Constatare nulitate absoluta. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 1009 din data de 29.10.2013
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.137/329/2013 la data de 19 ianuarie 2013, reclamanta Direcția Silvică Teleorman, a chemat în judecată pe pârâții Ț. C. M., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei, jud. Teleorman și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.300550/16.02.2004 și, pe cale de consecință, și a procesului verbal de punere în posesie emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei, jud. Teleorman și a hotărârii de validare, dată de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, acte ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat; să constate dreptul său de administrare asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 9100 mp, situat în extravilanul comunei , jud. Teleorman, în tarlaua 98 (actuală 99/4), conform planului parcelar, având următoarele vecinătăți: N- râul Olt, E- R. P., S- dig Olt și V- R. N., teren care face obiectul titlului de proprietate nr.300550.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâtul Ț. C M. s-a făcut din terenul ce aparține Ocolului Silvic Turnu Măgurele, teren ce este situat în tarlaua 98, actuală 99/4, conform amenajamentului silvic din anul 1986.
În același condiții au fost emise și alte 41 titluri de proprietate, ce însumează toate o suprafață de 26,9 ha.
Prin urmare, reclamanta a susținut că reconstituirea dreptului de proprietate a fost făcută pentru o persoană neîndreptățită și că reconstituirea s-a făcut din terenul neproductiv, cu destinație forestieră, proprietatea RNP- ROMSILVA, administrată de Direcția Silvică Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.
Reclamanta a mai arătat că prin Decretul prezidențial nr.309/31.12.1983 a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe de aproximativ 360 ha, la nivelul județului Teleorman, pentru realizarea Complexului hiroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole, iar, în conformitate cu prevederile art.4 al acestui act normativ, terenurile ce au fost preluate s-au recuperat din terenurile neproductive, aflate în administrarea Consiliului Popular al județului Teleorman.
Astfel, prin decizia nr.308/29.10.1985, Consiliul Popular al județului Teleorman a transmis Ocolului Silvic Turnu Măgurele, în compensare, suprafața de 223 ha teren neproductiv, destinat împăduririi, din care suprafața de 56,95 ha teren în extravilanul comunei I.
Compensarea menționată a fost cuprinsă în amenajamentul silvic, privind delimitarea fondului forestier și stabilirea suprafețelor aflate în administrarea Ocolului Silvic Turnu Măgurele, încheindu-se în acest sens, procesul verbal nr.816/22.04.1986.
În acest mod, la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui T. C M., era teren cu destinație forestieră, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea Direcției Silvice Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele, în conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986.
În prezent, terenul ce face obiectul titlului de proprietate este situat în tarlaua 99/4 fostă tarla 98, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Teleorman, în care se menționează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.
Reclamanta a precizat că totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoile de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor sau pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice, la data de 01.01.1990, sunt terenuri care aparțin RNP Romsilva și subunităților sale.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Codului Silvic, Legii nr.213/1998, Legii nr.241/2003 și HG nr.1105/2003.
A anexat acțiunii (în copie)n Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr.309/31.12.1983, Decizia nr.308/29.10.1985, dată de Consiliul Popular al Județului Teleorman, adresa nr.330/08.02.1986, emisă de Inspectoratul Silvic Județean Teleorman, adresa nr.98/13.01.2010, extrase din registrele cadastrale 1987, 1975, 1990, proces verbal nr.816 din 21.04.1986, adrese nr.62/11.01.2010, nr.2308/09.08.2010, 1096/13.04.2010, 7242/04.10.2011, nr.263/03.02.2011, nr.1119/07.04.2011, nr.2575/25.03.2010, referat nr.711/06.04.2011, convocator, planuri cadastrale, notă informală nr.6916/30.07.2010 și titlu de proprietate nr.300550/16.02.2004, emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman.
Pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman a depus o cerere (fila 151 ce a fost înregistrată la data de 11 februarie 2013, prin care a învederat instanței că pârâtul Ț. M. este decedat.
Prin aceeași cerere, pârâta a invocat excepția de conexitate a prezentei cauze, cu cauza ce formează obiectul dosarului nr.138/329/2013, al aceleiași instanțe, precum și excepția perimării.
În motivarea excepției de conexitate, pârâta a arătat că dosarele nr.137/329/2013 și 138/329/2013 au același obiect, respectiv constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise pentru anumite suprafețe de teren, din tarlaua 98, actuală 99/4, din extravilanul comunei I. și că părți figurează atât comisia locală, cât și comisia județeană.
În motivarea excepției perimării prezentei cauze, pârâta a arătat că dosarul nr.1942/329/2011, ce a avut același obiect, a fost respins, instanța constatând, din oficiu, perimarea acțiunii civile.
Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2013, pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman.
A depus o cerere (fila 154), prin care a solicitat instanței să constate perimarea acțiunii civile ce formează obiectul prezentului dosar.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că prin hotărârea pronunțată în dosarul nr.1942/329/2011 s-a constatat perimarea acțiunii civile formulate de reclamanta Direcția Silvică Teleorman, acțiune ce a avut ca obiect constatarea nulității a unui număr de 42 de titluri de proprietate, reclamanta fiind obligată să-i plătească suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 5 martie 2013, reclamanta a depus o cerere (fila 155) prin care a indicat numele moștenitorilor defunctului Ț. C M.A anexat cererii (în copie certificată) adresa nr.1449/22.02.2013, emisă de Primăria comunei I.
Din oficiu, instanța a solicitat Primăriei comunei I. să comunice extras din registrul de decese privind pe defunctul Ț. M..
Extrasul a fost comunicat instanței prin adresa nr.1853/13.03.2013, emisă de Primăria comunei I., jud. Teleorman.
Prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2013, în temeiul dispozițiilor art.132 alin.1 V Cod procedură civil, instanța a luat act că reclamanta și-a modificat acțiunea, în sensul că aceasta este formulată în contradictoriu cu pârâții Ț. G., Gh. D. și M. F., în calitate de moștenitori ai defunctului Ț. M..
La data de 26 martie 2013, reclamanta a depus o cerere (fila 165) prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman.
Cât privește excepția perimării acțiunii, reclamanta a arătat că, în dosarul nr.1942/329/2011, instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei.
A invocat în apărare dispozițiile art.248 din Vechiul Cod de procedură civilă, ce reglementează perimarea cererii de chemare în judecată și dispozițiile art.254 alin.1 din același cod.
La data de 2 august 2013, reclamanta a formulat în scris cererea de modificare a acțiunii introductive (filele 169 -170).
La solicitarea instanței, aceasta a depus sentința civilă nr.2070/7 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele, în dosar nr.1942/329/2011.
Prin încheierea de ședință din data de 07 mai 2013, instanța a respins ca neîntemeiată, excepția perimării acțiunii, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.248 alin.1 V Cod procedură civilă, respectiv că prezenta cauză nu a fost suspendată și că aceasta nu a rămas în nelucrare, timp de un an.
În urma relațiilor comunicate de Biroul Arhivă-registratură, prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2013, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția de conexitate, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 V Cod procedură civilă, respectiv că nu este vorba de aceleași părți, iar, pe de altă parte, că scopul conexării celor două dosare, respectiv buna administrare a justiției, nu poate fi îndeplinit în condițiile în care dosarul nr.138/329/2013, era suspendat.
Pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman nu a formulat întâmpinare dar, la cererea instanței, prin adresa nr.3866/4315 din 29 mai 2013, aceasta a comunicat documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.
La solicitarea instanței, pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman, a depus întâmpinare, filele 13-15 (vol. II), prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.
În motivarea excepției, pârâta a arătat că acțiunea a fost introdusă de reclamantă, după expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut de dispozițiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991.
Pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat terenul de la comisia locală în termenul prevăzut de lege, termenul limită fiind 30 nov. 2005, deși aceasta era și membră a comisiei județene.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că ea a pus în aplicare dispozițiile Legii nr.18/1991 și că a atribuit terenul unui număr de 42 de foști proprietari.
A susținut că terenul s-a aflat la dispoziția comisiei locale, pentru a fi atribuit cetățenilor îndreptățiți și că aceste operațiuni de restituire au fost validate de comisia județeană.
De asemenea, la data de 01 ianuarie 1990, dată de referință pentru aplicarea Legii nr.18/1991, terenul se află în folosința cooperativei agricole de producție I, așa cum rezultă din registrul cadastral 1989-1990, al OCPI- Teleorman.
În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Cât privește motivarea reclamantei, potrivit căreia terenul ar fi proprietatea statului și s-ar afla în administrarea acesteia, fiind preluat în compensare, pentru construirea complexului hidroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole, pârâta a susținut că acest complex nu s-a mai realizat și că terenul nu a mai fost preluat de reclamantă, ci a rămas la CAP, fiind folosit ca pășune.
A mai arătat că procesul de atribuire a terenului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.18/1991, Regulamentul de punere în aplicare a legilor fondului funciar și Codului de procedură civilă.
A anexat cererii (în copii certificate): plan situație și plan parcelar.
La solicitarea instanței, a comunicat și documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (filele 19-21 vol. II), prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman, ca fiind neîntemeiată.
A susținut că pârâta a invocat în motivarea excepției dispozițiile legale ce vizează hotărârile adoptate de comisiile locale de fond funciar și contestațiile introduse de persoanele ce au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Ea nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru că avea calitatea de administrator al terenului cu destinație forestieră, proprietate publică a Statului Român. A mai arătat că Decretul nr.309/1983 și Decizia nr.308/1985 a fostului Comitet executiv al Consiliul Popular al Județului Teleorman, nu au fost anulate sau revocate, iar pârâta nu a făcut dovada că terenul ar fi trecut în administrarea sau proprietatea fostului CAP Islaz, printr-un act normativ.
În această situație, a apreciat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991.
Astfel la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, suprafața de teren reconstituită pe numele autorului T. M. era teren cu destinație forestieră, aparținând domeniului public al statului și aflat în administrarea Direcției Silvice Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.
În conformitate cu planul cadastral existent în anul 1986, suprafața de 56,95 ha teren neproductiv, primită în compensare de către Ocolul Silvic Turnu Măgurele, era situată în extravilanul comunei Islaz, astfel: NP 132 (Np 47)- 30 ha, NP 1204 (Np 599)- 22,8 ha, Np 1210 (A 606) - 4,15 ha.
Terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate se afla în tarlaua 98, care acum poartă nr.99/4, fapt confirmat prin adresa nr.4233/27.05.2011 a OCPI- Teleorman, în care se menționează că nu se cunosc cauzele pentru care s-a procedat la reparcelarea tarlalei 98.
În acest mod, pârâta a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren consemnat în propriile înscrisuri ca fiind pășunea Ocolului Silvic Turnu Măgurele.
A anexat cererii (în copii certificate) Amenajamentul U.P.I Dunărea - Ocolul Silvic Turnu Măgurele, proces verbal C.T.E. (fără număr), adresă nr.62/11.01.2010, proces verbal încheiat la 21 aprilie 1986, adresă nr.6916/30.07.2010 și adresă nr.4322/27.05.2011 (în copii certificate).
Prin încheierea de ședință din data de 6 august 2013, instanța în temeiul dispozițiilor art.137 alin.2 V Cod procedură civilă, a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice ce a fost efectuată în cauză, de expert B. M.
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care urmează să o respingă.
Astfel, instanța va înlătura apărările pârâtei, potrivit căreia reclamanta nu a depus, în termenul limită (30 nov. 2005) o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, menționat în titlul de proprietate contestat.
Instanța reține că reclamanta nu face parte dintre persoanele juridice care erau îndreptățite, potrivit Legilor fondului funciar, să solicite retrocedarea terenurilor ce i-ar fi fost preluate anterior.
Aplicabile în cauză sunt dispozițiile art. III alin.1 lit. (vi)din Legea nr.167/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior, în proprietare, astfel de terenuri, acte ce au fost emise cu încălcarea prevederile Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Potrivit dispozițiilor art.III alin.2 din același act normativ, nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Din interpretarea dispozițiilor legale expuse mai sus, reiese că au calitate procesuală activă alături de primar, prefect și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și persoanele care justifică un interes legitim. Astfel de persoane sunt acela care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.
Cât privește calitatea procesuală activă a reclamantei, din materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de reclamantă, coroborate și cu concluziile raportului de expertiză, instanța reține că prin Decretul nr.309/31.12.1983, dat de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste România, (filele 7-8 vol. I), a fost aprobată scoaterea din fondul forestier național a unei suprafețe estimate de circa 360 ha, la nivelul jud. Teleorman, pentru realizarea complexului Hidroenergetic Turnu Măgurele - Nicopole.
În schimbul terenului preluat prin decizia fostului Consiliu Popular al județului Teleorman, a fost transmisă în compensare, suprafața de 223 ha, din care 56,95 ha pe raza comunei I, jud. Teleorman, suprafață de teren ce a intrat în administrarea Inspectoratului Silvic al jud. Teleorman, (actuală Direcția Silvică Teleorman) - Ocolul Silvic Turnu Măgurele.
Terenul primit în compensare a fost inclus în amenajamentele silvice administrate de reclamantă, prin Ocolul Silvic Turnu Măgurele, iar suprafața de 56,95 ha, aflată în extravilanul comunei I., jud. Teleorman, era situată în tarlaua 98 (renumerotată 99/4 și 99/5 în prezent), tarla în care este cuprinsă și suprafața de teren menționată în titlul de proprietate contestat.
Potrivit art.5 și art.35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurează în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 sunt proprietate de stat și constituie fondul forestier național, ce este administrat, conform dispozițiilor art.10 din legea nr.42/2008 - Codul Silvic prin ocoale silvice autorizate.
Pentru aceste considerente expuse mai sus, instanța va admite cererea reclamantei Direcția Silvică Teleorman - Ocolul Silvic Turnu Măgurele și va constata dreptul de administrare al acesteia asupra terenului neproductiv, cu destinație forestieră, în suprafață de 0,91 ha, situat în extravilanul comunei I, jud. Teleorman, în tarlaua 99/4, cu vecinătățile: N- Râul Olt, E- Rezeanu Petre, S- dig Olt și V- Rezeanu Neda, teren ce face obiectul titlului de proprietate contestat.
Având acest drept, instanța apreciază că reclamanta are și interesul să formuleze cererea de constatare a nulității titlului de proprietate, deci calitate procesuală activă.
Cât privește fondul cauzei, instanța reține că suprafața de teren preluată în compensare, în baza deciziei fostului Consiliu Popular al Județului Teleorman, face parte din domeniul public iar, potrivit art.5 și 35 din Legea nr.18/1991, terenurile care figurau în amenajamentele silvice până la 1 ianuarie 1990 (cum este cazul în speță) sunt proprietate de stat, fiind deci inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, astfel că acestea nu pot fi trecute în circuitul civil decât în baza unor legi speciale.
O astfel de lege specială, este Legea nr.18/1991, care permite restituirea unor terenuri ocupate cu păduri sau vegetație forestieră, ce constituie obiect al proprietății publice, dar cu respectarea legii, respectiv a dispozițiilor art.45 din Legea nr.18/1991, ce au semnificația scoaterii prealabile a acestor terenuri din domeniul public.
Conform dispozițiilor art. 45 alin.1 din Legea nr.18/1991, persoanele fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și fânețe împădurite au trecut în proprietatea statului, prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate.
Din aceste dispoziții legale reiese că o condiție pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri ce fac parte din fondul forestier național este ca persoana solicitantă să facă dovada că ea sau autorul ei a deținut în proprietate teren cu destinațiile enumerate în art.45 alin.1din Legea 18/1991, și că acestea au fost preluate de către stat.
Din înscrisurile comunicate de pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor - Teleorman, nu reiese că pârâtul Ț. M. ar fi deținut în proprietate teren ocupat de păduri sau vegetație forestieră în sensul dispozițiilor art.45 din Legea nr.18/1991, teren care să fi fost preluat de către stat.
Din același înscrisuri nu reiese nici că suprafața de teren primită de reclamantă, în administrare, ar fi fost preluată de CAP Islaz, așa cum a susținut pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I, jud. Teleorman.
Astfel instanța apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul Ț. M. s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. nr.300550/16.02.2004, titular Ț. C. M., emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Teleorman, va constata nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.147/04.11.2003, emis de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman, și va constata nulitatea absolută parțială a hotărârii nr.814/30.10.1991 (cu referire numai la comuna Islaz), hotărâre prin care au fost validate hotărârea comisiei locale și tabele anexă, suplimentare, acte de au stat la baza emiterii titlului de proprietare contestat.
În baza disp. art.274 V Cod procedură civilă, va obliga pe pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietare asupra Terenurilor a comunei I., jud. Teleorman să plătească reclamantei suma de 419,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru , instanța apreciind că aceasta este în culpă procesuală.
| ← Pretentii asigurare locuinta parte. Jurisprudență Asigurări... | Regresul fidejusorului contra debitorului principal → |
|---|
