Refuzul schimbului de locuinţă. Evacuare
| Comentarii |
|
- O.U.G. nr. 40/1999
Exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de O.U.G. nr. 40/1999 este imputabilă vârâtului, ca atare refuzul nejustificat de a prelua locuinţa oferită de reclamanţi şi a o ilibera pe cea care se impune a fi reabilitată se impune a fi sancţionat, cum judicios a conchis prima instanţă.
(Secţia civilă, decizia nr. 29/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 221 din 22 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.C.V. şi S.G.S. împotriva pârâţilor SZ. sen., S.Z. jr., L.I. şi L.M.N., ca fiind întemeiată şi în consecinţă: s-a dispus evacuarea pârâtului S.Z. sen. din locuinţa situată la etajul imobilului din Bistriţa compusă din 3 camere, bucătărie, baie, hol, balcon şi casa scării), urmare a constatării refuzului nejustificat de a prelua locuinţa oferită de reclamanţi situată în Bistriţa compusă din 3 camere, bucătărie, 2 băi, hol, debara, balcon), în cadrul schimbului obligatoriu de locuinţă; s-a dispus evacuarea celorlalţi pârâţi din locuinţa descrisă mai sjs, pentru lipsa titlului.
împotriva acestei sentinţe au promovat recurs pârâţii.
La termenul de judecată din data de 9 aprilie 2009, tribunalul a pus în discuţia cărţilor natura căii de atac, pe care a recalificat-o apel.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 295 C. pr. civ., tribunalul constată că apelul este nefondat.
Niciuna dintre criticile apelanţilor nu poate fi împărtăşită, hotărârea judecătorească cronunţată de instanţa de fond întrunind atributele temeiniciei şi legalităţii.
Prima instanţă a dezlegat raporturile juridice dintre litiganţi în cadrul procesual determinat prin acţiunea dedusă judecăţii de reclamanţii S.C.V. şi S G. în contradictoriu cu pârâţii S.Z. sen., S.Z. jr., L.l. şi L.M.N., dând deplină eficienţă principiilor dispo-
- ibilităţii şi contradictorialităţii. Rezolvarea litigiului s-a realizat cu respectarea limitelor cererii prin care se reclamă efectuarea schimbului obligatoriu de locuinţă, cu predarea acesteia şi evacuarea de către pârâtul S.Z. sen., respectiv evacuarea de către ceilalţi pârâţi.
Contrar aserţiunilor apelanţilor, judicios a statuat prima instanţă că pricina se circumscrie prevederilor art. 23-24 din O.U.G. nr. 40/1999 republicată în privinţa
primului petit al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 480 C. civ. cu referire la secunda solicitare adresată justiţiei.
Probele administrate, referitoare la justeţea solicitării de efectuare a schimbului obligatoriu de locuinţă şi la refuzul nejustificat al chiriaşului S.Z. sen. sau de a se muta argumentează situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi care de altfel nu a fost contestată de apelanţi, astfel că nu se impune a fi reiterată. Exercitarea abuzivă a drepturilor conferite de O.U.G. nr. 40/1999 îi este imputabilă, ca atare refuzul nejustificat de a prelua locuinţa oferită de reclamanţi şi a o elibera pe cea care se impune a fi reabilitată se impune a fi sancţionat, cum judicios a conchis prima instanţă.
Soluţia evacuării tuturor celorlalţi pârâţi, care ocupă fără drept imobilul proprietatea reclamanţilor este de asemenea judicioasă, fundamentată de probele administrate şi argumentată de prevederile legale evocate în considerentele hotărârii judecătoreşti apelate. Cuprinsul contractului de închiriere nr. 396/R/529/25.08.1999 demonstrează suplimentar lipsa oricărui titlu locativ în persoana pârâţilor apelanţi S.Z. jr., L.M.N. şi L.I., care nu au fost beneficiarii invocatei închirieri, astfel că protecţia reglementată de O.U.G. nr. 40/1999 nu poate fi reclamată de aceştia, ci exclusiv de către titularul contractului de închiriere încheiat la 30.06.2004 cu proprietara imobilului redobândit în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv pârâtul S.Z. sen. Ocuparea imobilului de către fiul, nora şi nepotul chiriaşului, începând cu toamna anului 2000 (răspunsuri interogatorii), în lipsa acordului proprietarului şi a interzicerii subînchirierii nu are semnificaţia dobândirii vreunui titlu locativ de către aceştia, nici din perspectiva dispoziţiilor Legii nr 114/1996, astfel că dispoziţia instanţei de evacuare este întrutotul conformă dispoziţiilor art. 480 C. civ. ce consacră dreptul la proprietate al reclamanţilor intimaţi, stipulând că „proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Nici lipsirea minorului de un domiciliu nu reprezintă motiv de reformare a hotărârii judecătoreşti. Reclamata încălcare a dreptului minorului la locuinţă stabilă nu subzistă. Dispoziţiile legale ale Codul familiei (art. 86, 100 şi urm.), ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (art. 5 pct. 2 şi art. 30, 31 şi urm.), ale Convenţiei Internaţionale cu privire la drepturile copilului (art. 16 şi 18) instituie principiul primordialităţii responsabilităţii părinteşti cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului. Astfel, se reglementează prioritar obligaţia părintelui de a asigura copilului său o locuinţă stabilă. Contrar susţinerilor intimaţilor, statul intervine subsidiar, exclusiv în ipoteza în care părintele este în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile legale înainte enumerate. în cauza pendinte nu sunt date dovezi ale unei atari imposibilităţi, pârâţii S.Z. jr şi L.M.N., persoane capabile a-şi exercita drepturile părinteşti şi deci de a-şi îndeplini obligaţiile aferente, putând dobândi prin muncă resursele materiale necesare asigurării unui domiciliu stabil familiei. Statul român nu este obligat a asigura tuturor cetăţenilor o locuinţă, ci aceştia, exercitându-şi dreptul la muncă, proprietate şi o viaţă decentă au obligaţia de a-şi asigura copiilor lor o viaţă şi o educaţie decentă. Prioritar în cauză este a se da eficienţă dreptului la proprietate al reclamanţilor; nici măcar protecţia foştilor chiriaşi reglementată de O.U.G. nr. 40/1999 nu poate fi reclamată, părinţii minorului nedeţinând o atare calitate.
Pentru considerentele de fapt şi drept expuse, în temeiul art. 296 C. pr. civ. apelul va fi respins ca nefundat (Judecător Năşcuţiu Camelia).
| ← Rectificare înscriere în cartea funciară. Invocarea unui alt... | Restituirea sumelor de bani reprezentând contravaloarea... → |
|---|
