Rectificare de carte funciară
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 296
Deşi este intitulată acţiune în rectificare de carte funciară, prin modul de formulare ea apare ca o reală acţiune în revendicarea imobilului, acţiune care presupune dovada dreptului de proprietate al reclamantului (neposesor) şi a simplului drept de folosinţă al rănitului posesor (neproprietar).
(Secţia civilă, decizia nr. 67/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 636 din 11.02.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta Comuna Teaca, prin primar, împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă:
1. s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului Pădure în suprafaţă de 762.000 mp. din UA 12, parcelele A, B, C, D, 13, 14, parcelele VG, 15, parcelele A, B, având nr. top. 520, 521, 524, 526, asupra terenului pădure în suprafaţă de 163.212 mp. din UA 11, parcelele A/1, B, C, E, F, nr. top. 581/1/1, cu titlu :e împroprietărire, în baza deciziei nr. 198/114/1922;
2. s-a dispus dezmembrarea parcelelor înscrise în CF 1502 Ocniţa, nr. top. 521, 522, 523, 524, 526; 581/1 şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor descrise la punctul 1, conform tabelului de mişcare parcelară anexă la "aportul de expertiză întocmit în cauză de expertul BD, înregistrat la OCPI Bistriţa-Săsăud sub nr. 4527/2008, raport care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul “ nanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum şi din :ficiu conform art. 295 alin. 1 teza a ll-a C. pr. civ., tribunalul constată că apelul declarat în cauză este fondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre nelegală pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Aşa cum rezultă din întâmpinarea depusă în apel, reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe împroprietărirea comunei Ocniţa în anul 1922, conform deciziei nr. ‘98/114/1982, pe menţiunile cuprinse în registrul de inventar şi pe împrejurarea că nscrierea dreptului de proprietate a statului s-a făcut în baza unei adrese a comisiei de ocol pentru expropriere şi împroprietărire.
într-adevăr, aşa cum rezultă din registrul de inventar, Comuna Ocniţa a fost ■nproprietărită în anul 1922 cu suprafaţa totală de 92 ha 5212 mp pădure, emiţându-se :ecizia de împroprietărire nr. 198/114/1922.
Ulterior însă, în anul 1932, imobilul proprietate a comunei este expropriat şi trecut -i proprietatea statului, dreptul acestuia fiind înscris în evidenţele de carte funciară la zata de 31 martie 1932.
La baza dobândirii dreptului de proprietate a stat adresa comisiei de ocol pentru expropriere şi împroprietărire Teaca, conform menţiunilor din cartea funciară nr. 1502 Ocniţa.
Legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, din 30 iulie 1921, în vigoare la data împroprietăririi comunei Ocniţa şi la data exproprierii din anul 1932, reglementa exproprierea în art. 2 statuând că măsura „atinge c-oprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul nobilului expropriat”.
Potrivit art. 6 lit. a) din legea reformei agrare, se expropriază în întregime toate proprietăţile rurale şi extravilanele urbane aparţinând tuturor persoanelor juridice, care urmăresc satisfacerea unui interes public ca: corporaţiuni, fundaţiuni, instituţiuni, biserici, mănăstiri, capitaluri, universităţi, şcoli, spitale, judeţe, comune, exceptându-se în ceea ce priveşte pădurea numai pădurile comunale urbariale (art. 6 pct. 2).
Comisiunea de ocol pentru expropriere făcea parte din organele de aplicare a procedurii de expropriere, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 55 din Legea reformei agrare, fiind o veritabilă instanţă de judecată.
Astfel, potrivit art. 61, exista o comisie de expropriere pentru fiecare circumscripţie de judecătorie de ocol, compusă din 4 membri: judecătorul de ocol ca preşedinte, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, agronomul regional şi un inginer geometru.
Hotărârile comisiunii se luau cu majoritate de voturi; în caz de paritate fiind decisiv votul preşedintelui. Hotărârile se pronunţau de îndată ce lucrarea a fost terminată şi se constatau prin procese-verbale, care cuprindeau susţinerile părţilor, motivele hotărârii şi semnăturile membrilor comisiunilor şi a secretarului ei, care era de preferinţă conducătorul Cărţii funduare. Procesele-verbale cuprindeau şi părerile rămase în minoritate.
Comisiunea de ocol avea ca atribuţii:
1. Pronunţarea în primă instanţă asupra situaţiei juridice a proprietăţii din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii, situaţiei, alegerii şi stabilirii terenului expropriabil; asupra cuantumului acestuia şi celui ce rămâne neexpropriat.
în acest scop, comisiunea asculta concluziile părţilor şi făcea toate investigaţiile pentru dobândirea datelor necesare pentru darea hotărârii, putând însărcina experţi pentru aceste lămuriri (art. 62 alin. 1).
Ca atare, exproprierea realizată de comisia de ocol pentru expropriere a avut la bază o hotărâre adoptată în cadrul unei proceduri jurisdicţionale.
Dreptul de proprietate al comunei Ocniţa dobândit în anul 1922 a încetat să mai existe odată cu trecerea bunului în proprietatea statului, în primăvara anului 1932.
Chiar dacă din extrasul nr. 757 din 13 iulie 2006 ar rezulta că în anii 1945-1946 comuna Ocniţa figura ca proprietar al pădurii în litigiu, o asemenea menţiune cuprinsă în actul intitulat „recapitulaţia privind bunurile imobile proprietate a comunei Ocniţa pe exerciţiul 1945/1946” este contrazisă de evidenţele de carte funciară.
Raportat la cuprinsul cărţii funciare care relevă calitatea de proprietar al statului, urmare a exproprierii, se poate concluziona doar că din momentul exproprierii comuna Ocniţa a devenit posesorul bunului, fiind astfel doar titularul unui drept de folosinţă şi nu a unui veritabil drept de proprietate.
Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive, în limitele căreia trebuie pronunţată hotărârea, reclamanta a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate al comunei Ocniţa asupra imobilului în litigiu cu consecinţa înscrierii dreptului în evidenţele de carte funciară.
Deşi este intitulată acţiune în rectificare de carte funciară, prin modul de formulare ea apare ca o reală acţiune în revendicarea imobilului, acţiune care presupune dovada dreptului de proprietate al reclamantului (neposesor) şi a simplului drept de folosinţă al pârâtului posesor (neproprietar).
în cauză, conform cărţii funciare, ce face dovada proprietăţii în favoarea celui menţionat ca titular al dreptului, până la radierea înscrierii, dreptul de proprietate aparţine statului şi nu reclamantei.
Pe de altă parte, în ipoteza în care se aprecia că actul ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al statului nu este valabil, instanţa de judecată trebuia investită
cu o cerere de radiere a înscrierii dreptului de proprietate al statului. Atâta timp cât nscrierea operată în cartea funciară nr. 1502 Ocniţa la data de 31 martie 1932 în temeiul încheierii nr. 651/1932 nu a fost anulată, ceea ce înseamnă că dreptul statului nu a fost desfiinţat, instanţa de fond nu putea dispune înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
în baza acestor considerente, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., tibunalul va admite apelul declarat, va schimba în tot hotărârea atacată în sensul că va espinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată (judecător Frenţiu Gabriela Cristina).
| ← Reconstituirea dreptului de proprietate. Preluarea terenurilor... | Rectificare înscriere în cartea funciară. Invocarea unui alt... → |
|---|
