CERERE DE EMITERE A UNEI ORDONANŢE DE PLATĂ. Jurisprudență

Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 1144 din data de 10.12.2013

Prin cererea înregistrată sub nr. 1873/329/2013, la data de 25 noiembrie 2013, creditoarea A S E din B, legal reprezentată, a chemat în judecată pe debitorul N. N. A. solicitând instanței să emită o ordonanță de plată, prin care debitorul să fie obligat să plătească suma de 272 lei, reprezentând regie de cazare, aferentă lunilor aprilie, mai, iunie 2010, și suma de 46,78 lei, reprezentând dobânda legală, calculată până la data de 01 iulie 2013 și în continuare, până la data achitării integrale a debitului.

A solcitat și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu pârâta, la data de 25 septembrie 2009, contractul de închiriere nr.901333, având ca obiect folosirea unei suprafețe locative, cu destinație de locuință, în căminul deținut de ea, creditoarea.

Pe parcursul executării contractului, debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată, asumată prin contratul de închiriere, motiv pentru care i-a fost emisă o somație de plată, în scopul realizării, de bună voie, a obligației de plată a regiei de cazare.

Deși a trecut termenul de plată, debitorul nu a făcut dovada achitării debitului.

Creditoarea a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art.1013 N Cod procedură civilă, motiv pentru care a solicitat admiterea cereri sale.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1015-1016 și următoarele N Cod procedură civilă.

A anexat cererii: ordin de plată nr.4901/06.11.2013, timbre judiciare și (în copie) somații, confirmări de primire, contract de închiriere nr.901333/25.09.2009, carte de identitate și fișe de cont.

Deși a fost legal citat, debitorul nu a formulat întâmpinare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de creditoare, la dosar, instanța reține că între creditoare, în calitate de locator, și debitor, în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr.901333/25.09.2009, având ca obiect folosința camerei nr.513 din Căminul B, proprietatea creditoarei AS E din B.

Una dintre obligațiile asumate prin contract, de debitorul N. N. A., a fost aceea de a plăti, în termenul stabilit, regia de cămin.

Din fișele de calcul a regiei de cămin, instanța constată că debitorul figurează cu restanțe la plata regiei de cămin, în sumă totală de 272 lei, aferentă lunilor aprilie, mai și iunie 2010.

Din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.247 Alin.1 N Cod procedură civilă, combinate cu dispozițiile art.18 din Decretul-lege nr.167/1958, instanța a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al creditoarei A S E B.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul-lege nr.167/1958, aplicabile în cauză, având în vedere că raportul juridic s-a născut anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil, (contractul de închiriere s-a încheiat la data de 25.09.2009) termenul de prescripție extinctivă, cu caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaționale este de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data nașterii raportului juridic obligațional (în speță data încheierii contractului) sau a termenului stabilit în facturi, pentru efectuarea plății.

În cauză, obligația de plată a regiei de cămin era lunară, conform fișelor de calcul al acesteia, anexate cererii creditoarei.

Instanța reține că obligația de plată a regiei este corespunzătoare lunilor aprilie, mai și iunie 2010, așa cum a și motivat creditoarea, în cererea sa.

Numai somația comunicată debitorului, la data de 19.07.2013, poate întrerupe prescripția extinctivă, potrivit dispozițiilor art.2540 N Cod procedură civilă, așa cum prevăd dispozițiile art.1014 alin.2 N Cod de procedură civilă, nu și somația comunicată debitorului la data de 30 martie 2012 (filele 9-10), somația nefiind urmată de chemarea în judecată, în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

De asemenea, instanța mai reține că termenul de prescripție pentru creanța reprezentată de regia de cămin, aferentă lunilor aprilie, mai și iunie 2010, s-a împlinit la finele lunilor aprilie, mai și iunie 2013, înainte să intervină cauza de întrerupere a prescripției, prin somația comunicată debitorului, la data de 19 iulie 2013.

Odată cu prescripția dreptului material la acțiune, privind creanța creditoarei (drept subiect principal), conform dispozițiilor art.12 din Decretul - lege nr.167/1958, se stinge și dreptul la acțiune privind dobânda legală, ca drept accesoriu.

Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiunea invocată din oficiu și va respinge, ca prescrisă, acțiunea civilă, formulată de creditoarea ASE B., împotriva debitorului N. N. A.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CERERE DE EMITERE A UNEI ORDONANŢE DE PLATĂ. Jurisprudență