Regresul fidejusorului contra debitorului principal
Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 912 din data de 01.10.2013
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1325/329/2013, la data de 26 iulie 2013, reclamantul C. I., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul M. P.,solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să-l oblige pe pârât să-i restituie suma de 3285,20 lei, reprezentând contravaloarea ratelor pe care el le-a achitat pentru pârât, în calitate de girant, în baza contractului de împrumut nr.104467/08.09.2011, încheiat cu CAR U. TM.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 8 septembrie 2011, s-a încheiat contractul de împrumut nr.104467, prin care CAR U. TM a acordat pârâtului, în calitate de împrumutat, suma de 6645,06 lei, la data de 28 septembrie 2011.
A înțeles să-l ajute pe pârât, girând împrumutul contractat însă pârâtul nu și-a respectat obligațiile contractuale, astfel că unitatea creditoare a trecut la executarea silită.
S-a întocmit dosarul de executare nr.111/2012, la Biroul Executorului Judecătoresc M. M. E., în acest fel fiind-i reținută suma de 4104,40 lei, din care pârâtul a înțeles să-i restituie doar suma de 819,20 lei, conform adeverinței nr.543/2013, emisă de CAR U. TM.
Pentru acest motiv, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i restituie suma poprită și ca acesta să fie obligat să plătească și dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a debitului.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1350 N Cod civil.
A anexat acțiunii (în copii certificate): diplomă de licență, certificat de naștere, adeverință nr.543/24.07.2013, contract de împrumut nr.104467/08.09.2011 și proces verbal încheiat de BEJ M. M. E.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamant, la dosar, instanța reține că între CAR U. TM și pârâtul M. P. s-a încheiat, la data de 08 septembrie 2011, contractul de împrumut nr.104467.
În baza contractului, pârâtul a beneficiat de un împrumut în valoare de 6645,06 lei, începând cu data de 28 septembrie 2011, împrumut garantat de reclamant, în calitate de fidejusor.
Instanța mai reține că pârâtul nu și-a respectat obligațiile de a restitui împrumutul primit, motiv pentru care, la cererea creditoarei, CAR U. TM, BEJ M. M. E., a trecut la urmărirea silită a reclamantului, acestuia din urmă fiindu-i reținută prin poprire, suma de 4104,40 lei.
Din conținutul adeverinței nr.543/24.07.2013, emisă de CAR U. TM, reiese că pârâtul a restituit reclamantului suma de 819,20 lei.
În speță, instanța va face aplicarea dispozițiilor vechiului cod civil (în vigoare la data încheierii contractului de împrumut) și nu ale noului Cod civil, cum a indicat reclamantul, cu motivarea că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, produse înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele produse de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, așa cum prevăd dispozițiile art.3 din Legea nr.71/2001, pentru punerea în aplicare a Codului Civil.
Potrivit dispozițiilor art.1669 V. Cod civil, fidejusorul ce a plătit are regres contra debitorului principal, regresul întinzându-se atât asupra capitalului cât și al dobânzilor.
În lipsa notificării, prevăzute de dispozițiile art.1669 alin.2 V Cod civil, dobânda legală urmează să fie calculată de la data introducerii acțiunii, dată de la care pârâtul este pus în întârziere.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.
Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 3285,20 lei, reprezentând contravaloarea ratelor achitate de reclamant, în calitate de girant, și dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii (26 iulie 2013) și până la data achitării integrale a debitului.
În baza dispozițiilor art.453 alin.1 N Cod procedură civilă, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 235 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
← Constatare nulitate absoluta. Jurisprudență | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
---|