Recidivă postcondamnatorie. concurs. revocarea liberării condiționate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1140A din data de 14.07.2016
Domeniu: Recidivă postcondamnatorie. Concurs. Revocarea liberării condiționate.
RECIDIVĂ POSTCONDAMNATORIE. INFRACȚIUNE AFLATĂ ÎN CONCURS CU O ALTĂ INFRACȚIUNE A CĂREI SĂVÂRȘIRE A ATRAS REVOCAREA LIBERĂRII CONDIȚIONATE. PEDEAPSĂ INDIVIZIBILĂ.
(decizia penală nr. 1140/A/14.07.2016 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, dosar nr. 58028/300/2015)
Prin sentința penală nr. 219 din 14.04.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 58028/300/2015 s-au hotărât următoarele: în temeiul art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e și i din Codul penal de la 1968 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal de la 1968, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. A. la pedeapsa 2 ani și 6 luni închisoare; în temeiul art. 61 din Codul penal de la 1968 a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului București și a fost contopit restul rămas neexecutat de 308 zile cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare; în temeiul art. 36 alin. 1 din Codul penal de la 1968 raportat la art. 34 lit. b din Codul penal de la 1968 a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare rezultată mai sus cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare; a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 171 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II-a penală în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 1 an și 6 luni închisoare, ce au fost repuse în individualitatea lor; în temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal a fost contopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 1 an și 6 luni închisoare stabilite inculpatului prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II- a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună și 10 zile închisoare; în temeiul art. 43 alin. 2 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună și 10 zile închisoare aplicată, restul de pedeapsă de 171 zile închisoare din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani, o lună și 181 zile închisoare; în temeiul art. 45 alin. 3 raportat la art. 67 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Cod penal, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei; în temeiul art. 45 alin. 5 raportat la art. 65 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e, f Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei; în temeiul art. 36 alin. 3 din Codul penal de la 1968 și art. 40 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 16.05.2011 la 26.03.2014 și de la 03.04.2014 la zi; a fost anulat M.E.P.Î. nr. 1462/2014 din 05.09.2014 emis de Judecătoria Sectorului 2 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii; a fost menținută măsura de siguranță a confiscării șurubelniței și a lamei de șurubelniță, măsură dispusă prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București; a fost admisă acțiunea civilă și în temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat art. 1349, 1357 și 1381 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 Euro, în echivalentul în lei la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. N.; în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr. 4849/P/2011 a fost trimis în judecată, în stare de deținere în altă cauză, inculpatul P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, reținându-se că la data de 21.03.2011, în jurul orei 14:00, inculpatul P. A., prin spargerea geamului deflector de la portiera dreapta spate a autoturismului marca O. Z., cu nr. de înmatriculare -------, parcat pe str. S., nr.0, sector 0 București, aparținând numitului M. N., a sustras de pe bancheta spate o geantă care conținea acte personale și suma de 2000 euro.
Analizând materialul probator administrat, instanța de fond a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului. Fapta astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosar, instanța de fond a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că anterior acesta a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, pe care le-a executat sau care au fost considerate ca executate la data săvârșirii faptei deduse judecății.
Inculpatul a comis fapta înainte ca pedeapsa de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului București să fie considerată executată, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 17.11.2010, cu un rest neexecutat de 308 zile închisoare.
S-a mai reținut că fapta dedusă judecății este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, precum și cu faptele pentru care a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, de 1 an și 6 luni închisoare stabilite inculpatului prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II-a penală.
Având în vedere că fapta a fost comisă anterior intrării în vigoare a noului cod penal, iar că în cauză operează o succesiune de legi penale au fost incidente dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile și, care, raportat la tratamentul sancționator al concursului de infracțiunii, cu privire la fapta deduse judecății sunt cele din vechea reglementare.
Pe latură civilă, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului săvârșită cu vinovăție și prejudiciul cauzat părții civile), constând în contravaloarea sustrase și nerecuperate, instanța a admis acțiunea civilă și în temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat art. 1349, 1357 și 1381 Cod civil și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 euro, în echivalentul în lei la data efectuării plății, cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. N..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal prin raportare la data comunicării minutei (19.04.2016, f. 83 dosar fond), respectiv la 28.04.2016 (f. 2 dosar), Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II- a Penală la data de 30.05.2016 sub nr. 58028/300/2015 (1878/2016).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază întemeiat apelul, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Astfel, sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, ca și în privința cuantumului pedepsei aplicate în cauză, hotărârea atacată fiind temeinică și legală sub aceste aspecte.
În examenul propriu, în fapt, în esență, Curtea reține că la data de 21.03.2011, în jurul orei 14:00, inculpatul P. A., prin spargerea geamului deflector de la portiera dreapta spate a autoturismului marca O.Z., cu nr. de înmatriculare -----, parcat pe str. S., nr.0, sector 0 București, aparținând numitului M. N., a sustras de pe bancheta spate o geantă care conținea acte personale și suma de 2000 euro.
Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarație persoană vătămată M. N. (f 8 dup); proces verbal de cercetare la fața locului 21.03.2011 și planșa foto (f 9, 11- 17 dup); adresa 449578/15.04.2015 MAI- IGPR- DGPMB- Serviciul Criminalistic, Laboratorul Dactiloscopie Judiciară (f 19, 33 dup); raport de constatare criminalistică nr. 452.446/21.07.2015 întocmit de MAI- IGPR- DGPMB- Serviciul Criminalistic (f 25- 32 dup); declarații inculpat (recunoaștere- f 46, 50- 51 dup).
Examinând legea penală mai favorabilă se constată faptul că, în condițiile în care în cauză în structura pluralității de infracțiuni intră și infracțiuni comise sub incidența noului cod penal (infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II- a penală, pronunțată în dosarul nr. 8793/300/2014), în condițiile în care în asemenea situații este obligatorie aplicarea tratamentului penal al pluralității de infracțiuni prevăzut de noul cod penal (conform Deciziei nr. 7/2016 pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție- Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 5.04.2016) și întrucât limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea cu privire la care este cercetat inculpatul sunt mai mici conform noului cod penal, legea penală mai favorabilă este în mod evident noul cod penal.
În aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. 1 noul Cod penal, Curtea reține, prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului (atitudinea procesuală cooperantă, dar și antecedența penală), la modul în care a fost comisă fapta și consecințele acesteia (valoarea prejudiciului), dar și prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, că pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni- orientată spre maximul redus- răspunde gradului concret de pericol social al faptei și făptuitorului.
Pentru a stabili forma pluralității de infracțiuni incidentă în cauză Curtea va reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă la 30.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 11470/300/2008 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani; inculpatul a fost liberat condiționat la 17.11.2010, cu un rest de 308 zile.
Prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II- a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunțată în dosarul nr. 899/333/2014 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni, fiind revocată liberarea condiționată pentru restul de 308 zile menționat anterior; inculpatul a fost liberat condiționat la 26.03.2014 cu un rest de 171 de zile.
Prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II- a penală, pronunțată în dosarul nr. 8793/300/2014 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsă la care a fost adăugat restul neexecutat de 171 de zile închisoare, anterior menționat.
Fapta dedusă judecății în cauza de față a fost comisă la 21.03.2011; prin urmare, această faptă se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 690/05.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, modificată prin decizia penală nr. 732/15.12.2008 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă la 30.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 11470/300/2008 și în concurs cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II- a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunțată în dosarul nr. 899/333/2014 și sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II- a penală, pronunțată în dosarul nr. 8793/300/2014.
În raport cu acestea, se constată întemeiată susținerea Parchetului în sensul incidenței în cauză a recidivei postcondamnatorii.
Cu privire la modalitatea concretă de aplicare a tratamentului juridic al pluralității de infracțiuni se constată că, așa cum s-a arătat anterior, este obligatorie aplicarea noului cod penal.
Însă, în circumstanțele concrete ale cauzei, fapta dedusă judecății fiind în stare de recidivă postcondamnatorie față de o pedeapsă și în concurs cu alte două fapte aflate, la rândul lor, în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea inițială dar și cea de-a treia faptă față de cea de-a doua condamnare, singura soluție aplicabilă în cauză este aceea a contopirii, conform noului cod penal, a pedepsei aplicate prin prezenta sentință cu pedeapsa aplicată prin ultima sentință definitivă de condamnare.
În acest sens se reține faptul că adoptarea soluției propuse de Parchet ar contraveni interdicției de a se descontopi pedeapsa unică și indivizibilă rezultată în urma aplicării recidivei (T.S., s.p., d. nr. 1935/1970 în C.D., 1970, p. 295, apud Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, ediția a VIII- a revăzută și adăugită, ed. Universul Juridic, București, 2010, pagina 284).
Această interdicție este incidentă, în opinia Curții, și conform noului cod penal, de vreme ce nici noul cod penal (art. 40) nu prevede posibilitatea descontopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni aflate în stare de recidivă, ci numai pentru infracțiuni concurente.
Pentru a opta în sensul reținerii, în cauză, a tratamentului juridic al concursului de infracțiuni Curtea va avea în vedere și faptul că Decizia nr. 42/2008 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii nu poate fi aplicată în cauză, această decizie vizând fapte judecate concomitent și nu pedepse unice indivizibile deja aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni comise în stare de recidivă.
În opinia Curții, soluția propusă de Parchet ar conduce la o dublă executare a restului de 308 zile, rest ce se regăsește conform art. 61 vechiul cod penal în pedeapsa finală aplicată prin sentința penală nr. 581/14.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 2131/26.10.2011 a Curții de Apel București Secția a II- a Penală, pronunțată în dosarul nr. 22170/300/2011, modificată prin sentința penală nr. 865/11.04.2014 a Judecătoriei Vaslui de aplicare a legii penale mai favorabile, definitivă la 28.05.2014, pronunțată în dosarul nr. 899/333/2014 și, de asemenea, la o dublă executare a restului de 171 de zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin aceeași sentință.
Sintetizând, se reține faptul că în cauză prima instanță, prin tehnica de contopire folosită, nu a făcut aplicarea corectă a Deciziei nr. 7/2016 a ÎCCJ, anterior menționată și că în cauză se impune contopirea, conform noului cod penal, a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa unică indivizibilă aplicată prin sentința penală nr. 601/22.07.2014 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 927/04.09.2014 a Curții de Apel București Secția a II- a penală, pronunțată în dosarul nr. 8793/300/2014.
Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză pe parcursul urmăririi penale și că, într-adevăr, conform art. 3 din Legea nr. 71/2011, acțiunea civilă exercitată în cauză este supusă vechiului cod civil.
| ← Obligaţia de diligenţă a chiriaşului. despăgubiri. | Potrivit dispoziţiilor art.26 alin.(3) din legea nr.10/2001... → |
|---|
