Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; promisiunea de vânzare – act de acceptare a succesiunii; dovada proprietăţii bunului promis spre vânzare. - art.688, art.689 cod civil
| Comentarii |
|
Tribunalul IALOMIŢA Decizie nr. 1003 din data de 08.10.2013
Promisiunea de vânzare făcută de către pârâtă este un act de dispoziție, care echivalează cu o acceptare tacită a moștenirii, în sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data decesului numitei G.N.
Având în vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii, tribunalul consideră că prin acceptarea moștenirii, pârâta și-a consolidat necondiționat calitatea de moștenitor, iar drepturile și obligațiile rezultând din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei - vânzătoare, acceptarea succesiunii definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei pârâtei.
Așa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis în patrimoniul pârâtei de la data decesului mamei acesteia, astfel că, la data la care s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare între părți, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamanții au achitat prețul.
Faptul că nu a avut loc o dezbatere succesorală ca urmare a decesului defunctei G.N., nu constituie un impediment în a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la vânzarea - cumpărarea terenului obiect al antecontractului intervenit între părți, câtă vreme pârâta, în calitate de promitentă - vânzătoare, a dobândit proprietatea asupra imobilului ca efect al acceptării moștenirii mamei sale.
Prin sentința civilă nr.1086 din 09.04.2013 Judecătoria Slobozia a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții B.D. și B.C. în contradictoriu cu pârâta V.M..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 09.04.2012, pârâta s-a obligat să vândă reclamanților dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafață totala de 11.500 mp, la prețul de 6.500 lei încasat integral de parată la data întocmirii antecontractului.
Cu privire la terenul ce a făcut obiectul antecontractului, instanța a reținut că acesta a fost dobândit prin constituirea dreptului de proprietate, de numita G.N., mama pârâtei, decedată și a cărei succesiune nu a fost dezbătută.
Deși instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1516 și art. 1527-1528 din Noul Cod Civil, în temeiul cărora este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, a reținut că aceasta trebuie să se realizeze cu respectarea cerințelor generale de validitate pentru contracte, prevăzute de art. 1179 din Noul Cod civil, printre care și cea privind existența în patrimoniul promitentei a imobilului a cărui vânzare a fost promisă, condiție ce nu este îndeplinită în speță.
Astfel, a considerat că bunul obiect al antecontractului de vânzare - cumpărare nu este proprietatea promitentei - vânzătoare, deși aceasta este unica moștenitoare a mamei sale, apreciind că este necesar ca acest aspect să fie constatat de către o instanță de judecată, în cadrul unei acțiuni de dezbatere a succesiunii defunctei sau de către un notar public prin emiterea unui certificat de moștenitor.
Instanța a apreciat că în situația în care promisiunea de vânzare este încheiată de un succesibil al proprietarului bunului, nu se poate trece peste etapa absolut obligatorie a dezbaterii succesiunii defunctului, stabilirii masei succesorale și a calității de moștenitor, atât pentru perfectarea actului în forma autentică la notar cât si pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, care are rolul de a suplini consimțământul uneia din parți, considerente pentru care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal au declarat recurs motivat reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, schimbând natura și înțelesul vădit al acestora, așa cum este reglementat în art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța nu a aplicat litigiului dedus judecății regulile privitoare la antecontractul de vânzare-cumpărare, la moștenire și nu a analizat clauzele din contract privind obligațiile asumate de promitentul vânzător.
În mod eronat instanța de fond a considerat că nu s-au produs dovezi în sensul că pârâta are calitatea de moștenitor a defunctei G.N., din actele de stare civilă și din chiar cuprinsul sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 1180/10.04.2012 emisă de Primăria comunei GL rezultând clar că pârâta este unica moștenitoare a defunctei, în calitate de unică fiică.
A pune în sarcina reclamantului culpa inexistenței unui certificat de moștenitor este exagerată și lipsită de temei, această obligație incumbă promitentului-vânzător și nu promitentului-cumpărător.
Ori, reclamantul a fost nevoit să apeleze la instanța de judecată deoarece pârâtul, încasând prețul, nu a făcut nici un demers pentru perfectarea actelor în formă autentică, inclusiv eliberarea certificatelor de moștenitor, fiind notificat în acest sens.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul ca fiind fondat pentru cele ce urmează:
Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta este unica moștenitoare a defunctei G.N., cea care a deținut în proprietate terenul obiect al promisiunii de vânzare - cumpărare încheiată între părți.
Promisiunea de vânzare făcută de către pârâtă este un act de dispoziție, care echivalează cu o acceptare tacită a moștenirii, în sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data decesului numitei Gheorghe Neacșa.
Având în vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii, tribunalul consideră că prin acceptarea moștenirii, pârâta și-a consolidat necondiționat calitatea de moștenitor, iar drepturile și obligațiile rezultând din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei - vânzătoare, acceptarea succesiunii definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei pârâtei.
Așa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis în patrimoniul pârâtei de la data decesului mamei acesteia, astfel că, la data la care s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare între părți, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamanții au achitat prețul de 6500 lei.
Faptul că nu a avut loc o dezbatere succesorală ca urmare a decesului defunctei G.N. nu constituie un impediment în a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la vânzarea - cumpărarea terenului obiect al antecontractului intervenit între părți, câtă vreme pârâta, în calitate de promitentă - vânzătoare, a dobândit proprietatea asupra imobilului ca efect al acceptării moștenirii mamei sale.
Potrivit art. 1669 alin. 1 din Noul Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat promisiunea de vânzare, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite
Apreciind că în cauză s-a făcut dovada că pârâta este proprietara terenului în suprafață de 11.500 mp, situat în extravilanul comunei Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, că reclamanții și-au îndeplinit obligația principală asumată prin antecontract, aceea de a achita prețul convenit, constatând reaua-credință a pârâtei, care nu s-a conformat obligației convenite în antecontract, aceea de a încheia contractul în formă autentică, deși a fost notificată prin executorul judecătoresc, tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel încât urmează a admite recursul formulat de recurenți, a modifica în tot sentința în sensul admiterii cererii și a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
| ← Dreptul muncii. Pretenţii - drepturi băneşti încasate ... | Exercitarea autorităţii părinteşti; interesul superior al... → |
|---|
