Răspunderea civilă a funcţionarului public. Natura termenului de 30 de zile, instituit de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 161 din data de 26.01.2016
Prin sentința nr. 1468/10.09.2015 pronunțată de Tribunalul Dolj a fost respinsă cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare in judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a susținut, în esență, că sentința a fost pronunțată cu greșita aplicarea a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 85 din Legea nr. 188/1999,
Prin decizia nr. 161/26.01.2016, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de recurentul reclamantul X, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Silvică Dolj, a casat sentința și rejudecând, a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere nr. 26/19.02.2015 emisă de Direcția Silvică Dolj și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța, în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 N. C.p.c, a reținut următoarele:
În drept, Curtea reține că, prevederile art. 84 din Legea nr. 188/1999 reglementează răspunderea civilă a funcționarului public și care se angajează pentru oricare dintre situațiile prevăzute la lit. a, b și c, respectiv: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Dispozițiile articolului 85 alin. 1 din același act normativ instituie modalitatea de recuperare a pagubelor aduse de către funcționarul public autorității sau instituției publice din care face parte, intr-una din situațiile prevăzute la art. 84 din același act normativ.
Astfel, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Mai reține Curtea că, dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei (alin.2).
Așadar, în situația în care răspunderea civilă a funcționarului public este antrenată pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, conducerea acesteia are obligația de a emite dispoziția de imputare în interiorul unui termen de 30 de zile calculat de la data constatării pagubei.
În ceea ce privește natura termenului de 30 de zile, instituit de art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, pe care conducătorul autorității sau instituției publice îl are la dispoziție pentru emiterea deciziei de imputare - cu privire la situațiile prevăzute la art. 84 lit. a), b) -, Curtea constată că este unul imperativ, rezultând, în mod clar, din formularea normei speciale, respectiv repararea pagubelor se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
De altfel, intimata pârâtă nici nu contestă caracterul imperativ al termenului menționat, ci susține că a luat la cunoștință de pagubele produse la data de 21.01.2015, iar la data de 19.02.2015 a și emis decizia de imputare, respectându-se, astfel, prevederile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
În speță, Curtea constată că, instanța de fond în mod corect a reținut incidența acestor dispoziții legale însă a stabilit eronat momentul de la care termenul de 30 de zile în care Directorul Direcției Silvice Dolj putea să emită decizia de imputare a început să curgă.
Astfel, așa cum s-a reținut anterior, legiuitorul, în art. 85 din Legea nr. 188/1999 a stabilit că acesta curge de la data constatării pagubei, iar nu de la un alt moment.
Curtea reține că, în privința recurentului reclamant, Directorul Direcției Silvice Dolj, cel îndreptățit să emită decizia de imputare în raport de prevederile art. 9 lit. f din HG nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier, a luat la cunoștință de paguba produsă Ocolului Silvic Sadova și pentru care s-a antrenat răspunderea civilă patrimonială a recurentului reclamat la data de 03.11.2014, când, prin hotărârea nr. 39 a Comitetului Director al Direcției Silvice Dolj ( f. 113 dosar fond) a fost aprobat, printre altele și Raportul nr. 8669/31.10.2014 ( pct. 1).
Din cuprinsul acestui raport rezultă că, în anul 2014 s-au înregistrat pierderi imputabile pe o suprafață de 56,31 ha și efectivă de 33,54 ha cu o valoare a pagubelor de 273.298,33 lei, indicându-se și cauzele producerii acestor pagube (f. 116-117 dosar fond). Din cuprinsul aceluiași proces verbal, Curtea constată că, o parte din această suprafața de teren face parte din cea a Ocolului Silvic Sadova. Astfel, pe suprafața de 19,01 ha, cu o valoare a pagubelor de 139.270,42 lei s-au înregistrat ca pierderi totale, din care 18,74 ha ca pierderi imputabile și 0,27 ha raportări greșite la OS Sadova in UP IV Perdele u.a. 101B-0,04 ha, 496C=0,23 ha. Totodată că, greșeli tehnice au fost pe o suprafață totală de 49,91 ha și suprafață efectivă de 32,72 ha, cu o valoare a pagubelor de 268.577,16 lei și care se va recupera de la agenții economici prestatori și de la personalul silvic vinovat. Pentru Ocolul Silvic Sadova s-a reținut in sarcina SC Taer Logistic SRL Dăbuleni suma de 15.754,59 lei iar în sarcina SC PRO SILVA SRL Craiova suma de 75.018,69 lei. În același proces verbal, s-a menționat că, în cazul din care ocolul nu va prezenta justificări privind vinovăția societății prestatoare, recuperarea pagubelor se va face in seama personalului silvic responsabil.
Verificând decizia de imputare nr. 26/19.02.2015 Curtea constată că, recurentului reclamant tocmai o parte din paguba constatată prin procesul verbal sus menționat și de care conducerea Direcției Silvice Dolj a luat la cunoștință odată cu aprobarea acestuia prin Hotărârea nr. 39.03.11.2014 a Comitetului Director al Direcției Silvice Dolj (f. 113 dosar fond) i se impută.
Raportând situația de fapt anterior expusă la prevederile art. 85 din Legea nr.188/1999, Curtea, contrar celor reținute de instanța de fond constată că, Directorul Direcției Silvice Dolj a luat la cunoștință de paguba produsă la Ocolul Silvic Sadova la data de 03.11.2014, astfel că termenul de 30 de zile în interiorul căruia avea obligația de a emite decizia de imputare a început să curgă de această dată.
Față de momentul constatării pagubei (03.11.2014), Decizia de imputare nr. 26 din data de 19.02.2015 apare ca fiind emisă cu depășirea termenului legal, termenul limită de emitere a acesteia împlinindu-se la data de 03.12.2014.
Curtea constată că, în raport de prevederile art. 85 din Legea nr. 188/1999 care instituie obligația de a emite decizia de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, este lipsită de relevanță susținerea intimatei pârâte cum că, inițial a încercat recuperarea pagubei de la cele două societăți prestatoare și că, întrucât acestea și-au asumat doar o parte din totalul prejudiciului, diferența a fost imputată personalului Ocolului Silvic Sadova, câtă vreme termenul de 30 de zile se raportează la momentul constatării pagubei, iar nu la un alt moment.
Concluzionând, Curtea constată că decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea termenului imperativ de 30 de zile, fiind astfel lovită de nulitate și, în raport de prevederile art. 488 alin.1 pct. 8 rap. la art. 496 alin.2 și art. 498 alin.1 NCPC, a casat sentința și, rejudecând a admis cererea de chemare în judecată cu consecința anulării Deciziei de imputare nr. 26/19.02.2015 emisă de Direcția Silvică Dolj.
În privința criticilor recurentului reclamant formulate pe fondul deciziei de imputare și care privesc condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru atragerea răspunderii civile patrimoniale, Curtea, față de reținute anterior cu privire la nulitatea deciziei de impunere constată că nu se mai impun a fi analizate.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată pe care reclamantul le-a făcut în fața instanței de fond, Curtea, urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, constată, în raport de prevederile art. 453 alin.1 NCPC, culpa procesuală a pârâtei în promovarea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
| ← Drept procesual civil . Conflict de competenţă ivit ... | Dreptul acuzatului de a fi asistat gratuit de un avocat din... → |
|---|
