revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 1349 din data de 30.04.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI
Dosar nr. 4560/270/2011 - revendicare imobiliară-
Din:18.07.2011
SENTINȚA CIVILĂ NR.1349
Ședința publică de la 30.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea din data de 30.04.2013, în cauza civilă formulată de reclamanții --- și pe pârâta --- precum și intervenienții în interes propriu ---având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise sau alte înscrisuri, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Onești la data de 18.07.2011 și înregistrată la această instanță sub nr. 4560/270/2011, reclamanții --- au chemat în judecată pe pârâta --- , solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să dispună obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,18 ha teren situat în comuna --- , la pct. numit "---";, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt reclamanții arată că autorii lor sunt --- , ei fiind fii lor. În anul 1921, autorii lor au cumpărat mai multe suprafețe de teren imaș cu pâlcuri izolate de copaci iar în anul 1970 întrucât au fost tulburați prin ocuparea suprafeței de 0,18 ha teren, au dat în judecată fostul Inspectorat Silvic Bacău însă prin sentința civilă nr. 2273/15.07.1971, acțiunea a fost respinsă pentru că inspectoratul nu avea calitate procesuală pasivă considerându-se că terenul în cauză face parte din izlazul comunei ---. În atare condiții a dat în judecată Consiliul Popular al Comunei --- iar prin sentința civilă nr. 2724/18.08.1972 s-a constatat existența dreptului de proprietate în favoarea autorilor lor. Anterior formulării prezentei acțiuni, când s-a despărțit pădurea de stat de cea privată, pârâta și-a marcat noul hotar prin bornare cu culoare roșie ocupând astfel și terenul lor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480-481 și urm. cod civil și art. 271 C.pr.civ.
În susținerea cererii s-au depus copiile următoarelor înscrisuri: sentința civilă nr. 2724/18.08.1972, adeverința nr. 4886/12.05.2011, cererea de chemare în judecată, acte de stare civilă, adeverința nr. 2787/14.03.2011 și nr. 2747/15.12.1994. De asemenea, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, cu expertiză topocadastrală și cu martori, probe admise de instanță la data de 16.11.2011.
Cererea a fost legal timbrată inițial la valoarea declarată de reclamanți 41 de lei și timbru judiciar de 3 lei, și completată apoi cu 97 lei față de valoarea stabilită prin expertiză .
Pârâtul nu a formulat întâmpinare dar a depus la solicitarea instanței, adresele nr. 27878/AC/06.12.2012 și nr. 14153/06.12.2012 prin care a arătat că ---, poate reprezenta ---- în relațiile cu terții iar directorul unei direcții silvice reprezintă unitatea în fața organelor jurisdicționale. De asemenea, s-a mai arătat că suprafața de 0,18 ha situată în raza comunei ----, în punctul numit "---"; este amplasată în ua 42A din UP II iar conform evidențelor amenajistice terenul respectiv era înregistrat la 01.01.1990 în amenajamentul --- figurând în acest amenajament încă din anul 1965. Potrivit prevederilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe înregistrate ca atare în amenajamentele silvice astfel că terenul revendicat face parte din fondul forestier național proprietate publică de stat aflat în administrarea ---
La termenul de judecată din data de 11.04.2013, reclamanții au depus cerere de chemare în judecată a altor persoane care pot pretinde aceleași drepturi ca reclamantul, respectiv a numiților ---, toate asistate de avocat Buzdugan Vasile, acesta precizând că acțiunea făcută profită și acestor persoane. În temeiul art. 57 C.pr.civ., aceste persoane au fost introduse în cauză în calitate de intervenienți în interes propriu, cererea fiind comunicată și pârâtei la data de 22.04.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2724/18.08.1972 pronunțată de Judecătoria Gheorghe Gheorghiu- Dej în dosarul nr. 1485/1972, a fost admisă ca fondată acțiunea formulată de reclamanții --- în contradictoriu cu pârâtele --- constatându-se existența dreptului de proprietate pretins de reclamantul --- asupra suprafeței de 0,18 ha teren situat pe raza comunei ----
Din adeverințele nr. 2787/14.03.2011 și 4886/12.05.2011 emise de Primăria --- rezultă că reclamantul ---figurează în registrul agricol al ---, vol. 2, tip 1, poziția 42, cu teren fânaț de 1,30 ha în punctul ---. Și din adeverința nr. 252/02.02.1972 emisă de --- rezultă că locuitorul --- figurează în registrul agricol din anii 1956-1958 în volumul I, fila nr. 90, în punctul numit --- cu suprafața de 0,90 ha fânețe, 0,36 ha pășuni și 0,18 ha pădure, la fel și în registrul agricol pe anii 1959-1963 iar în volumul I, fila 51 din anii 1963-1970 cu suprafața de 2,58 ha fânețe, 0,45 ha teren arabil și 0,18 ha alte terenuri având în vedere că rubrica "păduri"; nu a fost inclusă în acest registru.
Martorii propuși de reclamanți și audiați de instanță la data de 14.12.2011 au declarat că reclamanții au moștenit de la părinții lor o suprafață de teren pădure și fânaț de 2 ha însă când s-a delimitat terenul pădure administrat de stat, pârâta a luat circa 1 ha din proprietatea reclamanților, limita dintre fânaț și pădure fiind pârâul Nistoroaia.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de exp. Socaci Ștefan (fila 53) rezultă că terenul revendicat este situat în extravilanul satului ---, punct "---"; și este în suprafață de 0,18 ha teren cu vegetație forestieră cu următorii megieși (conform schiței 1, culoarea galbenă, perimetrul punctelor 1,2,3,4,5,6,1):
- N- pădure aflată în administrarea ---
- S- proprietatea reclamanților ---
- E- drum forestier și pârâul ---
- V- proprietatea reclamanților ---
Ulterior, prin suplimentul la raportul de expertiză, expertul tehnic a precizat că încadrarea corectă este --- cum a precizat anterior.
Pârâta a declarat că această suprafață de teren a fost inclusă în amenajamentul --- încă din anul 1965 fiind evidențiată astfel neîntrerupt până azi. În acest sens a depus copii ale edițiilor de amenajament pe anii 1964-1974 (42 a-2,2 ha), 1975-1985 (42a-0,3ha), 1986-1995 (42a-0,8 ha), 1996-2005(42A-0,8 ha) și 2006-2015 (42A-1 ha).
Se observă astfel că în aceste amenajamente suprafețele identificate în ua 42 A din Up II variază între 0,3 ha-2,2 ha, cert fiind că după anul 1974 suprafața s-a diminuat de la 2,2 ha la 0,3 și apoi a crescut la 0,8 ha iar din 2006 la 1 ha.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii în revendicare, instanța reține că sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864 față de data formulării acțiunii raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009.
Revendicarea este acțiunea reală prin care proprietarul neposesor (deci care nu are posesia bunului), cere, în temeiul dreptului său de proprietate, restituirea bunului de la posesorul neproprietar (adică persoana ce îl deține fără drept).
În cadrul acțiunii în revendicare reclamantul are obligația să dovedească existența dreptului său de proprietate pe care îl pretinde. În lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să-și dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocrotește posesia, independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Pârâtul posesor are o situație pur pasivă, de așteptare, în favoarea lui operează o prezumție de proprietate dedusă din simplu fapt al posesiei.
În cauză, prin sentința civilă nr. 2724/18.08.1972 pronunțată de Judecătoria Gheorghe Gheorghiu- Dej în dosarul nr. 1485/1972 coroborată cu registrele agricole pe anii 1956-1970 s-a făcut dovada existenței dreptului de proprietate în patrimoniul numitului --- pe suprafața de teren de 0,18 ha situată în satul ---. Moștenitorii defunctului --- sunt, așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 30/09.04.2013, numiții ---
Această suprafață de teren nu a fost preluată de către stat, nu a fost supusă cooperativizării și nici expropriată sau, cel puțin nu s-a făcut dovada acestuia fapt pentru a putea fi analizată cererea de față din prisma Legii nr. 18/1991 și 1/2000.
Pârâta invocă în comparație cu reclamanții și intervenienții faptul că terenul respectiv a fost inclus în amenajamentele silvice încă din anul 1965 astfel încât potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 este proprietate de stat.
Potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, "terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice"; iar potrivit art. 1 alin . 1 din Codul silvic "totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național";.
Este adevărat că în ediția pe anii 1964-1974 a amenajamentului silvic la poziția 42 a era menționată suprafața de 2,2 ha dar în 1974 aceasta fost diminuată la 0,3 ha iar la data de 01.01.1990 (așa cum rezultă din ediția 1986-1995) pârâta figura cu 0,8 ha. Prin urmare, prin aceste dispoziții legale, pârâta nu face dovada existenței dreptului de proprietate asupra diferenței de 0,18 ha și nici nu a arătat cauza sau modalitatea prin care suprafața de teren a fost diminuată inițial, în anul 1975 la 0,3 ha, apoi majorată în anul 1986 la 0,8 ha și din 2005 la 1 ha cât este menționat în amenajamentul silvic ediția 2005-2015.
Faptul că printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat în patrimoniul reclamanților existența dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,18 ha, duce la concluzia că aceștia dețineau un "bun"; care este protejat chiar și prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional Convenției Europene a Drepturilor Omului: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";. Astfel, prin numeroase decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumărescu, Cauza Oprea, Cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia,etc), s-a reținut că "noțiunea de "bunuri" poate desemna atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine definite, creanțe. Pentru ca o creanță să poată fi considerată o "valoare patrimonială" intrând sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1, titularul creanței trebuie să demonstreze că aceasta are o bază suficientă în dreptul intern. Din moment ce aceasta este dobândită, poate intra în joc noțiunea de speranță legitimă";. De asemenea, s-a mai reținut că "articolul 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală.(…) Principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor.(…) În plus, orice ingerință în folosința acestui drept trebuie să aibă un scop legitim. De asemenea, în cauzele care implică o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru lipsa de acțiune din partea statului. Atât o atingere adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la a acționa trebuie să păstreze un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului";. Sub acest aspect, instanța reține că reclamanții au făcut dovada existenței unui bun pentru care aveau o "speranță legitimă"; astfel că lipsirea de proprietate asupra acestuia trebuie să aibă un scop legitim. Însă, din probele administrate a rezultat că pârâta a îngrădit terenul proprietatea reclamanților încă din 1970 deși nu avea nici un drept asupra acestuia ci, mai mult, din amenajamentele pe anii 1974-2005 rezultă că nici măcar nu era înscrisă și această suprafață. Se pune problema modului în care în anul 2005 pârâta a menționat în amenajamentul silvic suprafața de 1 ha față de 0,8 ha cât fusese înscrisă în perioada 1986-2005 însă această preluare "scriptică"; nu s-a făcut într-o modalitate legală (de ex. expropriere) și cu o prealabilă despăgubire a proprietarilor.
Față de aceste considerente, comparând titlurile invocate de ambele părți, instanța consideră că dreptul de proprietate al reclamanților și al intervenienților este dovedit și este prioritar față de înscrisurile invocate de pârâtă astfel că în conformitate cu art. 480 cod civil, aceștia trebuie să se bucure de toate atributele acestui drept real.
În consecință, instanța va admite acțiunea în revendicare astfel cum a fost formulată și va obliga pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților și intervenienților în interes propriu suprafața de 0,18 ha situată în extravilanul --- delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 în schița nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de exp. Socaci Ștefan la data de 01.03.2013, cu următoarele vecinătăți:
- N- pădure aflată în administrarea ---
- S- proprietatea reclamanților ---
- E- drum forestier și pârâul ---
- V- proprietatea reclamanților ---
Având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și soluția pronunțată în cauză, instanța o va obliga pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 2438 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 135 de lei taxă de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1400 de lei onorariu expert topocadastru și 900 de lei onorariu avocat reclamanți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite acțiunea formulată de reclamanții --- în contradictoriu cu ---
Admite cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanții --- în contradictoriu cu intervenienții în interes propriu ---
Obligă pârâta --- să lase reclamanților și intervenienților în interes propriu în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,18 ha, situată în extravilanul --delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 în schița nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnică efectuată de exp. Socaci Ștefan la data de 01.03.2013, cu următoarele vecinătăți:
- N- pădure aflată în administrarea ---
- S- proprietatea reclamanților ---
- E- drum forestier și pârâul ---
- V- proprietatea reclamanților ---
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2438 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, onorariu expert și taxe de timbru.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← plangere contraventionala. Jurisprudență Plângeri prealabile | vatamare corporala din culpa. Jurisprudență Circulaţie rutieră → |
|---|
