Refuzul debitorului de a prezenta la solicitarea executorilor fiscali anumite documente, în procedura de executare silită a unei creanţe fiscale. incriminarea faptei. incidenţa dispoziţiilor art. 4 din legea nr. 241/2005, sau a dispoziţiilor art. 219 al
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 321/A din data de 19.05.2016
Pentru ca fapta să constituie infracțiune, se cere ca scopul refuzului nejustificat să fie acela al împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, iar pentru ca fapta să constituie contravenție, se cere ca scopul refuzului nejustificat să fie acela al împiedicării stabilirii stării de fapt fiscale.
Art. 4 din Legea nr. 241/2005
Art. 219 alin. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de x sub nr. xxx PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU MUREȘ a declarat apel împotriva sentinței penale nr. xxx pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.
În motivarea apelului procurorul susține că în mod greșit a reținut prima instanță că fapta inculpatului ar constitui contravenție și nu infracțiune. Raportat la urmarea imediată a infracțiunii, constând în producerea stării de pericol datorată imposibilității verificării respectării de către inculpat a obligațiilor fiscale, la reaua credință cu care a acționat acesta și la modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, procurorul solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din vechiul C. pen și art. 5 alin. 1 C. pen.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător ales.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1526/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedurã penalã, a fost achitat inculpatul XX, sub aspectul sãvârșirii infracțiunii de refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, faptă prev. și ped. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din anul 1968 și art. 5 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rãmâs în sarcina acestuia.
S-a luat act că a fost asistat și de avocat ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul XX a avut calitatea de unic asociat și administrator al S.C. X S.R.L., cu sediul social în xxx, societate cu obiect principal de activitate "comerț cu ridicata al echipamentelor și furniturilor de fierărie pentru instalații sanitare și de încălzire";.
La data de 08.04.2013, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș s-a înregistrat sesizarea penală formulată de A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice Tg. Mureș - Serviciul Colectare executare Silită Persoane Juridice prin care s-a arătat că reprezentantul legal al S.C. X S.R.L. nu a răspuns solicitărilor organelor de executare silită de a prezenta documentele financiar-contabile ale unității în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, deși au fost transmise două notificări în acest sens.
Somarea s-a efectuat în cadrul acțiunii de recuperare a obligațiilor fiscale restante neachitate bugetului general consolidat al statului, în sumă de 67.405 lei, la data de 02.04.2013. Aceasta viza prezentarea, în termen de trei zile de la primirea notificărilor, a următoarelor documente: ultima balanță de verificare, lista mijloacelor fixe, extras C.F. în cazul bunurilor imobile, cărți de identitate autovehicule, declarație cu privire la situația conturilor bancare deschise de unitate, situația analitică a conturilor 4111 - clienți ( copie după facturile neîncasate) și 461 - debitori diverși, copie a actului de identitate a administratorului și ștampila unității, actele adiționale privind modificarea statutului societății.
Din actele înaintate de organele fiscale, cât și din declarațiile martorei XX și ale inculpatului, a rezultat că acesta, în calitate de administrator al S.C. X S.R.L. Tg-Mureș, a luat la cunoștință despre notificările înregistrate la Administrația Finanțelor Publice Tg-Mureș sub nr. 258470/14.12.2012 ( preluată/ primită prin poștă cu confirmare în data de 27.12.2012) și, respectiv nr. 277879/21.02.2013 ( preluată/primită prin poștă cu confirmare, în data de 27.02.2013). Inculpatul nu a prezentat documentele solicitate, fiind contactat și telefonic de către organele de executare silită din cadrul A.F.P. Târgu Mureș.
În data de 26.03.2013 organele de executare silită din cadrul A.F.P. Ts-Mureș, Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, s-au deplasat la sediul S.C. X S.R.L., dar inculpatul nu a fost găsit, fiind întocmită "nota de constatare"; nr. 278550/26.03.2013.
Conform listingului furnizat din bazele de date ale ONRC privind SC X SRL, la data de 01.11.2013 a fost numit lichidator judiciar XX IPURL, cu puteri depline în conducerea activității societății.
Situația de fapt descrisă mai sus a reieșit din coroborarea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, obținute prin următoarele mijloace de probă: nota nr. 278936/03.04.2013 întocmită de executorul fiscal, somațiile nr. 258470/14.12.2012 și nr. 277879/21.02.2013 însoțite de confirmările de primire, notă de constatare din 26.03.2013, adresele A.J.F.P. Mureș din 04.09.2013, 20.09.2013 și din26.01.2015, fișa sintetică plătitor X S.R.L.,fișe de identificare pentru autovehicule XX și XX, documente/ acte contabile X S.R.L. ( carte de identitate administrator, extrase cont, situație clienți, balanță de verificare), informații O.N.R.C. Mureș, alte verificări privind pe inculpat/bunuri deținute, declarații martor XX, declarații suspect/inculpat XX.
Raportând starea de fapt anterior reținutã la dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și recunoscută de către acesta în fața instanței de judecată, nu era prevăzută de legea penală, fiind incriminată ca și contravenție, potrivit dispozițiilor art. 219 alin. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală -OG nr. 92/2003.
Infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 este o infracțiune conexă infracțiunii de evaziune fiscală, iar obiectul juridic special al acesteia este reprezentat de relațiile sociale privind asigurarea condițiilor normale de realizare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Pentru a fi în prezența acestei infracțiuni trebuie ca persoana să fi fost somată de organele competente să prezinte anumite documentele legale sau bunuri din patrimoniu, iar în somație trebuie să fi fost prevăzut un termen în care să fie prezentate aceste documente sau bunuri. În lipsa unei prevederi exprese, termenul de 15 zile prevăzut în norma de incriminare începe să curgă de la data expirării termenului prevăzut în somație. De asemenea, refuzul trebuie să aibă ca scop împiedicarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Urmarea imediată a acestei infracțiuni constă în producerea unei stări de pericol datorită imposibilității verificării respectării de către contribuabili a obligațiilor financiare, fiscale sau vamale față de stat, verificări efectuate de organele de control abilitate care au ca principal scop depistarea eventualelor fraude fiscale.
Din analiza prezentată, a rezultat că pentru reținerea acestei infracțiuni era necesar a se stabili cu prioritate dacă solicitarea organului competent de prezentare a unor documente a avut drept scop efectuarea unei verificări fiscale, financiare sau vamale în sensul cerut de lege.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut faptul că art. 2 lit. g din Legea nr. 241/2005 definește noțiunea de organe competente din textul incriminator ca fiind "organele care au atribuții de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii, precum și organele de cercetare penală ale poliției judiciare";, iar conform art. 138 din OG nr. 92/2003, în exercitarea atribuțiilor ce le revenea, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii fiscali, ca organ fiscal făcând parte din unitățile și compartimentele de specialitate subordonate A.N.A.F., cum era cazul de față, pot, printre altele, să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
În cazul inculpatului XX solicitarea A.N.A.F. - Administrația Finanțelor Publice Tg. Mureș - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice de prezentare a documentelor financiar-contabile s-a făcut în cadrul acțiunii de recuperare a obligațiilor fiscale restante neachitate bugetului general consolidat al statului, fiind vorba despre o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă. Contrar susținerilor acuzei, solicitarea a avut drept scop efectuarea unei constatări în interes fiscal, respectiv identificarea unei modalități practice de executare silită, aspect care rezultă și din actul de sesizare a organelor de urmărire penală, respectiv adresa nr. 278936/03.04.2013 (fila nr. 14 d.u.p.) și nu pentru efectuarea unei verificări fiscale, în sensul cerut de lege, respectiv control efectuat de către organele abilitate pentru stabilirea unei stări fiscale reale, care să urmărească depistarea eventualelor fraude fiscale.
Organele fiscale care administrează creanțele fiscale, denumite organe de executare silită, sunt abilitate, conform art. 136 alin. 2 din Codul de procedură fiscală să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită. Aceasta este efectuată de organul de executare competent, prin intermediul executorilor fiscali, care, în exercitarea atribuțiilor pot într-adevăr să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului, însă această activitate nu atribuie acestor organe un rol de control, în sensul efectuării unei verificări fiscale, ci doar a unor constatări în interes fiscal.
Refuzul debitorului de a prezenta la solicitarea executorilor fiscali anumite documente, în procedura de executare silită a unei creanțe fiscale este incriminat ca și contravenție, conform art. 219 alin. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală, fapta fiind comisă în afara limitelor de incriminare conținute de art. 4 din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, reaua-credință a administratorului societății care nu achită o creanță fiscală certă poate atrage și răspunderea fiscală solidară a acestuia, organele fiscale ale statului având posibilitatea de a demara procedura de executare silită, conform Ordinului ANAF nr. 127/2014. A admite că o astfel de conduită s-ar încadra în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 241/2005 ar însemna extinderea obiectului special al acestei infracțiuni și cu privire la relațiile sociale care ocrotesc buna desfășurare a procedurii de executare silită a unei creanțe fiscale certe, ceea ce nu este posibil. Sancțiunea unei astfel de conduite este de altă natură, conform celor prezentate anterior și nicidecum una penală.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la achitarea inculpatului.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că cele reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare și recunoscute de acesta în fața instanței, nu constituie infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, ci situația de fapt este incriminată ca și contravenție, potrivit disp. art. 219 alin. 1 lit. c C. pr. fisc - O.G. nr. 92/2003.
Este adevărat că atât infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cât și contravenția prev. de art. 219 alin. 1 lit. c C. pr. fisc - O.G. nr. 92/2003, presupun un refuz nejustificat din partea subiectului activ de a prezenta documentele solicite de către organele fiscale.
Ceea ce diferențiază însă, este scopul refuzului nejustificat.
Pentru ca fapta să constituie infracțiune, se cere ca scopul refuzului nejustificat să fie acela al împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, iar pentru ca fapta să constituie contravenție, se cere ca scopul refuzului nejustificat să fie acela al împiedicării stabilirii stării de fapt fiscale.
Situația premisă este aceea de a i se solicita subiectului activ să prezinte organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație și abia în urma unei astfel de solicitări se poate constata refuzul nejustificat.
Or, inculpatului din prezenta cauză nu i s-a solicitat să prezinte organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale, ci, prin cele două notificări i s-a solicitat să prezinte anumite documente, în conformitate cu art. 56 din OG nr. 93/2002, adică în vederea stabilirii stării de fapt fiscale.
Aceasta rezultă mai presus de orice dubiu, din însăși conținutul celor două notificări (filele 20 și 23 dos. urm. pen), prin care inculpatul a fost informat că pentru recuperarea obligațiilor fiscale a fost demarată procedura de executare silită, în cadrul căreia ("Drept urmare...";) i s-a solicitat să prezinte documentele contabile, în conformitate cu prevederile art. 56 din OG nr. 92/2003, respectiv pentru stabilirea stării de fapt fiscale și nicidecum în scopul verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Așadar, câtă vreme nu i s-a solicitat inculpatului să prezinte documentele pentru verificări financiare, fiscale sau vamale, ci i-au fost solicitate în baza art. 56 din OG nr. 92/2003, respectiv pentru stabilirea stării de fapt fiscale, nu-i poate fi reținut nici refuzul nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De altfel, chiar în ultimul alineat ale celor două notificări, i se aduce la cunoștința inculpatului că "Neprezentarea, în condițiile de mai sus, constituie contravenție conform art. 219 alin. 1 lit. c din OG nr. 92/2003 ... sancționată cu amendă conform art. 219 alin. 2 lit. a din același act normativ";.
În lipsa unei solicitări din partea organelor fiscale, ca situație premisă, inculpatului nu-i poate fi reținut refuzul nejustificat de a prezenta documentele legale și bunurile din patrimoniu, astfel încât fapta acestuia nu este prevăzută de lege, soluția de achitare pronunțată de prima instanță fiind una temeinică și legală.
Față de cele reținute, urmează ca, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să respingem ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU MUREȘ împotriva sentinței penale nr. 1526/17.12.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.
În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
| ← Excesul neimputabil şi circumstanţa atenuantă a legitimei... | Cerere reconvenţională. disjungere. legalitate.... → |
|---|
