Recurs. Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 430/R din data de 09.10.2014

În condițiile în care excepția de necompetență a fost soluționată de prima instanță și ulterior soluția adoptată nu a fost criticată prin intermediul apelului cu privire la natura juridică a cauzei, această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat.

Chiar dacă reclamanta se încadrează în categoria comercianților (în prezent profesioniști), acest aspect nu era de natură să confere automat litigiului natură comercială, atâta timp cât între părți nu s-au derulat raporturi comerciale generatoare de drepturi și obligații cu privire la imobilul revendicat și cu privire la care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța a reținut că argumentația reclamantei referitoare la modul cum s-au derulat operațiunile de înscriere în cartea funciară cu privire la imobilele din litigiu și la modul în care trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză se circumscriu în realitate unei critici de netemeinicie, care este incompatibilă cu instituția juridică a recursului, ca și cale extraordinară de atac nedevolutivă.

Totodată trebuie avut în vedere faptul că din perspectiva celor enunțate de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs nu este îndrituită a proceda la reaprecierea probelor administrate în cauză și la reanalizarea situației de fapt stabilită de tribunal, ci doar la verificarea aplicării corecte a legii la situația de fapt stabilită de această instanță și în atare situație criticile reclamantei exced limitelor stabilite de textul de lege menționat.

Codul de procedură civilă: art. 304 pct. 3 și pct. 9.

Prin sentința civilă nr. 1730 din 23.12.2011, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr. 946/308/2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei SC A. G. SA Târgu-Mureș, invocată de pârâții B. F. și B. E. și totodată a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureș în contradictoriu cu pârâții B. F. și B. E., fiind obligată reclamanta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâți.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 145342/12.09.1994, eliberat de Comisia Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mureș, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 612 mp, situată în tarlaua 114 parcela 80 în intravilanul orașului Sovata.

Prin încheierea nr. 4556/1997 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui M. L. în CF nr. 5594 Sovata.

Între M. L., în calitate de vânzător și SC A. SRL Sovata, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 411/30 mai 2001 la BNP C. O. din Sovata, având ca obiect imobilul descris mai sus, iar ulterior prin încheierea de carte funciară nr. 2188/5.06.2001 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea cumpărătoarei. Ulterior SC A. SRL Sovata a vândut imobilul reclamantei SC A. G. SRL, încheind contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1447/12 iulie 2005 la BNP S. C. din Tg.-Mureș.

În favoarea reclamantei s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus prin încheierea CF 5359 Sovata.

Prin Sentința civilă 1207/11 mai 1999, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul 620/1998 s-a admis acțiunea formulată de P. E. F.-F- H., S. M. -D., S. S., B. F. I. M., L. I. M., împotriva Consiliului Local Sovata și SC B. SA Sovata și în consecință s-a constatat că imobilul înscris în CF nr. 3431 Sovata a fost trecut fără titlu în proprietatea statului și au fost obligați pârâții, la restituirea imobilului înscris în CF 3431 Sovata, A+1, nr.top.3136/2/2/1, casă, curte și grădină intravilan cu 504 mp, către reclamanți.

P. E. F.-F- H., S. M. S., S. S., B. F. - I. - M. și L. I. - M. au vândut ulterior acest imobil pârâților B. F. și B. E., încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.686/23 mai 2003 la BNP C. O. din Sovata.

Prin încheierea de carte funciară nr. 3056/29.05.2003 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâților, imobilul fiind transcris în CF nr.6292.

La 27.09.1994 Primăria Sovata a încheiat procesul verbal înregistrat sub nr.8970/9.10.2004 prin care s-a constatat că pe imobilul înscris în CF 6292 Sovata, nr.top.3136/2/2/1 nu există nicio construcție și nici nu figurează în evidențe și că nr.adm.89 este greșit înscris.

Având în vedere prevederile art. 34 pct.1 și art. 37 alin. 1 și 2 din D.L. nr. 115/1938 și ținând cont de faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 6292 Sovata, nr. top. 3136/2/2/1 s-a întabulat la data de 29.05.2003, iar acțiunea s-a înregistrat la instanță la 26 mai 2006, în termenul de 3 ani precizat de dispozițiile legale sus menționate, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a mai reținut că din raportul de expertiză întocmit de expert M. M. și din lămuririle date de acesta în fața instanței, rezultă că terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP nr. 145342/1994 (imobil care în prezent este proprietatea reclamantei) a fost greșit identificat pe nr.top.3336/1. Această parcelă 80 nu se suprapune pe nr. top. 3136/2/2/1 din CF nr. 6292 Sovata, proprietatea pârâților, care este situat vis-a-vis de amplasamentul măsurat, iar imobilul corespunzător nr. top. 3336/1, pe care este înscris terenul reclamantei, se află între Lacul Ursu și Complexul Eden. În realitate imobilul reclamantei face parte dintr-o parcelă mai mare cu nr. top. 3136/1/2/1.

Conform verificărilor efectuate de BCPI Sighișoara, imobilul cu nr. top. 3136/1/2/2 este înscris în CF nr. 50194 (2250 hârtie) Sovata și este proprietatea numitei E. E. în cotă de 1/1 parte, cu titlu de drept restituire în natură conform Legii nr. 10/2001 în baza Sentinței civile 892/2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul 2070/R/2006.

Prin urmare instanța de fond a reținut că nu se impune rectificarea CF nr. 6292 Sovata, în care figurează imobilul pârâților întrucât înscrierea este valabilă și nu există probe la dosar din care să rezulte că imobilul proprietatea reclamantei se află în posesia nelegitimă a pârâților motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 89 din 4 martie 2014, Tribunalul Mureș a respins apelul declarat de reclamanta SC A. G. SA împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sighișoara, fiind obligată apelanta reclamantă la plata către intimatul pârât B. F. a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Mureș a reținut că prin noua lucrare topografică administrată în apel, concluziile primei instanțe cu privire la identificarea topografică a parcelei înscrise în proprietatea apelantei reclamante s-au confirmat, expertul topograf arătând că la data identificării de către Comisia locală de fond funciar a parcelei FPD 80 din tarla nr. 114, nu s-a avut în vedere suprafața aparținând Vilei nr. 21 Sovata, cu nr. top 3136/2/2/2 și limitele acesteia și din acest motiv a rezultat suprapunerea suprafețelor. Prin urmare argumentele evocate de apelantă cu privire la relevanța amplasării imobilului astfel cum este reflectată de fișa de punere în posesie sunt neîntemeiate.

Instanța de apel a mai reținut că prin expertiza administrată în apel s-a lămurit faptul că suprafața căreia i s-a atribuit nr. top. 3154/7/2/1 nu se identifică în parcela FPD 80 din tarla nr. 114, or, având în vedere că documentația cadastrală a fost întocmită la momentul înscrierii terenului din Titlul de Proprietate nr. 145342/1994 pentru tarlaua 114 parcela 80, rezultă în mod cert că aceasta a fost greșit efectuată, consecința fiind aceea că terenul pârâților intimați, în suprafață de 504 mp, cu construcții, înscris în CF nr. 6292 Sovata, nr. top. 3136/2/2/1, nu se identifică ori învecinează cu terenul proprietatea reclamantei. Acest din urmă teren este corect identificat potrivit expertizelor administrate în ambele faze procesuale, prin urmare cererea de rectificare de carte funciară este neîntemeiată chiar dacă reclamanta a invocat o greșeală reală de identificare.

Prin urmare instanța de apel a reținut că se impune păstrarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, care a stabilit în mod corect că în ceea ce privește imobilul pârâților intimați înscrierea în cartea funciară este valabilă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureș și a solicitat în principal casarea deciziei, cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare în apel, instanței comerciale, care era competentă să soluționeze calea de atac.

În subsidiar, recurenta reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate, admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să se dispună următoarele:

- admiterea acțiunii introductive, în sensul obligării pârâților să lase în deplină și liniștită posesie terenul intravilan situat în Sovata, evidențiat în CF nr. 5594 Sovata, identificat sub nr. cad. A+1=3336/1, în suprafață de 612 mp;

- obligarea pârâților la conduita solicitată față de terenul evidențiat în cartea funciară, astfel cum va fi rectificată, adică CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3136/2/2/1;

- rectificarea CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, în sensul înlăturării nr. top. 3336/1 și aducerii în această carte funciară a numărului topografic corect al imobilului 3136/2/1/a;

- rectificarea CF nr. 6456 Sovata nr. top. 3136/2/1/a, astfel: a) înlăturarea nr. top. 3136/2/1/a din această carte funciară, dată fiind transcrierea lui în cartea funciară menționată la petitul 2 al acțiunii; b) identificarea nr. top. corect care să corespundă imobilului cumpărat în realitate de pârâți, aflat în Sovata, str. Trandafirilor la nr. 89 și înscrierea lui în CF nr. 6292 Sovata; c) menționarea în această carte funciară a numărului administrativ 89, corespunzător imobilului evidențiat și a casei de locuit cumpărate de pârâți, în măsura în care aceasta mai există, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamanta a invocat greșita și nelegala soluționare de către instanța de apel a excepției necompetenței materiale invocate de pârâți, în soluționarea căii de atac, față de dispozițiile art. 56 din Codul comercial, raportat la art.159 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, recurenta reclamantă a susținut că hotărârea atacată este criticabilă prin prisma incidenței dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, pe de o parte fiind în prezența unei hotărâri a cărei motivare cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, iar pe de altă parte hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv cu aplicarea greșită a acesteia, motiv pentru care și concluziile trase sunt eronate în totalitatea lor.

Reclamanta a invocat faptul că atât soluția instanței de apel, cât și soluția instanței de fond sunt eronate prin prisma modului în care a fost evaluat materialul probator administrat în cauză, în condițiile în care din expertiza efectuată în apel rezultă, în urma identificării parcelei 80 din tarlaua 14 din titlul de proprietate nr. 145.342/12.09.1994, eliberat în favoarea lui M. I. că aceasta corespunde terenului revendicat de reclamantă de la pârâți.

S-a mai arătat că din fișa de punere în posesie a autorului reclamantei rezultă că vis-a-vis de imobilul în discuție se afla la acea dată Dispensarul Policlinic Balnear, în stânga și dreapta se aflau imobile ale S.B.C. Sovata, dintre care cel amplasat în stânga imobilului măsurat prin această fișă de punere în posesie, devenind proprietatea apelantei. Deși instanța de apel conchide ca fiind exactă această observație a apelantei, la final s-a constatat că această chestiune nu a mai prezentat nicio importanță pentru instanța de apel.

Recurenta reclamantă a precizat, de asemenea, că achiziția imobilului proprietatea ei s-a produs prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1447/2005 la BNP S. C., imobilul cumpărat fiind amplasat pe str. Trandafirilor, între vila Sovata și sediul administrativ al SC B. SA, având o suprafață de 612 mp. Terenul respectiv a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și i-a fost atribuit numitului M. I., căruia i s-a emis titlul de proprietate nr. 145.342/12.09.1994. De asemenea, s-a arătat că la momentul înscrierii titlului de proprietate în CF nr. 5594 Sovata a fost identificat greșit numărul topografic ca fiind 3336/1, în realitate numărul topografic aferent acestui imobil fiind 3136/2/1/a, număr care apare însă în CF nr. 6456 Sovata, în care este întabulat un imobil aflat în proprietatea pârâților.

În raport de această situație, în opinia reclamantei se impune rectificarea ambelor cărți funciare, în sensul transcrierii nr. topografic aferent terenului reclamantei din CF nr. 6456 Sovata, în care este greșit evidențiat, în CF nr. 5594 Sovata.

Reclamanta a mai susținut că ambele instanțe s-au limitat să analizeze probele administrate, fără a încerca o explicație pentru vecinătățile atribuite de Comisia locală de fond funciar, limitându-se la concluziile expertului, care a confundat identificarea făcută de această comisie cu identificarea făcută la întabularea titlului de proprietate în cartea funciară.

În condițiile în care notarea numărului topografic 3136/2/2/1 nu a fost niciodată corectă s-a susținut că se impune rectificarea ambelor cărți funciare, atât cea corespunzătoare imobilului reclamantei, cât și cea corespunzătoare imobilului pârâților.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 alin.1, pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 3 din codul de procedură civilă .

Pârâții intimați au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă.

Referitor la excepția necompetenței materiale a judecătoriei Sighișoara s-a arătat că reclamanta nu a invocat niciodată această excepție, astfel că este decăzută din dreptul de a invoca această excepție în recurs.

În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că pârâții nu i-au tulburat dreptul de proprietate al reclamantei, drept exercitat de aceasta asupra terenului cu nr. top. 3336/1, înscris în CF nr. 5594 Sovata, acest teren nefiind învecinat cu terenul proprietatea pârâților. Pe de altă parte, la data cumpărării de către reclamantă a terenului proprietatea sa, acesta era întabulat în CF nr. 5594 Sovata, cu efecte de opozabilitate "erga omnes";, astfel că reclamanta nu poate susține că a cumpărat altceva decât ceea ce figura în această carte funciară.

Pârâții au mai arătat că deși recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 3, 7 și 9 Cod procedură civilă, din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci numai nemulțumirile recurentei cu privire la starea de fapt reținută de instanța de apel.

Examinând recursul dedus judecății prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de prevederile 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea introductivă reclamanta SC A. G. SA Târgu-Mureș a solicitat obligarea pârâților B. F. și B. E. să le lase în deplină și liniștită posesie terenul intravilan situat în Sovata, evidențiat la momentul formulării acțiunii introductive în CF nr. 5594 Sovata, identificat sub nr. cad. A+1=3336/1, în suprafață de 612 mp și rectificarea înscrierilor din CF nr. 5594 Sovata și din CF nr. 6292 Sovata.

Cu ocazia judecării cauzei în primă instanță pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sighișoara în soluționarea cauzei, invocând faptul că aceasta ar aparține jurisdicției comerciale, respectiv Tribunalului Comercial Mureș.

Prin încheierea civilă din 24.04.2009 judecătoria a respins excepția invocată, reținând că natura cauzei cu care a fost investită este de natură civilă și nu comercială.

În apel nici reclamanta și nici pârâții nu au reiterat această excepție. Totodată trebuie precizat că ulterior invocării excepției de către pârâți, reclamanta s-a opus admiterii acesteia, susținând că litigiul cu care a fost investită instanța este de natură civilă.

Contrar poziției pe care reclamanta a avut-o pe parcursul judecării cauzei față de natura litigiului dedus judecății, în recurs a invocat faptul că instanța comercială era competentă să soluționeze cauza.

Față de excepția în discuție, Curtea a apreciat că în condițiile în care aceasta a fost soluționată de prima instanță și ulterior soluția adoptată nu a fost criticată prin intermediul apelului cu privire la natura juridică a cauzei, această chestiune a intrat în puterea lucrului judecat. Totodată trebuie avut în vedere faptul că înseși pârâții au susținut inițial caracterul nefondat al excepției necompetenței.

Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta se încadrează în categoria comercianților (în prezent profesioniști), acest aspect nu era de natură să confere automat litigiului natură comercială, atâta timp cât între părți nu s-au derulat raporturi comerciale generatoare de drepturi și obligații cu privire la imobilul revendicat și cu privire la care s-a solicitat rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

Ca atare, primul motiv de recurs invocat de reclamantă referitor la necompetența Tribunalului Mureș în soluționarea cauzei este nefondat.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de reclamantă, din actele dosarului rezultă că reclamanta SC A. G. SRL, cu sediul în Sovata a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1447/12.07.2005, încheiat cu SC A. SRL, cu sediul în Sovata dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, constând în teren intravilan în suprafață de 612 mp.

Prin acțiunea introductivă reclamanta a invocat faptul că terenul sus-menționat este greșit întabulat în această carte funciară, deoarece numărul topografic corect este 3136/2/2/1, care figurează în CF nr. 6292 Sovata.

În cartea funciară indicată de reclamanți este înscris terenul intravilan în suprafață de 504 mp, asupra acestui teren fiind întabulat dreptul de proprietate al pârâților B. F. și B. E., dobândit prin contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3056/29.05.2003.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut pe baza probelor administrate în cauză că acțiunea promovată de reclamantă este nefondată și că nu se impune rectificarea înscrierilor din cărțile funciare, atâta timp cât înscrierea făcută în favoarea pârâților este valabilă.

Prin memoriul de recurs s-au invocat și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că decizia atacată cuprinde considerentele pe care se sprijină soluția instanței de apel, arătându-se motivele pentru care nu sunt fondate pretențiile formulate de reclamantă, aceste motive fiind analizate în raport de obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța și în raport de criticile formulate prin memoriul de apel, susținerile reclamantei în sensul că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii fiind neîntemeiate.

Ca atare motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține că argumentația reclamantei referitoare la modul cum s-au derulat operațiunile de înscriere în cartea funciară cu privire la imobilele din litigiu și la modul în care trebuiau interpretate concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză se circumscriu în realitate unei critici de netemeinicie, care este incompatibilă cu instituția juridică a recursului, ca și cale extraordinară de atac nedevolutivă.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar aprecia că aspectele invocate de reclamantă în legătură cu înscrierile din cartea funciară și cu revendicarea imobilului său de la pârâți se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în speță nu se poate susține că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor legale aplicabile în materie.

În acest sens, Curtea a reținut că la data dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului cu privire la care a invocat faptul că este greșit înscris în CF nr. 5594 Sovata nr. top. 3336/1, în CF nr. 6292 Sovata nr. top. 3136/2/2/1 era întabulat dreptul de proprietatea al pârâților, dobândit după cum s-a mai precizat prin contract de vânzare-cumpărare.

Din actele dosarului rezultă că inițial terenul în privința căruia reclamanta revendică dreptul de proprietate a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, fiind reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului M. I., prin titlul de proprietate nr. 145342/1994.

Din raportul de expertiză întocmit cu ocazia judecării apelului reiese că între elementele care figurează în titlul de proprietate cu privire la identificarea terenului și fișa de punere în posesie există o serie de diferențe. Pe de altă parte documentația pentru înscrierea terenului din titlul de proprietate în cartea funciară a fost greșit întocmită, în contextul în care imobilul corespunzător nr. top. 3336/1 este situat la o distanță de 320 de metri față de amplasamentul parcelei de teren care a fost identificată de comisia de fond funciar ca fiind parcela trecută în titlul de proprietate.

Expertul a mai reținut că parcela cu nr. top. 3136/2/2/1 a constituit proprietatea numitului dr. M. S., iar ulterior acesta a fost redobândit de la stat de către moștenitorii săi și înstrăinat pârâților din prezenta cauză.

Reclamanta și-a întemeiat cererea de rectificare a înscrierilor din cartea funciară pe prevederile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, același tip de acțiune fiind reglementat și prin prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996.

În speță în condițiile în care titlul de care se prevalează pârâții este valabil, în mod corect a reținut instanța de apel că nu există temei pentru revendicarea de către reclamantă a terenului aparținând pârâților și pentru aceleași considerente și solicitarea reclamantei de rectificare a înscrierilor din cartea funciară este neîntemeiată, nefiind incidente niciunul din cazurile de rectificare prevăzute de lege.

Prin urmare, pentru considerentele arătate nu se poate reține incidența în cauză nici a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Față de cele ce preced, constatând că nu sunt incidente motivele de recurs invocate de reclamantă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a dispus respingerea recursului dedus judecății.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 3.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocațial.

← Taxă judiciară de timbru. Neformularea unei cereri de...		Ieşire din indiviziune. Administrarea probei cu expertiza... →

Recurs. Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Recurs. Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă