Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la regimul înscrierilor în Cartea funciară.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Dreptul de proprietate afectat de condiţie rezolutorie poate fi înscris provizoriu în Cartea Funciară, fără a putea face obiectul intabulării.

Potrivit art. 76 din Legea 3/3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, dispoziţiile art. 876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil.

Art. 77 din actul normativ dispune că înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârşite sau produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârşirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil.

per a contrario (dimpotrivă), actele şi faptele juridice încheiate, săvârşite sau produse anterior intrării în vigoare a noului cod civil (1 octombrie 2012), susceptibile de înscriere în cartea funciară, sunt supuse reglementării speciale în vigoare la acel moment, respectiv dispoziţiilor Legii 7/1996 republicată şi a Ordinului nr. 633/2006 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară. Art. 29 alin.2 din Legea 7/1996 enumeră limitativ situaţiile în care se poate solicita înscrierea provizorie, aceste dispoziţii legale completându-se cu cele din art. 50 alin.7 din Ordinul 633/2006, care menţionează ca obiect al acestei înscrieri şi condiţia rezolutorie.

Prin urmare, cum dreptul de proprietate dobândit de reclamant nu are caracter definitiv, ci este afectat de modalitatea condiţiei rezolutorii, titularul nu poate solicita intabularea, ci doar înscrierea provizorie, până la lichidarea stării de indiviziune între coindivizarii beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate în procedura legii fondului funciar.

Prin sentinţa civilă nr. 5707 din 26.03.2012, a fost respinsă plângerea formulată conform art. 52 alin.2 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii de carte funciară nr. 66451/25.01.2012, respectiv a încheierii nr.53270/24.11.2011, emise de OCPI, de reclamantul

B.I., în contradictoriu cu B.G., I.I., Ş.E., M.M.O., N.M., B. J., ML. şi P.P..

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7639/17.11.2010, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr.14495/318/2009, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 1026/20.04.2011 a Tribunalului Gorj, s-a admis acţiunea civilă în constatare formulată de petent, în contradictoriu cu intimaţii din prezenta cauză, constatându-se validă vânzarea cumpărarea terenului de 832 mp, cu dimensiunile şi vecinătăţile din raportul de expertiză întocmit de expert C.D., vânzare privind pe vânzătoarea P.P. şi cumpărătorul B.I. încheiată la data de 15.05.2008.

Din considerentele sentinţei pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu s-a reţinut că vânzătoarea nu era proprietară exclusivă a terenului ce a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată, intitulat „dovadă”, datat 15.05.2008, aceasta fiind în indiviziune împreună cu ceilalţi intimaţi cu privire la suprafaţa de 1387 mp, din care face parte şi terenul de 832 mp.

La momentul pronunţării sentinţei, intimata P.P. nu a prezentat în instanţă extrasul de carte funciară cu privire la bunul înstrăinat sau certificatul de sarcini conform art. 3 2 din Legea nr. 146/1997; în plus, expertiza efectuată în cauză nu a fost avizată de OCPI.

După rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei, petentul a solicitat la data de

10.10.2011 prin intermediul P.F.A. C.I. avizarea documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate conform sentinţei civile, sens în care s-a depus documentaţia solicitată, inclusiv TP nr. 1353959/02.06.1999 pentru suprafaţa de 1387 mp, titlu eliberat pe numele moştenitorilor autorilor B.P. şi B.G., respectiv intimaţii din prezenta cauză.

Prin încheierea nr. 5327/24.11.2011, pronunţată de OCPI, s-a respins cererea, dat fiind faptul că nu au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3 2 din Legea nr. 146/1997; în plus, imobilul pentru care s-a solicitat intabularea era deţinut în indiviziune de cei 8 intimaţi, parte din aceştia nefiind de acord cu înstrăinarea făcută de P.P., invocându-se în drept art. 26 alin.4 lit.a din Legea nr. 7/1996 R, art. 729 Cod civil (în vigoare la momentul pronunţării sentinţei ), art. 47 alin.2 şi 6 din Legea nr. 7/1996 R şi art. 62 alin.1 din Ordinul nr. 633/2006 modificat.

Împotriva încheierii amintite, petentul a formulat cerere de reexaminare, fiind dată de către OCPI încheierea de respingere a acesteia, cu nr. 66451/25.01.2012.

Susţinerea petentului în sensul că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 nu s-au aplicat, având în vedere faptul că acest articol a fost abrogat de pct. 4 al art. 87 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011, nu a putut fi reţinută de instanţă, deoarece, la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 7639/17.11.2010 de Judecătoria Târgu Jiu, erau în vigoare dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 7/1996, motiv pentru care şi cererea de înscriere formulată de petent nu poate fi soluţionată decât potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului sau, după caz la data săvârşirii ori producerii faptului juridic generator, modificator sau extinctiv al dreptului supus înscrierii ori rectificării, aşa cum rezultă din art. 6 alin. 2 din NCC.

S-a reţinut că, potrivit art. 26 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, înscrierile sunt de trei feluri: intabularea; înscrierea provizorie a drepturilor reale; notarea actelor sau a faptelor juridice în legătură cu imobilele din cartea funciară.

De asemenea, instanţa a coroborat dispoziţiile art. 29 alin.2 lit. a din Legea nr. 7/1996 referitor la înscrierea provizorie cu considerentele sentinţei pronunţate de Judecătoria Târgu Jiu, conform cărora soarta actului încheiat de vânzătoare depinde de rezultatul acţiunii pentru ieşire din indiviziune, respectiv de modul în care bunul va fi repartizat unuia dintre intimaţii din prezenta cauză, şi a apreciat că în mod corect cererea de înscriere a dreptului de proprietate formulată de petent a fost respinsă de OCPI, pe considerentul că proprietarul sub condiţie suspensivă al dreptului de proprietate, poate cere doar înscrierea provizorie a dreptului de proprietate şi nu intabularea acestuia.

De asemenea, s-a reţinut că, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 7/1996, petentul trebuia să depună în original titlul de proprietate eliberat în indiviziune intimaţilor, această motivare fiind întemeiată şi pe dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 7/1996.

Faţă de aceste considerente, plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinţei a declarat apel petentul B.I. criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Critica apelantului s-a referit, în esenţă, la interpretarea eronată de către instanţa de fond a dispoziţiilor legale în materie şi la aplicarea greşită a legii.

Astfel, s-a susţinut că potrivit art. 6 alin. 2 din noul Cod civil, actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau producerii lor, dar potrivit aceluiaşi articol, alin. 6 dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia derivate din raporturile de proprietate .

Faţă de aceste dispoziţii legale, apelantul a considerat că data la care trebuie să se raporteze pentru analizarea cererii de intabulare a dreptului de proprietate dobândit prin sentinţa civilă nr. 7639/2010 nu este data pronunţării sentinţei, cum a reţinut instanţa de fond, ci data depunerii cererii de intabulare, care este ulterioară modificărilor aduse Legii nr. 7/1996.

S-a susţinut că respingerea cererii de intabulare a dreptului de proprietate încalcă prevederile Protocolului Adiţional nr. 1 la CEDO şi lipseşte de eficienţă juridică sentinţa civilă nr. 7639/2010 a Judecătoriei Târgu Jiu .

S-a solicitat admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate, în sensul admiterii plângerii, anulării celor două încheierii atacate şi admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate cu privire la terenul de 832 m.p. situat în Târgu Jiu, tarlaua 164, parcela 22/1, dobândit în baza sentinţei civile 7639/2010.

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr.323 de la 05.09.2012, a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant B.I. împotriva sentinţei civile nr. 5707 din 26.03.2012 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 1424/318/2012.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Gorj a reţinut că plângerea formulată împotriva încheierilor de Carte Funciară trebuie examinată în raport de dispoziţiile art. 26 şi 47 din Legea nr. 7/1996, chiar dacă aceste prevederi au fost abrogate prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, aceasta fiind legea în vigoare la data încheierii actului sau după caz,a săvârşirii faptului juridic, în speţă legea în vigoare la data pronunţării sentinţei civile 7639/2010, prin care petentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.

Referitor la dispoziţiile art. 6 alin. 6 din noul Cod civil, invocate în susţinerea motivelor de apel şi potrivit cărora dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, tribunalul a constatat că aceste situaţii sunt limitativ prevăzute de textul invocat şi nu au incidenţă în speţa de faţă. Textul se referă, printre altele, la situaţii juridice care derivă din raporturile de proprietate ori, în speţă regimul juridic al imobilului ce face obiectul cererii de intabulare, a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 7639/2010 astfel că şi cererea de înscriere a dreptului de proprietate trebuie soluţionată în raport de legea în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate respectiv la momentul pronunţării acestei sentinţe.

Aşadar, respingerea cererii de intabulare nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al petentului în sensul prevăzut de Protocolul Adiţional nr. 1 la CEDO, aceasta datorându-se neîndeplinirii de către petent a cerinţelor impuse de lege pentru intabularea dreptului de proprietate.

Împotriva deciziei civile nr.323/2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, a formulat recurs reclamantul B.I., criticând-o pentru nelegalitate.

A arătat că ambele instanţe de fond au pronunţat soluţii în contradicţie cu normele legale în vigoare sau cu încălcarea ori interpretarea eronată a legii, astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.

A arătat că prima instanţă a apreciat în mod greşit asupra aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor art23, 26 şi 29 din Legea 7/1996, şi a celor din art.32 din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele judiciare de timbru.

Aceeaşi motivare a fost preluată de instanţa de apel, care a mai reţinut, în mod eronat că dispoziţiile art.6 alin.6 din noul Cod civil nu au incidenţă în speţa de faţă, deşi textul se referă, printre altele, la situaţii juridice care derivă din raporturile de proprietate.

Instanţa de apel s-a contrazis în motivarea soluţiei de respingere a apelului susţinând, pe de o parte, că dispoziţiile art.6 alin.6 Cod civil nou nu sunt aplicabile în cauză, pentru că acestea se referă la situaţiile juridice privitoare la raporturile de proprietate, însă, întrucât prin sentinţa civilă nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost recunoscut dreptul său de proprietate asupra imobilului teren, în suprafaţă de 832 mp, este vorba despre un raport juridic privind proprietatea, astfel că trebuie aplicate dispoziţiile Legii nr.7/1996 în vigoare la data pronunţării sentinţei civile nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Motivarea instanţei de apel este eronată, reprezentând o interpretare „manu proprio” a normelor de drept, fără fundament juridic, astfel încât decizia Tribunalului Gorj este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Potrivit art.6 alin.2 Cod civil nou,Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar conform alin.6 din acelaşi articol, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, dacă aceste situaţii subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.

Intabularea dreptului de proprietate este o consecinţă a dobândirii acestui drept în mod legal, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.7/1996 în vigoare la data depunerii cererii de intabulare şi a documentaţiei cadastrale aferente, în condiţiile în care, în cauza de faţă, subzistă situaţia juridică produsă prin efectul sentinţei civile nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, iar invocarea dispoziţiilor art.26 şi art.29 din Legea nr.7/1996, abrogate prin Legea nr.71/03.06.2011, încalcă prevederile art.6 alin.6 Cod civil nou, privind aplicabilitatea în timp a legii noi.

Data la care trebuie să se raporteze pentru analizarea cererii de intabulare a dreptului de proprietate, dobândit prin sentinţa civilă nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, nu este data pronunţării acestei sentinţe, ci data depunerii cererii de intabulare, care este ulterioară modificărilor aduse Legii nr.7/1996, deoarece intabularea dreptului de proprietate este o consecinţă a acestui drept, din moment ce nu s-ar putea solicita intabularea în lipsa unul astfel d drept real, iar la data depunerii cererii de înscriere în cartea funciară, dispoziţiile invocate în susţinerea soluţiilor de respingere a cererilor sale erau abrogate.

O altă critică s-a referit la faptul că atât instanţa de fond, cât si instanţa de apel, motivându-şi soluţiile adoptate, s-au raportat la norme juridice care nu au fost invocate de O.C.P.I. prin încheierile de respingere atacate.

Atât instanţele, cât şi O.C.P.I. confundă înscrisurile necesare într-o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu înscrisurile necesare a se depune în vederea intabulării dreptului de proprietate, care sunt prevăzute de art.55 din Ordinul nr.633/2006 (actualizat), certificatul de sarcini care a stat la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti nefiind menţionat printre înscrisurile necesare intabulării.

Verificând toate normele juridice invocate atât în încheierile de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, cât şi în considerentele hotărârilor instanţei de fond şi instanţei de apel, se constată că în cuprinsul acestora nu este prevăzută condiţionarea intabulării dreptului de proprietate nici de prezentarea, în original, a titlului de proprietate deţinut de fostul proprietar (respectiv, vânzătoarea P.P.) şi nici de ieşirea din indiviziune asupra acestui teren, realizată între foştii proprietari, indiferent dacă acordul pentru înstrăinare a fost dat de toţi proprietarii moştenitori sau numai de o parte din aceştia, din moment ce prin sentinţa civilă nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată în dosarul nr.14495/318/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă pe căile de atac, s-a consfinţit vânzarea-cumpărarea acestui teren, în contradictoriu cu toţi proprietarii menţionaţi în titlul de proprietate nr. 1353959/02.06.1999. ’ ’ ’

Potrivit art.26 alin.4 lit.a din Legea nr.7/1996, în vigoare la data pronunţării sentinţei civile nr.7639/17.11.2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, în baza căreia s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate, dobândit prin cumpărare, înscrierile sunt de trei feluri : a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale”, iar potrivit art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996 (actualmente abrogat) „în aceleaşi condiţii, sunt opozabile faţă de terţi şi drepturile reale dobândite de stat şi de orice persoană, prin hotărâri judecătoreşti.

Art.47 din Legea nr.7/1996 dispune, în alin. 1, că „Cererea de înscriere în cartea funciară va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, iar la alin.2 al aceluiaşi articol se precizează că „în cazul hotărârilor judecătoreşti, se va prezenta o copie legalizată, cu menţiunea că este definitivă şi irevocabilă".

Chiar dacă nu ar fi fost abrogat, art.26 din Legea nr.7/1996 nu poate fi invocat ca temei de respingere a cererii sale, de înscriere în cartea funciară a municipiului Târgu Jiu a imobilului teren în suprafaţă de 832 mp, categoria de folosinţă fâneţe, situat în Târgu Jiu, tarlaua 164, parcela 22/1 jud. Gorj, deoarece, în primul rând, cererea sa, se încadrează în prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996, în sensul că dreptul solicitat a se intabula a fost consfinţit printr-o hotărâre judecătorească, în contradictoriu cu vânzătorul şi cu alte persoane, terţi faţă de convenţia de vânzare-cumpărare, iar în al doilea rând, acest articol a fost abrogat, nemaifiind în vigoare la data depunerii cererii de intabulare, trebuind avute în vedere normele juridice în vigoare la data introducerii cererii de intabulare şi nu norme juridice existente la data încheierii raportului juridic având drept consecinţă dobândirea, de către el a dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie.

Referitor la dispoziţiile art.47 din Legea nr.7/1996, depunerea în original a titlului de proprietate al vânzătorilor de la care a cumpărat nefiind menţionată drept condiţie obligatorie pentru admiterea cererii de intabulare a dreptului de proprietate, respingerea cererii sale, pe acest aspect, este nelegală şi în contradicţie cu normele legale în vigoare, în condiţiile în care plăteşte, anual, impozit pentru acest teren, pe care îl are înscris la poziţia de rol.

Pentru toate aceste motive invocate şi argumente prezentate, a apreciat că hotărârile atacate sunt nelegale, trebuind să fie desfiinţate, solicitând, astfel, admiterea recursului, modificarea deciziei şi sentinţei recurate, în sensul admiterii plângerii sale, anularea încheierii O.C.P.I. Gorj nr.53270/24.11.2011, emisă în dosarul nr. 53270/11.10.2011 şi a încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr.66451/25.01.2012, emisă în dosarul nr.66451/22.12.2011 al

O.C.P.I. Gorj.

În drept, şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod procedură civilă, art.312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.6 alin.6 Cod civil nou, cu aplicarea art.50 alin.21 din Legea nr.7/1996 republicată, art.62 alin.1 din Ordinul nr.633/2006, art.1 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, art.6 din Convenţie, art.16, art.20, art.21, art.24, art.44 din Constituţia României.

Recursul este nefondat, şi potrivit art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, s-a respins, pentru considerentele care succed:

Per a contrario, actele şi faptele juridice încheiate, săvârşite sau produse anterior intrării în vigoare a noului Cod civil (1 octombrie 2012), susceptibile de înscriere în cartea funciară, sunt supuse reglementării speciale în vigoare la acel moment, respectiv dispoziţiilor Legii 7/1996 republicată şi a Ordinului nr. 633/2006 pentru aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.

Prin sentinţa civilă nr.7639/17.11.2010, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 14495/318/2009, rămasă irevocabilă, s-a constatat validă vânzarea cumpărarea terenului în suprafaţă de 832 mp, cu dimensiunile şi învecinările din raportul de expertiză întocmit de C. D., vânzare încheiată între vânzătoarea coindivizară P.P. şi reclamant, la data de 15.05.2008.

Potrivit art. 20 alin.1 din Legea 7/1996 republicată, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.

În speţă, dreptul de proprietate al dobânditorului s-a constituit prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată, la data pronunţării acesteia, respectiv 17.11.2010, ceea ce înseamnă că regulile de publicitate imobiliară, referitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară sunt supuse legii în vigoare la acel moment, şi anume dispoziţiilor Legii 7/1996 republicată.

Este irelevantă, sub aspectul determinării legii aplicabile, data la care s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, câtă vreme dispoziţiile legale mai sus menţionate prevăd în mod expres că trebuie respectate exigenţele legale din actul normativ în vigoare la data dobândirii dreptului de proprietate.

Prin urmare, critica recurentului reclamant referitoare la aplicarea dispoziţiilor noului Cod civil nu este fondată, instanţele de fond făcând o corectă interpretare a dispoziţiilor legale care guvernează aplicarea în timp a Legii 287/2009 privind Codul civil.

Dispoziţiile art. 6 alin.6 din noul Cod civil, potrivit cărora dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi, constituie norma cu caracter general în materia aplicării în timp a legii civile, aplicabile chiar şi actelor normative viitoare, în măsura în care acestea nu vor conţine dispoziţii exprese privind succesiunea legilor în timp.

Dispoziţiile din Legea 71/2011 constituie norma cu caracter special, care se aplică prioritar faţă de reglementarea generală, potrivit principiului de drept conform căruia prevederile speciale derogă de la cele generale şi se aplică cu precădere.

Cât priveşte solicitarea de intabulare a dreptului de proprietate dobândit prin sentinţa civilă nr.7639/2010 a Judecătoriei Târgu Jiu, soluţia ambelor instanţe de fond de respingere este corectă, însă pentru următoarele argumente care substituie considerentele hotărârilor supuse controlului judiciar.

Dreptul de proprietate dobândit de reclamant prin hotărâre judecătorească este un drept afectat de condiţia rezolutorie, aspect care reiese din motivarea sentinţei civile nr. 7639/2010.

Înstrăinarea de către unul din coindivizari a unui bun indiviz fără acordul celorlalţi titulari este o operaţiune juridică care nu afectează actul de nulitate, însă îl supune condiţiei rezolutorii ca la partaj bunul să cadă în lotul înstrăinătorului, situaţie în care vânzarea este consolidată, iar în caz contrar operează sancţiunea desfiinţării cu efect retroactiv.

Dispoziţiile Legii 7/1996 republicată, aşa cum au fost completate prin Ordinul nr. 633/13.10.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, prevăd, în art. 26 alin.4, că înscrierile în cartea funciară sunt de 3 feluri, şi anume: intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; înscrierea provizorie a drepturilor reale, sub condiţia justificării ulterioare; şi notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare,în legătură cu imobilele din cartea funciară.

Art. 29 alin.2 din Legea 7/1996 enumeră limitativ situaţiile în care se poate solicita înscrierea provizorie, aceste dispoziţii legale completându-se cu cele din art. 50 alin.7 din Ordinul 633/2006, care menţionează ca obiect al acestei înscrieri şi condiţia rezolutorie.

Este nefondată susţinerea recurentului în sensul că acest impediment la intabulare nu a constituit un motiv avut în vedere de OCPI la soluţionarea cererii, atât din cuprinsul încheierii de respingere nr. 53720/11.10.2011, cât şi a încheierii nr. 66451/22.12.2011, prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare, fiind menţionat caracterul inadmisibil al solicitării cererii de intabulare, derivat din starea de indiviziune asupra imobilului.

În ceea ce priveşte inexistenţa certificatului de sarcini, critica cu acest obiect este inadmisibilă, întrucât a fost formulată omisso medio, direct în recurs, fără să fi fost invocată în apel, aspect care rezultă din observarea motivelor de apel existente la dosarul Tribunalului la fila 14. Pe de altă parte, această condiţie menţionată în art. 48 alin.1 lit.e din Legea 7/1996 este necesară doar în cazul în care se solicită înscrierea în cartea funciară a unui drept de proprietate sau a unui alt drept real asupra unui imobil constituit sau transmis în baza unui act juridic, nu şi în ipoteza în care dreptul a fost dobândit prin hotărâre judecătorească, caz în care singura condiţie impusă de art. 47 alin.2 este aceea a prezentării unei copii legalizate, cu menţiunea definitivă şi irevocabilă.

Dispoziţiile art.32 din Legea nr. 146/1997 republicată, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora în cazul în care se solicită pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanţa de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile care au carte funciară deschisă, sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciară deschisă, nu au aplicabilitate la momentul soluţionării cererii de intabulare, ci reprezintă o obligaţie prealabilă impusă instanţei de judecată învestită cu o cerere cu un astfel de obiect.

Referitor la depunerea în original a titlului de proprietate al vânzătorului, Curtea constată că această cerinţă reglementată de art. 23 din legea 7/1996 republicată, este prevăzută doar în situaţia cedării succesive între mai multe persoane a dreptului real asupra unui imobil, fără să se fi operat înscrierile, premisă care nu este incidentă în speţa de faţă.

Criticile formulate de recurentul reclamant nu sunt întemeiate, şi nu se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel că recursul declarat s-a respins ca nefondat, potrivit art. 312 pct.1 Cod procedură civilă.

(Decizia civilă nr. 11844/11.12.2012 - Secţia I-a civilă, rezumat judecător Oana Ghiţă)

← Proprietate intelectuală. Brevet de invenţie. Neplata taxei...		Despăgubiri. Contracte. Proprietate privată. →

Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la regimul înscrierilor în Cartea funciară.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la regimul înscrierilor în Cartea funciară.