, atașat.

Prin încheierea din data de 5.02.2016, dată în dosarul execuțional nr. 24/2016 s-a dispus admiterea cererii formulată de creditoarele A A și C L M, înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BEJ A D, deschiderea dosarului de executare silită nr. 24/2016 împotriva debitorilor M L, D L L și M V, în baza titlului executoriu, constând în sentința civilă nr. 1761 din 05.07.2010 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus.

Prin încheierea nr. 404/17.02.2016 pronunțată în dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus nr. 176/336/2016 a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul BEJ A D, la cererea creditoarelor A A și C L M în contradictoriu cu debitorii M L, D L L și M V. A fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu: sentința civilă nr. 1761/5.07.2010 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosar nr. 2465/336/2009, pentru îndeplinirea de către debitori a obligațiilor stabilite în titlul executoriu, respectiv să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 851 mp teren situat în Borșa, identificat în CF 9949, nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, să ridice construcțiile edificate pe terenul susmenționat și să achite suma de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și cheltuieli de executare. Au fost autorizate creditoarele să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu prin toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv prin poprire asupra sumelor de bani, venituri, titlurilor de valoare, bunurilor mobile și imobile aparținând debitorilor. Încheierea din 5.02.2016 dată în dosarul nr. 24/2016 a fost comunicată creditoarei.

La data de 24.02.2016, în dosarul execuțional nr. 24/2016, a fost emisă somația în conținutul căreia se arată: având în vedere următoarele titluri executorii: sentința civilă nr.1761 din 05.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus și încheierea din 24.02.2016, prin care au fost obligați: să lase creditoarelor A A și C L M, în deplină proprietate și posesie suprafața de 851 mp, teren situat în Borșa, identificat în CF nr. 9949 cu nr. top. 6232/11/4/2/3/2/4, să ridice construcțiile edificate pe terenul susmenționat, să achite creditoarelor suma de 9.914 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și executare. În temeiul art. 667, 670 și 897 Noul Cod procedură civilă, debitorii sunt somați ca în termen de 8 zile de la data primirii somației să se conformeze hotărârilor judecătorești fiind încunoștiințați totodată că în caz contrar se va proceda la executarea silită conform legii, urmând să suporte toate cheltuielile ce se vor ivi. Au fost anexate somației în copii legalizate: titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea din data de 24.02.2016 privind cheltuielile de executare.

Apelanților li se comunică înștiințările prin care li se aduce la cunoștință faptul că a fost inițiată procedura de executare silită împotriva acestora, în baza titlurilor executorii, constând în sentința civilă nr. 1761 din 05.07.2010 a Judecătoriei Vișeu de Sus. În conformitate cu dispozițiile art. 627 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, li se aduce la cunoștință obligația de a da lămuriri, în scris, cu privire la veniturile și bunurile acestora, inclusiv cele aflate în proprietate comună, asupra celor care se poate efectua executarea, refuzul nejustificat de a oferi aceste informații, atrăgând răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, precum și sancțiunea prevăzută de art. 188 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă. Li se aduce la cunoștință faptul că, cheltuielile de executare estimate la această dată, sunt cele stabilite potrivit încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 24.02.2016 anexată, iar dacă nu vor îndeplini de bună voie obligația stabilită prin titlurile executorii, în termenul precizat în somație, toate cheltuielile viitoare, neprevăzute la această dată, vor fi calculate și stabilite în sarcina acestora. Sunt invitați de asemenea, să se prezinte la sediul BEJ A D, în zilele de luni-vineri, între orele 08:00 - 16:00, pentru detalii în legătură cu executarea silită.

Prin încheierea dată în dosarul execuțional la data de 24.02.2016 s-a dispus stabilirea în sarcina debitorilor M L, D L L și M V a cheltuielilor de executare în cuantum de 5.394 lei, care urmează a fi modificate până la realizarea dreptului recunoscut prin titlurile executorii. Li se aduce la cunoștință că în conformitate cu prevederile art. 622 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, executarea silită se va efectua în toate formele prevăzute de lege, potrivit încheierii de încuviințare pronunțată de executorul judecătoresc, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare. Încheierea se comunică cu creditoarele și cu debitorii.

Până la acest moment, executorul judecătoresc a procedat în limitele competenței sale, date de prevederile Codului de procedură civilă.

În ceea ce privește executarea silită a obligației de a face prevăzută în titlul executoriu, sunt de reținut dispozițiile art. 903 și art. 904 Cod procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 903 Cod procedură civilă dispozițiile acestei secțiuni sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligațiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu. Dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației de a nu face nu mai este necesară obținerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situației anterioare încălcării obligației de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 628.

Codul civil prevede în art. 1528 - Executarea obligației de a face: 1) În cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația. 2) Cu excepția cazului în care debitorul este de drept în întârziere, creditorul poate să exercite acest drept numai dacă îl înștiințează pe debitor, fie odată cu punerea în întârziere, fie ulterior acestuia.

Conform art. 904 Cod procedură civilă dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

În speță, din dosarul execuțional rezultă, conform proceselor verbale de constatare întocmite de executorul judecătoresc faptul că între părți au existat discuții cu privire la posibila vânzare a terenului pe care se află construcțiile a căror ridicare a fost dispusă prin titlul executoriu, părțile neajungând la o înțelegere.

Creditoarele aveau obligația respectării dispozițiilor art. 904 Cod procedură civilă, solicitând instanței de executare că, prin încheierea executorie, dată cu citarea părților, să autorizeze creditoarele să îndeplinească obligația de a face, respectiv de a ridica acele construcții ele însele sau prin alte persoane, respectiv prin executorul judecătoresc, pe cheltuiala debitorilor.

Executarea silită reprezintă ultima etapă a procesului civil. Ea trebuie să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și cu respectarea dispozițiilor legilor speciale incidente, în speță Legea nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, art. 1, alin 1 din Legea 50/1991 prevede că: "Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizației de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel."

Art. 8 din Legea 50/1991 prevede că "(1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și subterane, precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4.

(2) Autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 11."

Executorul judecătoresc trebuie, în derularea executării silite, să respecte atât dispozițiile Codului de procedură civilă, cât și dispozițiile legilor speciale incidente. Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 cu modificările ulterioare, nu executorul judecătoresc este cel care are calitatea de a solicita autorizația de demolare, ci titularul dreptului real asupra unui imobil teren și/sau construcția.

Așadar, sub aspectul demersurilor efectuate de executorul judecătoresc premergătoare activității de demolare a construcțiilor, criticile apelanților sunt întemeiate.

În ședința publică din data de 2.05.2017 reprezentanta apelanților a arătat că nu mai menține cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentului apel, fără a avea însă mandat special de renunțare la acest capăt de cerere. Așa fiind, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea apelului de față, având în vedere pronunțarea deciziei în apel, va fi respinsă ca fiind rămasă fără obiect.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă va admite în parte apelul declarat de către apelanții-contestatori: M L, M V și D L L, împotriva încheierii nr. 135/25.01.2017, pronunțate de către Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. 1564/336/2016, pe care o va schimba în parte în sensul că: va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii M L, M V și D L L în contradictoriu cu intimatele: A A și C L-M. Va anula formele de executare silită demarate de executorul judecătoresc A D în dosarul execuțional nr. 24/2016, care sunt premergătoare activității de demolare, întreprinse de executorul judecătoresc fără obținerea autorizării din partea instanței de executare și fără autorizația de demolare. Va menține restul dispozițiilor încheierii nr. 135/25.01.2017 care nu sunt incompatibile cu prezenta decizie. Va respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentului apel, ca fiind rămasă fără obiect.

Cererea apelanților de obligare a intimatelor la cheltuieli de judecată la fond și în apel va fi respinsă având în vedere următoarele considerente: în primă instanță reprezentantul contestatorilor a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată în acest proces, urmând a le solicita pe cale separată - fila 44 din dosarul primei instanțe.

În etapa procesuală a apelului apelanții nu au depus înscrisuri în condițiile art. 452 Cod procedură civilă atestând alte cheltuieli de judecată efectuate, în afara chitanței vizând taxa judiciară de timbru.

← Admisibilitatea ordonanței președințiale. Jurisprudență...		Forma actului juridic. Jurisprudență Contracte →

Prescripția dreptului de a cere executarea silită

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Prescripția dreptului de a cere executarea silită