Proprietate intelectuală. Brevet de invenţie. Neplata taxei pentru menţinerea în vigoare a brevetului.
| Comentarii |
|
Stabilirea momentului de la care nu mai sunt protejate drepturile ce decurg din brevet. Întinderea despăgubirilor acordate în temeiul art. 59 din Legea nr. 64/1991.
Legea nu reglementează expres un reper în raport de care trebuie stabilit momentul de la care decăderea din dreptul de protecţie pentru neplata taxelor produce efecte în raporturile cu terţii. In stabilirea acestui moment prezintă relevanţă aspectul că intervenirea sancţiunii decăderii este supusă publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală. In lipsa acestei publicări este de prezumat că terţii nu au avut cunoştinţă despre faptul că taxele nu sunt achitate şi că invenţia nu este protejată;, astfel fiind nu pot invoca buna-credinţă cerută de prevederile art. 34 din Legea nr. 64/1991 în raport cu titularul brevetului de invenţie.
In lipsa unor criterii legale de stabilire a întinderii despăgubirilor cuvenite în temeiul art. 59 din Legea nr. 64/1991 în cazul folosirii fără drept a unei invenţii, se poate avea în vedere întinderea dreptului stabilit a fi achitat autorilor invenţiei prin convenţia încheiată de aceştia în temeiul art. 36 din Legea nr. 64/1991.
Asupra apelului civil de faţă;
Prin sentinţa civile nr. 289 din 04 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamanţii B. N., B. I., ş.a. în contradictoriu cu pârâta S.C. X S.A. A fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:
Reclamanţii sunt autorii invenţiei „Cupă poligonală pentru excavator”, invenţie pentru care data constituirii depozitului naţional reglementar este 19.12.2001, data publicării cererii
28.02.2003, iar la 30.12.2005 s-a emis Brevetul de Invenţie nr. .../30.12.2005, titular al acestui brevet fiind SC Y SA.
Pentru neplata taxelor legale de menţinere în vigoare s-a dispus decăderea titularului din drepturile conferite de brevet. SC Y SA a fost decăzută din drepturile conferite de brevetul nr. .../30.12.2005 începând cu data de 23.12.2003, iar decăderea s-a publicat în BOPI nr.3/28.03.2008.
Prin Hotărârea nr.2/14 din 24.02.2009 a Comisiei de Examinare din cadrul OSIM, urmare a achitării taxelor de revalidare şi menţinere în vigoare de către M. N., s-a dispus revalidarea brevetului de invenţie nr.120350, înscrierea menţiunii revalidării în Registrul Naţional al brevetelor de invenţie şi publicarea revalidării în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (BOPI) nr.3/30.03.2009 - Secţiunea Invenţii (f.42).
SC Y SA a transmis reclamanţilor prin contract de cesiune calitatea de titular şi
drepturile conferite de brevetul de invenţie nr Acest contract de concesiune a fost
înregistrat la OSIM la data de 13.05.2009; cesiunea brevetului de invenţie a fost publicată în BOPI nr.7/30.07.2009.
Într-un litigiu anterior (dosarul nr. ... ) acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi împotriva aceleiaşi pârâte pentru plata drepturilor de autor decurgând din acelaşi brevet, pentru folosirea invenţiei pe perioada 01.07.2004 - 30.06.2007, a fost respinsă prin decizia nr.10141/15.12.2009 a ÎCCJ; instanţa supremă a reţinut în esenţă că pentru perioada solicitată reclamanţii nu sunt titularii brevetului invocat.
În litigiul de faţă reclamanţii solicită despăgubiri pentru folosirea fără drept de către pârâtă în perioada 01.07.2007 - 30.06.2010 a aceleiaşi invenţii (respectiv a unei componente din invenţia brevetată sub nr. ... - „dinţi de cupă excavator 1400(II) desen E14-328.05/M”) Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 32 alin. 1 şi 2, art. 59 alin. 1 şi 3 şi art. 63 alin.1 din Legea nr. 64/1991.
Deoarece perioadele de timp pentru care se solicită despăgubiri sunt subsecvente, deci diferite, tribunalul a apreciat neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă şi a respins-o prin încheierea din 29.11.2010.
Faţă de temeiurile de drept invocate în acţiune, tribunalul a reţinut că reclamanţii şi-au fundamentat cererea pe dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei de către titularul de brevet (reglementat de art., 32 din Legea nr. 64/1991) şi pe dreptul la reparaţie patrimonială pentru încălcarea dreptului exclusiv de exploatare.
S-a apreciat că dreptul conferit de art. 32 din Legea nr. 64/1991 trebuie analizat în
raport de limitele impuse de art. 34 şi de dispoziţiile art. 45 din aceeaşi lege, care
reglementează transmiterea drepturilor decurgând din brevet şi opozabilitatea transmiterii faţă de terţi, precum şi în raport de sancţiunea decăderii prevăzută de art.43.
În speţă, pentru brevetul nr.120350 s-a dispus decăderea din drepturi a titularului de brevet pentru neplata taxelor legale de menţinere în vigoare, respectiv SC Y SA a fost decăzută din drepturile conferite de brevetul nr. RO ... /30.12.2005 începând cu data de
23.12.2003. Decăderea este totală şi are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet.
Legea nr. 64/1991 prevede posibilitatea revalidării brevetului, revalidare care a intervenit şi în privinţa brevetului nr. RO ... /30.12.2005 şi care a fost publicată în BOPI nr. 3/30.03.2009.
În intervalul dintre decăderea din drepturi şi revalidarea brevetului invenţia aparţine
domeniului public, nu este protejată juridic, astfel că terţii o pot folosi fără a se reţine că s-a
încălcat dreptul instituit de art.32 din Legea nr.64/1991.
Tribunalul a concluzionat că pentru perioada cuprinsă între 01.07.2007 (solicitată prin acţiune) şi 30.03.2009, când s-a publicat revalidarea, folosirea de către pârâtă a invenţiei ce face obiectul brevetului nr. RO ... /30.12.2005 nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv la exploatare, întrucât în această perioadă de decădere invenţia nu a fost protejată juridic.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanţii au devenit titulari ai brevetului nr. RO ... /30.12.2005 ca urmare a contractului de cesiune încheiat cu SC Y SA, cesiune care a fost publicată în BOPI nr.7/30.07.2009; astfel fiind, dreptul exclusiv de exploatare poate fi invocat de reclamanţi împotriva pârâtei numai după această dată, conform art. 45 alin.3 din Legea 64/1991, potrivit cu care transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în BOPI a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.
Pentru intervalul de timp rămas, 30.07.2009 - 30.06.2010, tribunalul a constatat că pârâta a dobândit un drept de folosinţă ulterioară, personal şi gratuit, astfel că folosirea unei părţi din invenţie în această perioadă nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare al titularului de brevet şi nu dă dreptul la reparaţia patrimonială solicitată de reclamanţi.
Aceasta deoarece, potrivit art.34 lit. f din Legea nr.64/1991 „nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute de art.32 şi 33 folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei”.
Reglementarea posesiunii ulterioare este în favoarea terţilor, permiţând exploatarea unei invenţii, care, într-o anumită perioadă, s-a găsit în domeniul public.
Titularul brevetului de invenţie datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului de invenţie. Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Titularul decăzut din drepturi poate solicita OSIM revalidarea brevetului de invenţie. Cererea de revalidare se face în termen de 6 luni de la data publicării decăderii, sub condiţia plăţii taxelor datorate. În perioada cuprinsă între data decăderii şi data revalidării brevetului, invenţia se află în domeniul public.
Terţul care foloseşte cu bună-credinţă sau a luat măsuri efective şi serioase de folosire a invenţiei beneficiază de un drept de posesiune ulterioară şi personală. Din considerente de echitate, terţul poate folosi în continuare invenţia, în limita existentă la momentul publicării menţiunilor de revalidare. Folosirea fiind personală, dreptul nu poate fi transmis decât cu patrimoniul afectat exploatării.
Pentru a beneficia de dreptul de posesiune ulterioară şi personală se cer întrunite deci următoarele condiţii: folosirea cu bună-credinţă sau luarea de măsuri, efective şi serioase, de folosire a invenţiei de către terţul interesat, invenţia să fie folosită în intervalul dintre decăderea titularului din drepturi şi publicarea revalidării.
În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, terţul poate continua, şi după revalidarea brevetului, folosirea invenţiei începută anterior revalidării brevetului. Toate activităţile terţului, deşi efectuate fără acordul titularului de brevet, nu constituie contrafacere şi nu dă dreptul titularului de brevet de a cere despăgubiri. Exploatarea invenţiei trebuie să aibă acelaşi volum cu cel existent la data revalidării şi folosirea să fie personală.
Tribunalul a constatat că pârâta SC X SA folosea parte din invenţie (dinţii de cupă) la data de 30.03.2009, când s-a publicat revalidarea brevetului de invenţie, aspect ce rezultă atât din susţinerea reclamanţilor prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei judecăţi (în perioada 01.07.2007-30.06.2010pârâta a utilizat în mod nelegal dinţii de cupă excavator 1400II), din expertiza efectuată în dosarul nr.... şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în acel dosar, din adresa nr.10108/24.06.2011 a SC X SA, coroborată cu precizarea reclamanţilor de la fila 234.
Este respectată şi condiţia folosirii invenţiei la acelaşi volum. Raportat la obiectul invenţiei - cupă poligonală pentru excavator, precum şi la componenta invenţiei folosită de pârâtă - dinţii de cupă, condiţia folosirii invenţiei la acelaşi volum va fi verificată în raport de numărul de excavatoare la care pârâta foloseşte astfel de dinţii de cupă. A apreciat tribunalul că producţia de cărbune obţinută sau cantitatea de masă excavată ar fi putut fi criterii de apreciere a volumului numai dacă obiectul invenţiei ar fi fost un procedeu.
Condiţia aplicării invenţiei la acelaşi volum ar fi încălcată în cazul extinderii invenţiei. Extinderea aplicării invenţiei ce constituie obiectul litigiului de faţă s-ar putea realiza prin aplicarea dinţilor de cupă şi pe alte utilaje (excavatoare) faţă de cele la care se foloseau anterior revalidării.
Aşa cum s-a arătat mai sus, pârâta a folosit atât anterior revalidării brevetului, cât şi ulterior dinţii de cupă ce formează obiectul invenţiei reclamanţilor la un număr de 10 excavatoare, fiind respectate toate condiţiile impuse de art. 34 lit. f din Legea nr. 64/1991, astfel că a dobândit un drept de folosinţă gratuită asupra acestei componente a invenţiei. Prin urmare, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să solicite despăgubiri de la pârâtă, chiar dacă aceasta foloseşte parte din invenţie fără acordul lor.
Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă a fost respinsă cu motivarea că aceasta are caracter subsidiar în raport cu cererea de chemare în judecată iar pârâta nu a căzut în pretenţii.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului au susţinut următoarele:
- nu s-a pus în discuţia părţilor aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 34 alin.1 lit. f din Legea nr. 64/1991, fiind încălcat astfel art. 129 alin. 4 ultima teză din codul procedură civ;
- dispoziţiile art.34 alin.1 lit.f din Legea nr. 64/1991 au fost interpretate şi aplicate greşit. Cererea pentru acordarea brevetului de invenţie în litigiu a fost înregistrată la OSIM cu nr.a 2001 0331372, cu data de depozit 19.12.2001. De la această dată obiectul invenţiei a beneficiat de protecţie. Fără consimţământul titularului de brevet, în perioada de protecţie a brevetului, fosta CNLO şi-a dotat excavatoarele ERC 1400 -3017 cu dinţii ce fac obiectul brevetului RO ..., înlocuind dinţii de cupă originali. Astfel fiind, nu se poate reţine buna credinţă a CNLO pentru implementarea invenţiei şi ulterior a pârâtei SC X SA, ce a succedat în drepturi CNLO, pentru a se face aplicarea art.34 lit.f din Lg.64/1991;
- nu s-a făcut dovada implementării invenţiei în perioada în care aceasta era lipsită de protecţie. Chiar dacă s-ar fi făcut această dovadă buna credinţă subzista doar pentru perioada utilizării dinţilor aprovizionaţi şi existenţi pe stoc, la data revalidării brevetului de invenţie, întrucât nu există nicio investiţie în măsuri „efective ţi serioase” efectuate în perioada lipsei de protecţie a invenţiei (singura investiţie fiind costul dinţilor de cupă aprovizionaţi în perioada respectivă), pentru a fi justificată utilizarea invenţiei după revalidarea brevetului, prin aprovizionarea altor cantităţi de dinţi cupă;
- greşit s-a respins cererea de efectuare a unei expertize specialitatea TCM şi apoi o expertiză contabilă pentru stabilirea eficienţei economice.;
- excepţia nulităţii raportului de expertiză întocmit în cauză şi cererea privind efectuarea unei expertize TCM au fost respinse tacit, nemotivat, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii;
- pentru perioada 30.03.2009 (data publicării revalidării brevetului) - 30.07.2009 (data publicării contractului de cesiune) brevetul a fost protejat. Pentru această perioadă SC Y SA avea dreptul exclusiv de exploatare a brevetului de invenţie, drept ce putea fi valorificat în instanţă chiar de reclamanţi în baza contractului de cesiune. În acest sens apelanţii au invocat şi decizia ICCJ nr. 3238/2010, dată în dosarul nr. ... , din care rezultă că pentru perioada 01.07.2007 -30.03.2009, reclamanţii au dreptul de a pretinde despăgubiri de la pârât (având calitate procesuală activă).
Intimata pârâtă SC X SA a formulat întâmpinare, invocând următoarele aspecte: folosirea invenţiei s-a făcut cu bună-credinţă, în condiţiile art.34 lit.f din LG.64/1991, pe 10 excavatoare nemodernizate, fapt necontestat, rezultat şi din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. ...; proba cu expertiză tehnică cerută prin motivele de apel este de prisos; conform raportului de expertiză întocmit de expert T. V., dinţii utilizaţi de pârâtă nu sunt cei protejaţi prin brevetul de invenţie de care se prevalează reclamanţii.
În vederea soluţionării cauzei în apel au fost administrate noi probatorii, respectiv expertiză întocmită de un expert specialist în tehnologia construcţiilor de maşini şi respectiv un expert contabil.
Apelul declarat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Titularul unui brevet de invenţie are un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată, potrivit art.32 din Legea nr. 64/1991. Pentru ca acest drept să fie protejat, legea prevede obligaţia de a achita o taxă anuală, de menţinere în vigoare a brevetului.
Legiuitorul face distincţie între noţiunea de valabilitate a brevetului de invenţie şi cea de menţinere în vigoare a acestuia. Un brevet de invenţie este valabil pe întreaga perioadă prevăzută de lege, de 20 de ani, calculată de la data de depozit a cererii de brevetare a invenţiei (art. 31 alin. 1), dacă nu a fost desfiinţat în vreuna din procedurile prevăzute de lege (respectiv pe calea revocării sau a anulării), indiferent dacă acesta este menţinut sau nu în vigoare prin plata taxelor anuale.
Potrivit art. 43 alin. 3 din Legea nr. 64/1991 neplata taxelor anuale atrage „decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în BOPI.
Cât priveşte momentul de la care produce efecte în raporturile cu terţii decăderea din dreptul de protecţie este de precizat că legea nu reglementează expres un reper în raport de care trebuie stabilit acest moment.
În stabilirea acestui moment Curtea apreciază că prezintă relevanţă aspectul că intervenirea sancţiunii decăderii este supusă publicării în BOPI. Reglementarea procedurii publicării este justificată de necesitatea de a aduce la cunoştinţă publicului, într-o modalitate accesibilă, faptul că o anumită invenţie nu se mai bucură de protecţie, ca urmare a neachitării taxelor datorate către OSIM. În lipsa acestei publicări este de prezumat că publicul (respectiv terţele persoane) nu au avut cunoştinţă despre faptul că taxele sunt neachitate şi că invenţia nu este protejată, astfel fiind nu pot invoca buna-credinţă cerută de prevederile art. 34, în raport cu titularul brevetului de invenţie.
Prin art 2 lit. k din Legea nr. 64/1991 legiuitorul a definit şi sensul noţiunii de „publicare”, respectiv „difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului”; din această definiţie rezultă şi scopul publicării dar şi faptul că în lipsa acesteia nu se poate prezuma că o persoană, terţ în raport cu OSIM şi titularul unei cereri de brevet sau brevet de invenţie, are cunoştinţă de informaţia (situaţia juridică) supusă publicării anterior momentului publicării.
În sprijinul afirmaţiei că decăderea operează din momentul publicării decăderii sunt şi prevederile art. 37 din Legea 64/1991. Potrivit art. 37, în cazul decăderii din drepturi titularul brevetului poate cere la OSIM revalidarea brevetului „în termen de 6 luni de la data publicării decăderii’. Se desprinde din această normă concluzia că legiuitorul nu a dorit să lase posibilitatea formulării cererii de revalidare pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului, urmărindu-se evitarea situaţiilor de incertitudine; astfel fiind, a limitat exercitarea dreptului de a cere revalidarea brevetului (menţinerea acestuia în vigoare), la un termen de 6 luni, termen care însă curge din momentul publicării decăderii, întrucât numai din acel moment terţii au cunoştinţă de lipsa de protecţie a brevetului şi au posibilitatea să utilizeze invenţia neîngrădit, invocând buna-credinţă întemeiată pe faptul publicării hotărârii de decădere.
În raport de cele expuse concluzia care se desprinde în speţă este aceea că, deşi titularul iniţial al brevetului de invenţie, SC Y SA, nu a achitat taxa de menţinere în vigoare a brevetului încă din anul 2003 decăderea din drepturile ce decurg din brevet s-a produs abia la 10 aprilie 2008 (data publicării hotărârii de decădere în BOPI). Din înscrisul depus în copie la fila 38 din dosarul de fond rezultă că OSIM, în anul 2008, a adus la cunoştinţă titularului SC Y SA că, urmare neplăţii taxei de menţinere în vigoare a brevetului începând cu 20 decembrie 2003, a fost decăzut din drepturile ce decurg din acesta şi că faptul aplicării sancţiunii decăderii se publică în BOPI din 28.03.2008; că se poate solicita revalidarea în termen de 6 luni de la publicarea decăderii cu condiţia plăţii taxelor datorate pentru întreaga perioadă „pentru care nu s-a făcut plata (19.12.2003 - 19.12.2008)”.
Solicitarea plăţii taxei de menţinere în vigoare pentru întreaga perioadă (decembrie 2003 - decembrie 2008) confirmă faptul că decăderea nu produce efecte decât din momentul publicării sale în BOPI; în caz contrar nu se justifică solicitarea plăţii taxelor pentru perioada anterioară momentului publicării decăderii.
Menţiunea din înscrisul menţionat, făcută de OSIM, în sensul că decăderea a intervenit la 20.12.2003, nu prezintă relevanţă în cauză; 20.12.2003 este data începând cu care nu era achitată taxa de menţinere în vigoare, însă sancţiunea decăderii a operat efectiv abia în momentul publicării sale în BOPI.
La cererea titularului de brevet (SC Y SA) s-a dispus revalidarea, hotărârea prin care sa încuviinţat cererea fiind publicată în BOPI la 30.03.2009. Rezultă astfel că brevetul în discuţie a fost lipsit de protecţie numai în perioada 10 aprilie 2008 (f.39f) - 30.03.2009. În aceste condiţii, pentru a se reţine buna credinţă (impusă de prevederile art. 34 alin.1 lit.f din Legea nr. 64/1991) a intimatei pârâte în utilizarea invenţiei este necesar ca această utilizare să fi început cel mai devreme ulterior datei de 10 aprilie 2008.
Prin sentinţa apelată s-a stabilit, însă, că intimata pârâtă a utilizat o parte din invenţie încă din perioada anterioară celei pentru care se solicită despăgubiri (iulie 2007), precum şi în continuare în perioada aflată în litigiu, respectiv a utilizat dinţii descrişi în brevetul de invenţie pe un număr de 10 excavatoare. Astfel fiind, în mod greşit Tribunalul a respins acţiunea, reţinând că intimata pârâtă nu datorează despăgubiri întrucât utilizarea invenţiei s-a făcut în condiţiile art. 34 alin. 1 lit.f din Legea nr. 64/1991; nu poate fi reţinută bună-credinţă a intimatei pârâte în cauză întrucât aceasta a început să utilizeze o parte din invenţie în perioada în care brevetul era protejat.
Se impune precizarea că intimata pârâtă nu a declarat apel, sau cerere de aderare la apel, împotriva sentinţei, situaţie în care constatările (starea de fapt) din sentinţă referitoare la utilizarea de către intimata pârâtă a invenţiei în perioada aflată în litigiu a intrat în puterea lucrului judecat; instanţa de apel nu a fost învestită, în condiţiile legii, cu verificarea temeiniciei constatărilor menţionate.
Pentru situaţia în care s-ar susţine contrariul (că se impune analizarea în apel a temeiniciei sentinţei sub aspectul menţionat), Curtea reţine că prin probatoriul administrat în apel (expertiză întocmită de un expert specialist în tehnologia construcţiilor de maşini) s-a stabilit că dinţii folosiţi în perioada 01-07-2004 - 30-06.2007 şi respectiv 01.07.2007 -
30.06.2010 au aceeaşi denumire, respectiv dinte E 1400 nemodernizat cu fixare în casetă şi dinte modernizat cu fixare în casetă; că revendicările din brevetul de invenţie se regăsesc în configuraţia dinţilor folosiţi de cele 10 excavatoare din carierele ... , subunităţi ale intimatei pârâte.
Afirmaţiile expertului cum că „OSIM a oferit cadou inventatorilor o infinitate de configuraţii ale suprafeţei de aşezare a dintelui” şi că OSIM ar trebui să revadă brevetul de invenţie, nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, nefiind pertinente faţă de obiectul litigiului dedus judecăţii la fond.
Întrucât intimata pârâtă a folosit cu rea credinţă o parte din invenţia ce face obiectul brevetului RO .../2005, în temeiul art. 59 din Legea nr. 64/1991 acţiunea promovată de apelanţii reclamanţi este întemeiată, urmând a fi admisă.
Perioada pentru care apelanţii reclamanţi sunt îndreptăţiţi la despăgubiri este cea solicitată prin acţiune, respectiv 01.07.2007 - 30.06.2010.
Pentru a se reţine perioada menţionată se are în vedere că prin contractul de concesiune (aflat în copie la fila 10 din dosarul de fond) SC Y SA a cedat către reclamanţi „calitatea de titular şi drepturile conferite cedentului de către brevetul de invenţie nr. ...”. Contractul de cesiune a fost înregistrat la OSIM la 30.07.2008, însă reclamanţii au calitate procesuală activă să solicite despăgubiri şi pentru perioada anterioară, respectiv începând cu 1 iulie 2007, în calitate de succesori în drepturi ai fostului titular de brevet.
Respingerea acţiunii în despăgubiri în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. ... , pentru folosirea aceleiaşi invenţii de către pârâtă în perioada 01.07.2004 - 30.06.2007 s-a făcut avându-se în vedere lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor. Această dezlegare dată litigiului respectiv nu prezintă relevanţă în soluţionarea litigiului de faţă, întrucât premisele sunt diferite. Astfel, litigiul anterior a fost promovat de reclamanţii din litigiul de faţă, deşi la acea dată calitatea de titular al brevetului de invenţie o avea SC Y SA; abia când litigiul se afla pe rolul instanţei de recurs a fost încheiat contractul de cesiune a brevetului de invenţie între SC Y SA şi reclamanţi; astfel fiind acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie care nu putea fi acoperită în recurs întrucât calitatea procesuală a părţilor se analizează în raport de situaţia existentă la data promovării litigiului.
În litigiul de faţă nu a fost contestată calitatea procesuală activă a reclamanţilor. Aceasta există şi pentru despăgubirile solicitate pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2007 şi data publicării contractului de cesiune, întrucât prin acest contract, astfel cum am arătat deja, reclamanţilor li s-a transmis atât calitatea de titular al brevetului cât şi drepturile conferite cedentului de brevetul de invenţie. Unul din aceste drepturi este cel de a pretinde despăgubiri de la cei care au încălcat dreptul exclusiv de exploatare al invenţiei de către titular. Nu rezultă din contractul de cesiune că cedentul şi-ar fi rezervat dreptul de a pretinde despăgubiri pentru încălcarea de către terţi, în perioada anterioară încheierii contractului de cesiune, a obligaţiilor care le reveneau în temeiul art. 32 alin.2 din Legea nr. 64/1991. Pentru această perioadă despăgubirile sunt solicitate de reclamanţi în calitate de succesori în drepturi ai fostului titular de brevet.
Cât priveşte despăgubirile cuvenite apelanţilor reclamanţi, prin art. 59 din Legea nr. 64/1991 nu s-au reglementat criterii de stabilire a întinderii acestora. În lipsa unor criterii legale de stabilire a întinderii despăgubirilor cuvenite în cazul folosirii fără drept a invenţiei, din folosul (eficienţa economică) înregistrat de intimata pârâtă prin aplicarea invenţiei (stabilit pe bază de expertiză contabilă) instanţa va avea în vedere un procent de 20% pentru a fi plătit apelanţilor reclamanţi. Această cotă procentuală reprezintă întinderea dreptului stabilit a fi achitat reclamanţilor, în calitate de autori ai invenţiei, prin convenţia încheiată în temeiul art.
36 din Legea nr. 64/1991 cu SC Y SA. Curtea apreciază că nu există argumente pentru a acorda apelanţilor reclamanţi despăgubiri mai mari în temeiul art. 59 din Legea nr. 64/1991 decât au negociat aceştia (pentru aplicarea aceleiaşi invenţii) în temeiul art. 36 din aceeaşi
lege.
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă va fi admis apelul. Va fi schimbată în parte sentinţa în sensul menţionat mai sus.
(Decizia nr. 95 din 12 decembrie 2012 - Secţia I civilă, rezumat judecător Paraschiva Belulescu)
| ← Drepturi reale. Uzucapiune. Sarcina probei pentru dovedirea... | Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la... → |
|---|
