Reconstituirea dreptului de proprietate prin acordare de despăgubiri. Cerere formulată în baza Legii nr. 18/1991.

Teren ocupat de construcţii

- Legea nr. 18/1991

Prin dispoziţiile Legii nr. 18/1991, nu s-a reglementat acordarea de despăgubiri, ci doar restituirea în natură, a terenurilor atât din intravilan cât şi din extravilan, posibilitatea acordării de despăgubiri fiind reglementată doar de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 1/2000.

(Secţia civilă, decizia nr. 337/R/2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 4206/09.07.2009 pronunţată Judecătoria Bistriţa instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată şi precizată de petentul N.V., decedat în timpul procesului, continuată de moştenitorii N.R. şi M.V. în contradictoriu cu intimatele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud.

împotriva sentinţei expuse, au declarat recurs petentele N.R. şi M. V.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate precum şi sub toate aspectele, tribunalul constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

1. Referitor la critica privind modul de soluţionare a plângerii formulate împotriva Hotărârii Comisiei judeţene BN nr. 260/2006:

Chiar dacă din înscrierile din cartea funciară rezultă că susţinerile recurentelor în privinţa modului de preluare al terenului în suprafaţă de 1452 m.p. sunt corecte, respectiv această suprafaţă nu a fost preluată de Statul Român prin Decretul de expropriere nr. 36/09.03.1976, prin acest decret fiind expropriat terenul în suprafaţă totală de 2.157 m.p., identificat prin nr. top. 6.586 (1.482 m.p.) şi nr. top. 6.587/1/a/3 (675 m.p.) şi că acest teren nu are situaţia juridică de teren „devenit proprietate de stat

BULETINUL JURISPRUDENTE!

119

orin expropriere”, ci aceea de teren preluat la stat fără vreun act translativ de oroprietate, restituirea acestuia către fostul proprietar nu intră sub incidenţa legilor fondului funciar, aşa cum susţin recurentele, ci sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

Pentru a concluziona astfel tribunalul reţine că, deşi potrivit art. 11 alin. 21 din _egea nr. 18/1991 republicată, alineat introdus doar în anul 2005, prin titlul IV art. 1 oct. 2 din Legea nr. 247/2005, terenurile preluate abuziv de stat, de la persoanele izice, fără niciun fel de titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite egal altor persoane, iar potrivit art. 27 alin. 21 din aceeaşi lege (dispoziţie introdusă, de asemenea, în anul 2005, prin titlul IV art. 1 pct. 8 din Legea nr. 247/2005), proprietarii 5au moştenitorii acestora care nu au predat sau nu li s-a preluat la stat terenurile prin acte translative de proprietate vor putea cere titluri de proprietate conform acestei legi adică Legea nr. 18/1991), aceste dispoziţii nu sunt incidente prezentei speţe.

Aceasta deoarece aceste două dispoziţii reglementează retrocedarea în natură a terenurilor preluate de stat fără titlu şi care, la data restituirii, sunt libere.

Acest aspect rezultă atât din conţinutul art. 11 alin. 21 care impune ca terenul să nu ~e atribuit legal altor persoane or, atribuirea în natură presupune existenţa liberă a terenului, cât şi din conţinutul art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991 republicată, aeoarece titlurile de proprietate reglementate de Legea nr. 18/1991 se eliberează doar în ce_ priveşte terenurile libere şi care se restituie în natură .

în cauză, chiar dacă terenul nu a fost atribuit legal altor persoane el nu este liber “ind ocupat de obiectivele reţinute în raportul de expertiză tehnică, respectiv de sala de sport, de curtea şi de terenul de sport al Şcolii generale nr. 4 Bistriţa.

Că terenul nu este liber este recunoscut şi de către recurente care nu contestă imposibilitatea restituirii lui în natură solicitând acordarea de despăgubiri, însă tribunalul donstată că prin dispoziţiile Legii nr. 18/1991, nu s-a reglementat acordarea de despăgubiri, ci doar restituirea în natură, a terenurilor atât din intravilan cât şi din extravilan, posibilitatea acordării de despăgubiri fiind reglementată doar de dispoziţiile art 3 din Legea nr. 1/2000.

Cum, în speţă, restituirea în natură nu este posibilă, terenul nefiind liber, în temeiul dspoziţiilor legale invocate de recurente, respectiv art. 11 alin. 21 şi art. 27 alin. 21 din _egea nr. 18/1991, nu pot fi acordate despăgubiri.

Pe de altă parte, este de observat că Legea nr. 18/1991 a fost modificată şi dompletată prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005 şi prin acest titlu nu s-a prevăzut un nou termen de depunere a cererilor de restituire, astfel că dispoziţiile art. 11 alin. 21 şi art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, sunt incidente doar cererilor depuse în termenul drevăzut de această lege aşa cum a fost prelungit, de 45 de zile de la data intrării ei în v goare, 1991. Or, antecesorul recurentelor, numitul N.V., nu a formulat cerere de estituire a acestui teren în temeiul Legii nr. 18/1991, ci în temeiul Legii nr. 1/2000, în termenul prevăzut de art. 3 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, titlu prin care s-a modificat şi completat Legea nr. 1/2000, cererea sa fiind înregistrată la Comisia municipală Bistriţa la data de 28.08.2005.

Având în vedere situaţia de fapt a imobilului solicitat respectiv de teren situat în ntravilan, ocupat de lucrări de investiţii, tribunalul reţine că nu-i sunt incidente nici d spoziţiile art. 34 din Legea nr. 1/2000 care reglementează restituirea în natură a terenurilor fără construcţii şi lucrări de investiţii.

Cum, în situaţia în care terenurile preluate de stat sunt ocupate de construcţii sau jcrări de investiţii, această dispoziţie legală nu prevede posibilitatea acordării de despăgubiri şi cum dispoziţiile din Legea nr. 1/2000 care prevăd acordarea de

despăgubiri se referă la altă categorie de terenuri decât cele cum este cel din prezenta speţă tribunalul reţine că regimul juridic al restituirii acestui teren nu intră nici sub incidenţa Legii nr. 1/2000.

în concluzie, regimul juridic al terenului în suprafaţă de 1452 m.p. solicitat a fi restituit nu este reglementat de legile fondului funciar, aşa cum susţin recurentele, ci restituirea acestui teren intră sub incidenţa art. 2 Ut. „i” din Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, Hotărârea nr, 260/2006 a Comisiei judeţene BN este legală şi temeinică şi, în mod corect, instanţa de fond a respins plângerea formulată împotriva acestei hotărâri.

2. Nici critica privind modul de soluţionare a cererii de obligare a Comisiei municipale Bistriţa de punere în posesia a recurentelor cu suprafaţa de 500 m.p. nu este întemeiată, susţinerile acestora în sensul că numitului N.V. i-a fost reconstituită suprafaţa de 0,55 ha teren fiind fără suport probator.

Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face /a cerere, or, prin cererea formulată de N.V. la 05.03.1991, înregistrată sub nr. 3624, acesta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,35 ha teren arabil din raza oraşului Bistriţa, fiindu-i reconstituit dreptul pentru 0,50 ha, aşa cum rezultă din anexa 2b Bistriţa, prin aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care prevede că suprafaţa minimă ce se reconstituie este de 0,5 ha.

Suprafaţa solicitată de autorul recurentelor este în concordanţă cu înscrierile din registru agricol, nefiind reale susţinerile recurentelor în sensul că modificările din acest registru nu sunt certificate.

Astfel, pe versoul cererii de reconstituire s-a certificat de către Primăria Bistriţa, suprafaţa totală preluată de CAP, de 0,35 ha, suprafaţă care corespunde cu cea din registrul agricol. Pe partea a doua a filei din Registrul agricol au fost făcute menţiuni privind modificarea suprafeţelor deţinute de N.V. care, într-adevăr, în anul 1959, a deţinut pe raza municipiului Bistriţa 0,55 ha teren arabil, dar din această suprafaţă, în anul 1960, s-a scăzut 0,05 ha, ca urmare a vânzării şi totodată s-a modificat modul de folosinţă a celor 0,5 ha rămase, corecturile fiind efectuate şi la rubrica II.A din registrul agricol unde, începând cu anul 1960, apare: 0,35 ha „arabil”, 0,14 ha „fânaţ” şi 0,13 ha „alte terenuri”.

Este adevărat că modificările nu s-au efectuat şi la rubrica II.B, referitoare la identificarea parcelelor, dar este de observat că această rubrică nu a fost corectată nici în privinţa terenului deţinut de N.V. în localitatea Rebra, de 0,65 ha, care deşi este scăzut ca urmare a înstrăinării, nu s-a radiat parcela de la rubrica II.B, poziţia 2. Dar această omisiune nu justifică reţinerea unei suprafeţe mai mari decât cea totală înregistrată.

în consecinţă, în Registrul agricol nu sunt efectuate modificări necertificate, reconstituirea dreptului de proprietate s-a efectuat în concordanţă cu suprafaţa deţinută anterior cooperativizării, cu cererea depusă de N.V., făcându-se şi aplicarea art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Dimpotrivă, nu este certificată corectura efectuată pe adeverinţa nr. 603/1991, în privinţa suprafeţei reconstituite, iar menţiunile olografe efectuate în josul adeverinţei, reprezintă doar transcrierea parcelelor din Registrul agricol, parcele care, aşa cum anterior s-a arătat, nu au fost puse în concordanţă cu modificările aduse suprafeţei totale înregistrată la rubrica precedentă în registru şi aceste menţiuni nu sunt de natură să confirme modificarea suprafeţei reconstituite prin Hotărârea nr. 50/30.08.1991.

Cum punerea în posesie se realizează doar după ce terenul a fost reconstituit printr-o hotărâre a comisiei judeţene şi cum o astfel de hotărâre nu există solicitarea de

punere în posesie cu o suprafaţă mai mare decât cea validată apare ca neîntemeiată astfel că sentinţa atacată este legală şi temeinică şi sub acest aspect.

Faţă de aceste considerente de fapt şi de drept tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 C pr. civ., va respinge recursul ca nefiind fondat şi va menţine sentinţa atacată ca fiind egală şi temeinică (Judecător Berari Reghina).

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Reconstituirea dreptului de proprietate prin acordare de despăgubiri. Cerere formulată în baza Legii nr. 18/1991.