Despăgubiri. Contracte. Proprietate privată.
| Comentarii |
|
Persoana interesată poate folosi mai multe căi şi mijloace aflate la îndemâna sa pentru apărarea dreptului său de proprietate, dar în raport de acordul de voinţă al părţilor a înţeles să solicite contravaloarea despăgubirilor pentru imobilul teren de care a fost privat în cele din urmă, fără a beneficia de o justă şi prealabilă despăgubire. Constituţia României garantează „Dreptul de proprietate privată " în art. 44 şi potrivit alin. 3 „ Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Asupra recursului civil de faţă:
La data de 26.02.2009, sub nr. 4676/215/2009, reclamantul D. D. A., a solicitat obligarea Consiliului local al Municipiului Craiova şi Primarului Municipiului Craiova să execute HCL 278/27.07.2006 şi HCL 613/20.12.2007 în sensul de a încheia cu reclamantul un contract de schimb cu privire la imobilul teren situat în Craiova, str. Victor Gomoiu FN, jud.
Dolj.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren situat în Craiova, str. Partizanilor, fostă Şerban Vodă, nr. 52, jud. Dolj şi, încercând să edifice o construcţie, a aflat că este un imobil de utilitate publică, motiv ce a determinat efectuarea unor demersuri finalizate prin emiterea de către Consiliul Local al Municipiului Craiova a două hotărâri, respectiv 278/27.07.2007 prin care s-a aprobat schimbul între terenul său şi cel situat in Craiova, str. Victor Gomoiu aflat în proprietatea primărie şi 613/20.12.2007 prin care au fost însuşite rapoartele de evaluare conform cărora terenul din str. Partizanilor este mai valoros cu 200000 lei şi împuternicit primarul să semneze contractul de schimb, dar aceste hotărâri nu au fost puse în executare.
Prin cererea completatoare depusă la data de 30.09.2009, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 200000 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea terenului proprietatea sa şi valoarea evaluată a terenului aprobat spre schimb.
Prin sentinţa civilă nr.19594/30.11.2010, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr.4676/215/2009, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D.D.A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Craiova şi Primarul Municipiului Craiova
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D. D.A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În esenţă în motivele de apel arată că este proprietarul imobilului situat în Craiova, str. Partizanilor, fostă Şerban Vodă nr.52, judeţul Dolj şi urmarea unor demersuri au fost emise de către Consiliului Local Craiova două hotărâri, nr.278/2007 prin care s-a aprobat schimbul între terenul său şi cel proprietatea Primăriei situat în str. Victor Gomoiu şi Hotărârea nr.613/2007, hotărâre ce îşi însuşeşte rapoartele de evaluare şi împuterniceşte primarul în vederea încheierii contractului de schimb.
Prin decizia civilă nr.444/07.10.2011, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr.4676/215/2009, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant D. D. A., împotriva sentinţei civile nr. 19594/30.11.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. 4676/215/2009 în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi CONSILIUL LOCAL CRAIOVA, PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA, cu sediul în Craiova.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În raport de obiectul cererii aşa cum a fost precizată de către reclamant, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi apreciere a materialului probator administrat, reţinând în consecinţă în ceea ce priveşte posibilitatea efectuării schimbului de terenuri, că este rămasă fără obiect, câtă vreme cele două HCL nr.278/2007 şi nr.613/2007 şi-au încetat efectele prin adoptarea HCL nr.471/2009.
În privinţa fundamentului pretenţiei dedusă judecăţii, având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând valoarea terenului, reclamantul indică HCL nr.471/29.10.2009 prin care se aprobă achiziţionarea terenului de 591 m.p.
În analiza acţiunii trebuie pornit de la calitatea de titular al dreptului de proprietate a reclamantului conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr.3096/26 octombrie 2000, ca cel mai complet şi complex drept real şi care conferă titularului prerogativele folosinţei, posesiei şi dispoziţiei.
Instanţa nu poate da curs cererii reclamantului de obligare la despăgubiri pentru terenul menţionat, HCL nrt.471/2009 nefiind un act administrativ de expropriere, măsura exproprierii fiind reglementată de Legea nr.33/1994, fiind obligatorie parcurgerea procedurii prealabile administrative ce vizează declararea utilităţii publice, indicarea obiectivelor, stabilirea unei juste şi prealabile despăgubiri, iar calitatea de expropriator în sensul acestei legi nu o are Consiliul Local, ci Guvernul pentru lucrările de interes naţional, municipiile, oraşele şi comunele, pentru lucrările de interes local, conform art. 12 prin Legea nr.33/1994.
HCL nu poate fi calificată ca o propunere de expropriere, orice procedură ce derogă de la prevederile legii speciale fiind nelegală şi nu poate avea ca efect îngrădirea proprietăţii care nu poate avea loc decât pentru motive de utilitate publică.
Ori, actul invocat ca temei al pretenţiilor sale este un act unilateral care nu poate produce efecte în privinţa dreptului de proprietate al reclamantului, orice încălcare sau îngrădire reprezentând un abuz, câtă vreme nu sunt respectate dispoziţiile legale şi principiile constituţionale.
Reclamantul în calitate de proprietar poate pretinde respectarea dreptului de proprietate, iar în caz de refuz poate recurge la modurile de apărarea dreptului său.
În consecinţă, cererea având ca obiect plata despăgubirilor nu poate fi apreciată ca întemeiată în prezentul cadru procesual şi limitelor judecăţii determinate de reclamant conform principiului disponibilităţii.
Nu se poate reţine în sarcina pârâţilor vreo obligaţie de plată a vreunei sume de bani reprezentând contravaloarea terenului întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără just temei sau cel al răspunderii civile delictuale, iar instanţa de fond în mod corect şi-a exercitat rolul activ având explicaţii cu privire la temeiul cererilor aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 17 iunie 2009 (fila 103), indicat în precizarea de la fila nr.108 din dosarul nmr.4676/215/2009.
Întrucât rolul activ al instanţei nu poate fi exercitat decât în limitele stabilite de reclamant, tribunalul constată că soluţia la care a ajuns prima instanţă este legală şi temeinică.
Faţă de cele reţinute, tribunalul a constatat că motivele de apel nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluţiei primei instanţe, în baza art.296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamantul D.D.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului aşa cum a fost formulat cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
A criticat soluţia instanţei de apel, întrucât a respins apelul împotriva sentinţei nr. 19594/2010; motivând că în cauza de faţă sentinţa apelată este legală si temeinică şi aceasta deoarece H.C.L . 278 si 613 şi-a încetat efectele prin HCL 471 /2009 astfel ca cererea sa a rămas fără obiect, iar solicitarea lor la plata despăgubirilor nu ar avea susţinere legală deoarece terenul nu a fost încă expropriat si ca atare HCL reprezintă un act unilateral, nu un act de expropriere, ce nu produce efecte in privinţa dreptului de proprietate, orice încălcare a acestui drept producând un abuz si totuşi pretenţiile sub forma despăgubirilor nu pot fi primite.
Decizia este criticabilă si dată cu încălcarea si aplicarea greşită a legii din următoarele motive: a înţeles să-i cheme în judecată pe pârâţi, pentru ca în principal, să fie obligaţi pârâţii la a le preda la schimb şi a încheia în formă autentică contractul pentru terenul situat în Craiova, str. Victor Gomoiu fără număr si obligarea pârâţilor şi la plata sumei de 200.000 lei, diferenţa dintre valoarea evaluata a terenului proprietatea recurentului si valoarea evaluată a terenului aprobat spre schimb, - iar in subsidiar, în cazul în care pârâta nu poate să le predea la schimb terenul - conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, sa fie obligată la a-i despăgubi cu întreaga valoare evaluata pentru terenul lor.
Prin emiterea unei HCL cu nr. 471/2009, pârâţii au anulat vechile HCL invocate, însă au hotărât achiziţionarea terenului, la un preţ evaluat, arătând prin actele depuse la dosar, pe de o parte că imobilul lor este afectat de cauza de utilitate publică, dar şi că deja îl stăpânesc si folosesc, dar ca pentru a preîntâmpina alte situaţii îl cumpăra.
Chiar daca partea a dat înţeles greşit cererii sale, instanţa în virtutea rolului activ nu este ţinută de terminologia sau fundamentarea în drept a pârtilor, ci după scopul urmărit de părţi, pe cale de consecinţa atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o greşită aplicare a legii in speţa de fata, scopul urmărit de parte fiind obţinerea preţului de vânzare, preţ evaluat de către pârâţi, prin act unilateral, preţ însă pe care ei nu l-au contestat si chiar şi l-au însuşit.
A precizat că, este adevărat însă că prin hotărârea nr. 613/20.12.2007 a Consiliului Local Craiova paraţii si-a însuşit rapoartele de evaluare a imobilului ce face obiectul pretenţiilor.
A mai arătat că, a încercat să edifice o construcţie pe acest teren a aflat de la Primăria Craiova, că acesta este în fapt un imobil afectat de cauza de utilitate publică motiv ce a determinat o serie de demersuri făcute pentru rezolvarea situaţiei astfel create, astfel că i-a refuzat emiterea oricărei autorizaţii solicitate.
Urmare a acestor demersuri a avut loc emiterea de către Consiliul Local Craiova a două hotărâri, în speţă hotărârea nr. 278/27.07.2007 prin care s-a aprobat schimbul între terenul său şi terenul proprietatea primăriei situat in Craiova, str. Victor Gomoiu, si hotărârea nr. 613/20.12.2007, hotărâre ce îşi însuşeşte rapoartele de evaluare şi împuterniceşte primarul în vederea semnării contractului de schimb.
Consideră că, în speţa de faţă există un evident abuz de drept din partea primăriei.
A susţinut că, cu rea credinţă pârâţii au emis si HCL 417/2009 care, este adevărat că anulează cele două hotărâri anterioare, însă se hotărăşte cumpărarea terenului său de către pârâţi, cumpărare ce are în vedere un preţ evaluat.
Consideră că, această hotărâre pe care instanţa îşi întemeiază motivarea respingerii tuturor capetelor de cerere nu a fost examinată sub aspectul legalităţii ei minime, respectiv dacă i-a fost comunicat, pentru a produce efecte faţă de el, dacă are viza de legalitate etc.
A arătat că, oricum, ar fi rămas fără obiect capătul de cerere privind schimbul, dar pretenţiile pe care le are nu pot rămâne fără obiect, cu atât mai mult cu cât prin noua hotărâre nu se dispune o nouă evaluare.
Or, vorbindu-se de cumpărare la valoare evaluată este clar ca preţul este cel evaluat unilateral de către pârâtă la momentul naşterii situaţiei litigioase dintre ei, situaţie născută încă de la primele corespondenţe.
Având în vedere data la care pârâţii şi-au însuşit terenul său, dar şi evaluarea deja efectuată, se impunea admiterea cererii precizatoare, astfel ca el, să fi fost despăgubit la preţul de evaluare, respectiv cel din raportul deja întocmit de expert, adică suma de 360 Euro/m.p. adică, în total suma de 212.760 Euro, suma ce i s-ar fi cuvenit de drept.
Cu privire la motivele de recurs nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este fondat.
Examinând decizia prin prisma criticilor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea a constatat că este afectată de motivul de casare prevăzut de art.312 alin. 3 Cod procedură
civilă, în condiţiile în care nu a fost cercetat fondul cauzei.
Astfel, sunt întemeiate criticile recurentului reclamant cu privire la greşita apreciere a instanţei de apel, asupra încetării efectelor H.C.L. nr. 278 şi 613 prin H.C.L. 471/2009 şi care a avut ca urmare rămânerea fără obiect a cererii formulate.
Se poate observa că, învestirea instanţei s-a efectuat în sensul obligării intimaţilor pârâţi, Consiliul Local Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, să execute H.C.L. nr. 278/27.07.2006 şi 613/20.12.2007, respectiv să încheie cu recurentul reclamant contractul de schimb pentru imobilul teren aflat în Craiova, strada Victor Gomoiu f.n., judeţul Dolj.
Această cerere introductivă a fost completată de reclamant la 06.10.2010, în principal în sensul obligării pârâţilor să le predea la schimb şi să încheie în formă autentică contractul pentru terenul amintit şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 200.000 lei, diferenţa dintre valoarea evaluată a terenului proprietatea recurentului reclamant şi valoarea evaluată a terenului aprobat spre schimb, iar în subsidiar dacă nu se poate preda la schimb terenul să fie despăgubit cu întreaga valoare evaluată a terenului .
Instanţele anterioare nu s-au pronunţat în aceste limite, ceea ce a dus la concluzia că în cauză nu a fost soluţionat fondul cauzei,în condiţiile în care s-a reţinut că eronat au rămas fără obiect ambele petite formulate.
Instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte despăgubirile, a reţinut că H.C.L. 471/2009 nu reprezintă un act administrativ de expropriere şi cu privire la aceasta se instituie o procedură prin legea specială, astfel că nu se pot reţine ca
întemeiate nici celelalte temeiuri de drept invocate de apelantul reclamant.
Cu toate acestea, se constată că aceasta ultimă soluţie, nu cuprinde aşa cum prevede art. 261 Cod procedură civilă „motivele de fapt şi de drept care a format convingerea instanţei, cum şi cel pentru care s-au înlăturat cererile părţilor „.
Recurentul reclamant este pus în faţa unei privări de proprietate fie şi numai parţiale, iar instanţa nu a analizat acordul de voinţă al părţilor, chiar dacă cele două hotărâri ale administraţiei locale ar fi devenit lipsite de efecte, urmare a unei alte hotărâri de revocare şi-n aceste condiţii nu se argumentează, de ce nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sau cele ale îmbogăţirii fără un just temei (pe care recurentul şi-a întemeiat cererea) fapt care face să se reţină că nu a fost cercetat fondul cauzei în limitele învestirii.
Este adevărat că persoana interesată poate folosi mai multe căi şi mijloace aflate la îndemâna sa pentru apărarea dreptului său de proprietate, dar în raport de acordul de voinţă al părţilor a înţeles să solicite contravaloarea despăgubirilor pentru imobilul teren de care a fost privat în cele din urmă, fără a beneficia de o justă şi prealabilă despăgubire.
Constituţia României garantează „ Dreptul de proprietate privată ” în art. 44 şi potrivit alin. 3 „ Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire „ iar „ pentru lucruri de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii,, situaţie în care „ despăgubirile prevăzute în alin. (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau în caz de divergenţă, prin justiţie”.
“Principiul egalităţii de arme-unul din elementele noţiunii mai largi de proces echitabil-impune ca fiecărei părţi să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în astfel de condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversarul ei (...) .
El implică de asemenea, în principiu dreptul pentru părţile la un proces, de a lua la cunoştinţă de toate piesele sau observaţiile supuse judecătorului, chiar de un magistrat independent în scopul de a-i influenţa decizia şi a le discuta„(Hot. din 26 februarie 2002, în cauza Frette c. Franţei, par. 47; Hot din 27 aprilie 2004, în cauza Gorrais Lizarroga s-a a c. Spaniei, par. 55 - 56; Hot. din 18 februarie 1997, în cauza Niolerost Huber c. Elveţiei, par. 23; Hot. din 27 octombrie 1993, în cauză Dombo Bekeer B.V. c. Tarilor de Jos, par. 32; Hot. din 4 octombrie 2007 în cauza Fonem Maritime ş.a.- c. României par.132 ; Hot. din 2 aprilie 2010 în cauza Bălaşa c. România, par. 66) .
„Egalitatea de arme„ este o componentă fundamentală a dreptului la un proces echitabil.
Principiul egalităţii de arme este aplicabil oricărei proceduri contencioasă sau graţioasă, inclusiv procedurilor desfăşurate în faza unor autorităţi administrativ jurisdicţionale „(Hot. din 7 iunie 2001, în cauza Krees c. Franţei, par. 73) .
În cauza Bartoş c. României, (Hotărârea din 20.11.2006) CEDO a statuat că anularea creanţei şi obligarea la plata de despăgubiri au avut ca efect lipsirea reclamantei de bunurile sale, in sensul celei de-a doua fraze din primul paragraf al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
O lipsire de proprietate se poate justifica doar daca se demonstrează in special ca aceasta a intervenit pentru o cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevăzute de lege, iar orice ingerinţa în exercitarea dreptului de proprietate trebuie să răspundă criteriului proporţionalităţii.
Curtea a reţinut că în cauză instanţa nu s-a pronunţat în limitele învestirii, în condiţiile în care nu a argumentat suficient pentru care motive nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru ca recurentul reclamant să poată fi despăgubit.
În temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă a admis recursul, a casat decizia, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, prilej cu care va fi examinat fondul cauzei, se va analiza în raport de limitele investirii şi temeiul legal, acordul de voinţă al părţilor şi se vor solicita relaţii suplimentare pentru a se asigura justa soluţionare a cauzei, în raport de susţinerile şi apărările părţilor.
(Decizia nr. 4482/29.03.2012) - Secţia I civilă, rezumatjudecător Marian Lungu)
| ← Aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la... | Despăgubiri. Interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 16... → |
|---|
