plangere contraventionala. Jurisprudență Plângeri prealabile
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 1348 din data de 30.04.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr. 1363/270/2013 - plângere contravențională -
Din: 26.02.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.1348
Ședința publică de la 30.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea din data de 30.04.2013, în cauza civilă formulată de petentul ---, în contradictoriu cu intimata ---, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise sau alte înscrisuri, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra plângerii contravenționale de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești sub nr. 1363/270/26.02.2013, petenta --- a solicitat anularea procesului verbal de contravenție nr. 78/20.02.2013 iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 20.02.2013, inspectorii ANV însoțiți de lucrători ai Poliției s-au prezentat la magazinul unde prestează comerț cu amănuntul a produselor alimentare, tutun și băuturi, de față fiind și soția administratorului, precum și o vecină. Deși le-a prezentat inspectorilor contractul de comodat care atestă suprafața în care își desfășoară activitatea magazinul, respectiv 40 mp plus o magazie de 8 mp, aceștia nu și-au limitat percheziția la aceste încăperi și au pătruns, fără drept, în sufrageria casei în care locuiește unde au găsit lângă sobă 5 sticle de țuică destinată consumului propriu. În zadar a încercat să le explice că țuica este doar pentru consumul propriu, fiind cantitate mică și că nu face obiectul comercializării, nu se află în spațiul magazinului, inspectorii au spus că nu-i interesează scuzele și că îi vor da amendă ca "să-i învețe minte";. În subsidiar, chiar dacă s-ar reține situația prevăzută în procesul verbal, amenda aplicată este exagerat de mare față de gradul de pericol concret al contravenției. În orice situație, organul constatator are obligația de a aplica sancțiunea respectând principiul proporționalității, principiu statuat în jurisprudența europeană dar și prevăzut de art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
În drept a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La plângerea contravențională a fost anexat în copie procesul verbal contestat cu anexele sale, decizia de impunere pe anul 2013, declarația privind veniturile realizate pe anul 2012, contractul de comodat din 29.12.2012, certificatul de înregistrare și schița imobilului. Totodată, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, probe admise la data de 25.04.2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 14.03.2013, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât așa cum reiese din procesul verbal de contravenție precum și din cuprinsul procesului verbal de constatare nr. 42/20.02.2013, inspectorii vamali au identificat în "magazia"; alăturată spațiului destinat comercializării aparținând reclamantei, băutura spirtoasă (rachiu) cu concentrație alcoolică necunoscută, pentru care nu existau documente de proveniență legală și care nu era marcată corespunzător cu timbre fiscale românești conform prevederilor art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003, art. 20661 alin. 3 din Codul fiscal și art. 20621 din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal cuprinse în hotărârea nr. 44/2004. Din aceste dispoziții rezultă că persoana fizică/juridică care deține produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal are obligația de a face dovada că acestea provin de la una din categoriile de furnizori menționate în textul de lege precum și dovada că acciza aferentă produselor menționate a fost achitată, neavând relevanță scopul în care sunt deținute produsele respective sau destinația acestora, fiind incriminată chiar simpla deținere a produselor accizabile în afara regimului suspensiv. Având în vedere că produsul accizabil a fost identificat în magazia aferentă spațiului de comercializare (care nu trebuie să comunice cu spațiul locuibil), creează prezumția că produsul respectiv era deținut în vederea comercializării în mod ilicit, aceasta fiind singura explicație plauzibilă. Înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, așa cum se solicită în plângere, nu se impune întrucât ar conduce practic la anularea rezultatelor obținute de agenții constatatori în desfășurarea activității de depistare, stocare sau reducere a frecvenței faptelor de contrabandă cu produse accizabile.
La data de 26.03.2013, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că bidoanele cu țuică au fost găsite în sufrageria locuinței personale iar nu în magazia spațiului comercial. De asemenea, s-a mai arătat că nu există nici un indiciu că acele produse erau destinate comercializării cu atât mai mult cu cât tradiția poporului român este de a-și produce în casă cantități mici de astfel de produse destinate consumului propriu și al familiei. În ceea ce privește subiectul activ al contravenției, prin Decizia nr. 61/24.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit pe calea recursului în interesul legii că "persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit titlului VII din Codul fiscal";.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. 78/20.02.2013, petenta ---- a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 2213 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, reținându-se în sarcina sa următoarele: "la controlul efectuat în data de 20.02.2013, ora 1425, în baza Ordinului de Misiune nr. 42/20.02.2013, la punctul de lucru al ---- , s-a constatat că acesta deținea în magazia aferentă spațiului de comercializare, cantitatea de zece litri băutură spirtoasă (descrisă în ARB nr. 24A/20.02.2013) fără marcaje care nu au fost introduse în sistemul accizare din România încălcând astfel prevederile art. 20661 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, fapta constituind contravenția prevăzută la art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003";.
Din procesul verbal nr. 42/1/20.03.2013 încheiat de inspectorii vamali rezultă că urmare a verificărilor efectuate în data de 20.02.2013 la punctul de lucru al --- , în magazia alăturată spațiului de comercializare a fost găsită cantitatea de 10 litri băutură spirtoasă incoloră cu miros de rachiu cu concentrație alcoolică necunoscută, fără marcaje, aflată în două sticle de câte doi litri fiecare și trei peturi de câte doi litri fiecare. Totodată, a fost întocmită adeverința de reținere a bunurilor nr. 24 A/20.02.2013 din care rezultă că s-a procedat la reținerea cantității de 10 litri băutură spirtoasă incoloră cu miros de rachiu cu concentrație alcoolică necunoscută.
Petenta a depus la dosar contractul de comodat încheiat la data de 29.11.2012 din care rezultă că ---, în calitate de comodant, a acordat ---, în calitate de comodatar, cu titlu de împrumut, spațiul în suprafață de 40 m.p, cu destinație "spațiu comercial"; și o magazie pentru mărfuri în suprafață de 8 m.p. în aceiași incintă.
În cauză a mai fost audiată și martora Iordan Georgeta care a declarat că a fost de față la efectuarea controlului și că după ce inspectorii au controlat în magazin s-au dus și în spate în camera unde doarme --- unde au găsit două bidoane de plastic de 2 L, una cu borș și alta cu aghiazmă. A mai declarat martora că nu a observat vreo magazie sau depozit unde se ține marfa destinată comercializării și că pentru a se merge în camera unde doarme fam. --- din spațiul comercial se trece printr-un hol, controlul fiind efectuat doar în cele două camere.
Sub aspectul cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că petenta a invocat faptul că inspectorii vamali au efectuat controlul în afara spațiului aferent spațiului comercial și magaziei aferente acestuia și faptul că sticlele cu băutură găsite erau destinate consumului propriu.
Cu privire la primul motiv, se constată că în procesul verbal de contravenție și în procesul verbal de constatare nr. 42/1/20.02.2013 s-a consemnat că inspectorii vamali au găsit sticlele cu băutura spirtoasă în "magazia alăturată spațiului de comercializare"; iar nu în camera de locuit a fam. ---. Martora audiată în cauză a declarată că în cam. Fam. --- s-au găsit doar două sticle cu borș și aghiazmă deși nici prin plângerea formulată și nici în răspunsul la întâmpinare petentul nu a precizat că în sticlele găsite se găsea borș și aghiazmă ci țuică destinată consumului propriu. De asemenea, martora declară că s-au găsit două sticle dar în procesul verbal de contravenție și anexele sale se menționează că s-au găsit 5 sticle. Numărul sticlelor găsite nu a fost contestat nici de către petentă astfel că fie martora nu a fost de față la găsirea celor 5 sticle în magazie, fie declarația ei este nesinceră neputând fi coroborată cu înscrisurile depuse la dosar și nici cu susținerile petentei din plângere și răspunsul la întâmpinare. În consecință, petenta nu a dovedit faptul că sticlele respective au fost găsite în alt loc decât cel menționat în procesul verbal de contravenție. De altfel, chiar în procesul verbal de contravenție la rubrica "obiecțiuni"; contravenienta a menționat că "am cumpărat-o pentru consumul propriu și din greșeală am uitat-o în magazie"; astfel încât chiar aceasta recunoaște că sticlele respective au fost găsite în magazie.
În ce privește cel de-al doilea motiv că sticlele găsite nu erau destinate comercializării ci consumului propriu, aspecte ce privesc temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 "constituie contravenție (...) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din titlul IX^1";. Această contravenție se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei potrivit alin. 3 al aceluiași articol.
Petenta a recunoscut că sticlele găsite conțineau o băutură spirtoasă și că acestea nu erau marcate dar menționează că ele nu era destinate comercializării ci consumului propriu. Însă, din faptul că aceste produse au fost găsite în magazie instanța prezumă că acestea aparțineau comerciantului --- și nu persoanei fizice --- așa cum susține petenta. Împrejurarea că produsele respective aparțineau altei persoane decât petenta nu a fost dovedită în cauză, martora audiată în cauză declarând chiar că familia --- nu produce și nici nu consumă băuturi alcoolice întrucât sunt bolnavi amândoi. Întrucât nu s-a făcut dovada că băutura alcoolică respectivă aparținea numitului ---, prezumția este că ea aparținea utilizatorului magaziei în care a fost găsită, respectiv --- iar aceasta nu putea să o dețină pentru consumul propriu.
Instanța mai reține că băutura respectivă reprezenta un produs accizabil întrucât chiar petentul declară că era țuică iar potrivit art. 20614 din Legea nr. 571/2003 aceasta este considerată alcool etilic care, potrivit art. 2063 este considerat produs accizabil.
Fiind un produs acccizabil, potrivit art. 20621 alin. 2 din Codul fiscal "deținerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal";, cu excepția băuturilor produse în gospodărie pentru consumul propriu, dovadă care nu a fost făcută în prezenta cauză. De asemenea, potrivit art. 20621 alin. 10 din Codul fiscal, "este interzisă deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută";, deținătorul având obligația de a face dovada provenienței acestuia (art. 20653 prevăzând că "pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deținute în afara antrepozitului fiscal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin normele metodologice";).
Mai trebuie precizat că Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiției nr. 61/24.09.2007 nu îi este aplicabilă petentei care are calitatea de comerciant iar nu de persoană fizică-necomerciant astfel că în această calitate de comerciant poate fi subiect activ al contravenției prevăzute de art. 2213 alin. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003.
Având în vedere aceste dispoziții raportat la faptul că nu s-a făcut dovada contrară a deținerii produselor respective care nu erau marcate pentru consumul propriu, instanța reține prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, prezumție confirmată și prin înscrisurile depuse de organul constatator cât și de declarațiile contravenientului din procesul verbal de contravenție. Chiar dacă prin nenumărate decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut caracterul "penal"; al procedurilor reglementate de O.G. nr. 2/2001 ceea ce implică aplicarea prezumției de nevinovăție instanța consideră că în cauza de față această prezumție este înlăturată față de probele administrate. De altfel, în Cauza Nicoleta Gheorghiu și Ioan Pop, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că se poate impune petentului să dovedească cele susținute și contrariul celor reținute în procesul verbal de contravenție iar impunerea răsturnării prezumției de legalitate a procesului verbal de contravenție este " justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării";.
Prin urmare, instanța constată că în mod corect a fost reținută de către organul de control săvârșirea contravenției de către petentă astfel că sub aspectul faptei săvârșite acesta este temeinic încheiat.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amendă contravențională în sumă de 20000 de lei, instanța reține că potrivit art. 5 alin.5 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: "Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite";, iar potrivit art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001: "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.";
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate, prin raportare la faptele săvârșite și prevederile legale anterior menționate, instanța reține că împrejurările concrete de săvârșire a faptei imprimă acesteia un grad de pericol social redus. Astfel, e adevărat că fapta de a deține produse supuse accizelor și care nu au fost marcate în afara antrepozitului fiscal are, în sine, un grad de pericol social ridicat având în vedere fenomenul "contrabandei"; dar în raport de împrejurările de fapt dovedite în instanță, acest grad de pericol de apreciază de la caz la caz. În acest sens instanța reține că sticlele respective erau în număr de 5, cantitatea fiind mică, că ele au fost găsite în magazie și nu în spațiul comercial și că petentei nu i-au mai fost aplicate anterior sancțiuni contravenționale.
În raport de aceste aspecte, având în vedere dispozițiile coroborate ale art. 34 și 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, care permit instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în raport cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, analizând gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă, instanța apreciază că scopul stabilirii și sancționării răspunderii contravenționale poate fi atins si prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 alin. (5) și (6) din O.G. nr. 2/2001.
Pentru considerentele anterior arătate, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului verbal de contravenție nr. 78/20.02.2013 și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale de 20000 lei aplicate acesteia cu sancțiunea avertismentului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și va recomanda acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite - în parte - plângerea formulată de petenta --- în contradictoriu cu intimata ----, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr. 78 din data de 20.02.2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în sumă de 20000 lei cu sancțiunea "avertisment";.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și recomandă acesteia respectarea pe viitor a dispozițiilor legale încălcate.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.04.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← exercitarea autoritatii parintesti. Jurisprudență Minori | revendicare imobiliara. Jurisprudență Revendicare (acţiuni,... → |
|---|
