Acţiune formulată de mandatar, fără mandat de reprezentare dat de reclamantă. Nulitatea acţiunii
| Comentarii |
|
În situaţia în care nu se face dovada mandatului de reprezentare acordat de către reclamantă mandatarului, în dosarul pendinte al instanţei, iar nu într-un alt dosar, se va face aplicarea prevederilor art. 161 C.proc.civ., care prevăd la alin. (1) că atunci când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri iar la alin. (2) se prevede că dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 3175 din 23 septembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 554 din 14.03.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. zzz/100/2010 s-a admis plângerea formulată și precizată de către petenta P.V. prin mandatar P.G., în contradictoriu cu intimații: Comuna Suciu de Sus, din județul Maramureș, reprezentată prin Primar, Primarul comunei Suciu de Sus și Comisia locală Suciu de Sus de aplicare a Legii 10/2001.
S-a dispus anularea dispoziției nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus, din județul Maramureș.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus se propune petentei P.V. acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiție, precum și unele măsuri adiacente, pentru imobilul teren în suprafață de 2 ha și 1581 mp, identificat prin CF 34, nr. top. 79 Suciu de Sus, jud. Maramureș, imposibil de restituit în natură, întrucât întregul teren notificat a fost reconstituit în temeiul Legii 18/1991, legea fondului funciar.
Se dispune înaintarea dispoziției, însoțită de documentele aflate în dosarul nr. 731 la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii titlului de despăgubire.
Pentru a emite această dispoziție, se rețin următoarele: Primarul comunei Suciu de Sus, jud. Maramureș, luând act de SC nr. 1000/03.12.2003, emisă în dosar 5539/2003 de Tribunalul Maramureș, în favoarea petentei P.V., cu domiciliul în loc. Suciu de Sus, nr. 348-387, jud. Maramureș, având ca obiect plângere la Legea 10/2001, rămasă definitivă la data de 26.10.2006 prin Decizia civilă nr. 8546/26.10.2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție București.
Având în vedere hotărârea dată în cauza care a făcut obiectul dosarului de mai sus, prin care se dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79, sau un alt teren echivalent pentru P.V.
Ținând cont de referatul Comisiei locale de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, din care reiese că nu există alte bunuri sau servicii pentru a putea fi oferite în echivalent.
Având în vedere că terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79, ce a făcut obiectul notificării numitei P.V. din loc. Suciu de Sus, jud. Maramureș, în dosar ex. nr. 1/N/29.01.2002, înregistrat la Prefectura Maramureș sub nr. 1458/06.02.2002, nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament întrucât a fost restituit în temeiul Legii nr. 18/91, moștenitorilor legali ai autorilor din CF C.I. a lui G. a lui Ș. și soția sa M.M., iar o suprafață de 1000 mp a fost atribuită de CAP unei terțe persoane pentru construirea unei locuințe.
Ținând cont de prevederile art. 1, art. 2 alin (1) lit. h, art. 4 alin. (2) și alin. (4), art. 11 alin. (4,7,8), art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
în temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale se dispune în sensul arătat mai sus.
împotriva dispoziției nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus, în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, petenta P.V. prin mandatar P.G. a formulat prezenta plângere, solicitând anularea dispoziției atacate.
Plângerea formulată împotriva dispoziției nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1000/3.12.2003, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 5539/2003, s-a admis plângerea formulată de petenta P.V. prin mandatar P.G. și a fost anulată în parte Dispoziția nr. 348/10.07.2003 dată de Primarul comunei Suciu de Sus și s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent.
în cuprinsul deciziei civile nr. 8546/26 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 10723/33/2004, de înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de Primarul comunei Suciu de Sus împotriva deciziei nr. 38/A/20.01.2006 a Curții de Apel Cluj, casându-se decizia atacată și păstrându-se sentința nr. 1000/3.12.2003, se reține că: „Prin sentința civilă nr. 1000/3.12.2003 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis cererea și s-a anulat în parte dispoziția nr. 348/2003 în sensul că s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent” - fila 16 verso din dosarul nr. 10723/33/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție.
înalta Curte de Casație și Justiție reține în considerentele deciziei nr. 8546/26.10.2006: „Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din înscrierile în CF rezultă că autorii reclamantei dețineau în anul 1923 o casă și curte, fără a se specifica existența unei mori. Prin întâmpinarea formulată de către primar s-a precizat că tatăl petentei a înscris în CAP o moară de apă și clădirea în care era instalată, însă că din cauză că era degradată, aceasta a fost demolată în 1988 de către fostul CAP. întrucât în prezent terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terțe persoane s-a considerat că se impune acordarea de despăgubiri cu un schimb echivalent de teren. Față de împrejurarea că moara a fost demolată iar fostul deținător - CAP, nu mai există, s-a apreciat că nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”.
Prin urmare aceasta este sentința analizată de înalta Curte de Casație și Justiție, în acest mod a înțeles înalta Curte să păstreze sentința civilă nr. 1000/3.12.2003.
De altfel, în motivele de recurs formulate de Primarul comunei Suciu de Sus se arată următoarele: Prin Dispoziția nr. 348/10.07.2003, Primarul comunei Suciu de Sus a respins notificarea întrucât petenta nu a făcut dovada preluării abuzive și nici a calității de moștenitor după proprietarul deposedat.
împotriva acestei decizii, petenta P.V. a făcut plângere, soluționată de către Tribunalul Maramureș în Dosarul yyy/2003, sentința civilă nr. 1000/3.02.2003, prin admitere și anularea în parte a Dispoziției 348/10.07.2003, dispunând acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus, nr. top. 79 cu un alt teren echivalent și respingând cererea de acordare de despăgubiri pentru moară.
Soluția a fost apelată de către reclamantă solicitând despăgubiri și cu privire la „moara ce a existat pe teren și utilaje aflate în aceasta”.
Prin decizia civilă nr. 38/A/20.01.2006, Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului Maramureș, în sensul că a stabilit că apelanta este îndreptățită de a primi măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la moara ce s-a edificat pe teren, inclusiv cu privire la utilajele aflate în moară.
Prin urmare, se remarcă faptul că Primarul comunei Suciu de Sus nu a atacat cu apel sentința 1000/2003. Atacând cu recurs decizia curții de apel 38/A/2006, nu invocă nici un moment presupusa greșeală, corectură cu pixul din dispozitiv sau contradicția dintre motivare și dispozitiv ci dimpotrivă, în motivele de recurs preia formularea „cu un alt teren echivalent”. Se deduce că, la momentul introducerii recursului, 7.04.2006, dispozitivul sentinței civile nr. 1000/2003, reprodus de petent în motivele de recurs și care conținea exprimarea: „cu un alt teren echivalent” ori nu era corectat cu pixul ori fusese înțeles în sensul în care era tehnoredactat, neconsiderându-se că există o problemă de interpretare.
Din cuprinsul deciziei nr. 8546/2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. xxx/33/2004 rezultă că înalta Curte a analizat sentința astfel cum aceasta a fost tehnoredactată și a înțeles să păstreze sentința nr. 1000/3.12.2003 astfel cum aceasta a fost tehnoredactată, conținând în dispozitiv propoziția: „…dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF nr. 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent”.
Prin urmare, în mod eronat se reține în considerentele dispoziției nr. 280/1.11.2010 că prin hotărârea judecătorească avută în vedere, respectiv sentința civilă nr. 1000/3.12.2003 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 sau un alt teren echivalent pentru petentă.
Sentința civilă nr. 1000/2003 este definitivă și irevocabilă, constituie titlu executoriu și se impune a fi pusă în executare.
De altfel, prin adresa nr. 2550/27.07.2010 emisă de Primăria comunei Suciu de Sus se arată că: în vederea punerii în executare a sentinței civile 1000/2003 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care se dispune acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în CF 34 Suciu de Sus nr. top. 79 cu un alt teren echivalent s-a procedat la identificarea unor bunuri sau servicii în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 pe care să le poată oferi în echivalent.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001, tribunalul a admis plângerea precizată și a dispus anularea dispoziției nr. 280/1.11.2010 emisă de Primarul comunei Suciu de Sus.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei Suciu de Sus solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii formulate.
în motivarea recursului a arătat că hotărârea instanței de fond este criticabila prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304/1 din C.proc.civ.
Dispoziția, a fost emisă ca urmare a cererii făcute de P.V. și înregistrata în dosarul executoriu nr. 48/27.11.2008 și în vederea punerii în executare a Sentinței nr. 1000/03.12.2003.
Prin Somația din 13.11.2008, executorul judecătoresc i-a pus în vedere Primarului, să achite în termen de o zi - suma de 218,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Prin același act, i-a pus in vedere ca în termen de zece zile să îndeplinească "obligația stabilita", conform Sentinței nr. 1000/2003. Acest lucru urma să se facă, în concret, fie prin acordarea de despăgubiri, fie prin echivalent.
Instituția Primarului a dat curs cererii de achitare a cheltuielilor de judecata, iar pentru cererea privind cealaltă obligație, a formulat contestație la executare. Executarea a fost suspendata până la soluționarea unei cauze, având obiect nulitatea parțială a Titlului de proprietate, pe considerentul că s-a realizat o dublă reconstituire.
Instituția Prefectului - prin reprezentantul sau, s-a deplasat la sediul Primăriei Suciu de Sus unde, s-au hotărât următoarele: convocarea consiliului local, in ședința extraordinara si trecerea din proprietatea publică în cea privată a comunei, a suprafeței de teren din locul numit "Rat ", care să-i fie acordată petentei, în caz contrar, emiterea unei dispoziții pentru măsuri reparatorii prin despăgubiri, măsură prevăzută de Sentința nr. 1000/2003.
Din modalitatea în care a fost redactată Sentința nr. 1000/2003 rezultă că, prin ea, s-au instituit două tipuri de măsuri, din care una principală, cea de acordare doar de despăgubiri, așa cum a interpretat-o și executorul judecătoresc când a emis Somația din 13.11.2008.
S-a încercat punerea în executare a hotărârii și prin cea a doua modalitate care, este subsecventa, însă mai exista rezerva de teren. Primarul a convocat consiliul local și a cerut scoaterea unei suprafețe din domeniul public și trecerea în cel privat, însă prin Hotărârea nr. 20/16.07.2010, nu s-a aprobat cererea.
Pentru a hotărî de aceasta maniera, consilierii au avut în vedere și soluția data la un denunț penal făcut împotriva soțului petentei, din care rezulta ca actele folosite în dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 1000/2003, au fost întocmite în fals.
Pentru interpretarea corecta a dispozitivului sentinței 1000/2003, trebuiesc avute în vedere și dispozițiile Legii 10/2001, în vigoare la data pronunțării hotărârii. Potrivit acestora, "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, de regula, în condițiile prezentei legi" (art.1 alin. (1) ).
"In cazurile in care restituirea în natura nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent, vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești".(art.1, alin. (2) ).
Neexistând teren la dispoziția comisiei, având în vedere refuzul consilierilor locali privind trecerea din domeniul public în cel privat a unei suprafețe de teren, dar având în vedere și poziția mandatarului petentei, Dispoziția nr.280/0 1.11.2010, nu face altceva decât să aplice dispozițiile legale în materie și să țină cont de poziția reprezentantului petentei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din data de 24 iunie 2011 din prezentul recurs s-a dispus citarea reclamantei intimate P.V., la domiciliul său, cu mențiunea de a depune la dosar mandatul de reprezentare acordat de către reclamantă lui P.G., având în vedere că din procura judiciară autentificată sub nr. 3/09.10.2003 la B.N.P. L.C., a cărui copie xerox se află la dosarul instanței de fond, rezultă că reclamanta P.V. l-a mandatat pe domnul P.G. pentru a o reprezenta în dosarul civil nr. yyy/2003 al Tribunalului Maramureș, iar nu și în prezentul dosar cu nr. zzz/100/2010.
Nici reclamanta și nici reprezentantul nu au depus dovada acestui mandat.
în această situația, în care nu va face dovada mandatului de reprezentare acordat de către reclamantă lui P.G., în prezentul dosar al Curții de Apel Cluj, instanța trebuie să facă aplicarea prevederilor art. 161 C.proc.civ., care prevăd la alin. (1) că atunci când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri iar la alin. (2) dispune că dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 5 C.proc.civ. cât și al art. 312 alin. (3), art. 299 alin. (1) C.proc.civ., curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei Suciu de Sus împotriva sentinței civile nr. 554 din 14.03.2011 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr. 7322/100/2010, pe care o casează și rejudecând anulează cererea de chemare în judecată precizată și formulată de numitul P.G. în numele lui P.V. împotriva pârâților Primăria Comunei Suciu de Sus, Comuna Suciu de Sus prin Primar și Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 Suciu de Sus, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității de reprezentant al numitului P.G.
(Judecător Ioan Daniel Chiș)
| ← Acţiune având ca obiect restituire metale preţioase în... | Revizuire. Hotărâri date în cauze diferite. Neîndeplinirea... → |
|---|
