exercitarea autoritatii parintesti. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 1350 din data de 30.04.2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
DOSAR NR. 165/270/2013 - exercitarea autorit. părintești-
Din 14.01.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1350
Ședința publică din 30.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea din data de 30.04.2013, în cauza civilă privind pe reclamantul ----, în contradictoriu cu pârâta ---- , având ca obiect exercitarea autorității părintești..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013.
INSTANȚA
-deliberând-
Asupra cererilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 14.01.2013 sub nr. 165/270/2013, reclamantul --- a chemat în judecată pe pârâta --- solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
1. exercitarea autorității părintești asupra minorei ----, născută la data de 06.02.2012 în comun de ambii părinți;
2. stabilirea domiciliului minorei la reclamant, respectiv în ---
3. obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere în raport cu veniturile pe care aceasta le realizează la ---
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost în relații de concubinaj cu pârâta timp de 1 an și jumătate, din relația lor născându-se minora --- la data de 06.02.2012. În toată perioada concubinajului au locuit la domiciliul părinților reclamantului care i-au sprijinit material. Pârâta este o fire extrem de nervoasă, stare care s-a agravat o dată cu sarcina, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să efectueze numeroase controale medicale neurologice. După naștere, pârâta a continuat cu același comportament iar în seara zilei de 20.12.2012, spre seară, a auzit copilul plângând și când s-a dus să vadă ce se întâmplă a găsit-o pe pârâtă trântind copilul în pat și țipând să tacă. Minora era foarte speriată și când a vrut să o ia în brațe, pârâta a început să îl lovească, moment în care a fost chemat tatăl pârâtei care a încercat să o liniștească. A doua zi, pârâta a părăsit locuința reclamantului, minora rămânând în grija reclamantului și a părinților acestuia unde se află și în prezent. Pârâta nu a venit să o viziteze deși locuiește la câteva case distanță.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 505 alin. 2, art. 400, art. 402 Cod civil.
În susținerea cererii au fost depus copiile următoarelor înscrisuri: certificatul de naștere al minorei, adrese, declarații extrajudiciare. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială, probe admise de instanță la data de 14.03.2013.
Prin întâmpinarea și cererea reconvențională depusă la dosar la data de 28.02.2013, pârâta --- a solicitat admiterea în parte a cererii reclamantului numai cu privire la exercitarea autorității părintești ce urmează a se realiza în comun de ambii părinți iar sub aspect reconvențional a solicitat stabilirea locuinței minorei --- la domiciliul său din com. ---, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere lunare față de minoră.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este manipulat de părinții săi care nu au fost de acord cu relația lor și au fost extrem de revoltați de faptul că a rămas însărcinată. Astfel, de când s-au mutat în gospodăria părinților reclamantului, traiul lor a fost perturbat de amestecul mamei reclamantului care a reușit până la urmă să îl îndepărteze pe acesta de ea. De la nașterea fetiței și până la momentul în care s-a angajat (noiembrie 2012) numai ea s-a ocupat de creșterea și îngrijirea minorei, reclamantul neavând nicio implicare. Practic de la un asemenea aspect s-a iscat conflictul la despărțire întrucât l-a rugat pe reclamant să stea câteva ore cu fetița ca ea să se odihnească întrucât era după schimbul 3 dar acesta a spus că trebuie să meargă la meci cu prietenii. În discuție au intervenit părinții reclamantului care au amplificat starea de tensiune, l-au chemat pe tatăl ei, au continuat scandalul, au deschis ușa și au dat-o afară fără fetiță. A doua zi nu au mai primit-o, au refuzat să îi permită să se apropie de copil și nu i-au dat nimic din bunurile personale. A discutat cu reclamantul care i-a spus să aibă răbdare pentru că vrea ca ei trei să fie o familie și speră să îi convingă și pe părinții lui dar ulterior a fost chemată în judecată în prezenta cauză.
În drept a invocat dispozițiile art. 115-118 Cod proc.civilă, precum și art. 505 al. 2, 496 al. 3, și 499 al. 4 coroborat cu art. 529 și urm. Noul Cod Civil.
În susținerea cererii a depus adeverințe medicale, adeverințe de muncă, și ancheta socială nr. 1360/27.03.2013. Totodată, a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială, probe admise de instanță la data de 14.03.2013.
În cauză a fost atașat dosarul nr. 855/270/2013 și s-au efectuat anchetele sociale la domiciliul ambelor părți.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile au avut o relație de concubinaj iar la data de 06.02.2012 s-a născut minora acestora ---
La interogatoriul luat pârâtei la solicitarea reclamantului, aceasta a declarat că a îngrijit minora de când s-a născut și până la 10 luni când s-a angajat fiind ajutată de mama reclamantului iar după această dată, mama reclamantului avea grijă de minoră cât timp era la serviciu. De asemenea, pârâta a mai declarat că în prezent locuiește în casa părintească împreună cu părinții, cele două surori și o mătușă bolnavă psihic însă în timpul cât va fi plecată la serviciu, minora va rămâne în grija mamei ei.
Reclamantul, la interogatoriul administrat la propunerea pârâtei, a declarat că pârâta a stat aproape tot timpul cu minora până la momentul când s-a angajat, că lucrează în trei schimburi la serviciu și face naveta la Onești și că a solicitat o nouă anchetă socială la domiciliul pârâtei.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantului rezultă că membrii familiei reclamantului sunt cunoscuți ca oameni liniștiți și gospodari, că aceștia manifestă multă grijă față de minoră, că tatăl este preocupat să aibă un venit astfel că fiind angajat acordă puțin timp activităților recreative și de îngrijire a copilului fiind suplinit în aceste activități de părinții săi, că pârâta îi reproșa că avea relații extraconjugale, devenea extrem de nervoasă având manifestări necontrolate, crize de isterie care au culminat în cursul lunii decembrie când pârâta a venit de la serviciu din schimbul de noapte, i-a spus reclamantului să aibă grijă de fetiță că ea este obosită și vrea să doarmă dar reclamantul i-a spus că are altceva de făcut, concubina sa având iar o criză de isterie mai puternică, părinții reclamantului au încercat să o liniștească și de teamă să nu lovească copilul l-au chemat pe tatăl pârâtei cu care au ajuns la o înțelegere ca doamna Radu să locuiască o perioadă la familia ei, să se liniștească, fără minoră. De asemenea, s-a mai arătat că reclamantul e conștient că minora are nevoie de afecțiunea mamei dar având în vedere comportamentul ei îi este teamă să o lase singură cu copilul.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtei a rezultat că membrii familiei pârâtei sunt cunoscuți ca oameni liniștiți, este compusă din 6 persoane (inclusiv pârâta), că minora a beneficiat de multă afecțiune, dragoste și atenție specială din partea mamei, că locuința familiei este dotată și mobilată modest, că în luna decembrie a avut loc o ceartă mai puternică între părți întrucât l-a rugat pe reclamant să aibă grijă de fetiță pentru că era foarte obosită după schimbul de noapte dar acesta i-a spus că nu poate întrucât trebuie să plece la fotbal cu prietenii. Atunci a avut o criză de nervi dar față de concubin și nu față de copil, au intervenit părinții reclamantului, a fost chemat tatăl pârâtei și au convenit ca pârâta să plece la familia ei, copilul să rămână la familia Ștefan dar în această perioadă să-și viziteze copilul. Nu a putut să-și viziteze copilul întrucât a găsit poarta închisă iar membrii familiei Ștefan și-au schimbat numerele de telefon.
Martorii propuși de reclamant au declarat că pârâta a stat cu minora de când s-a născut și până în noiembrie anul trecut fiind ajutată de mama reclamantului, că nu au asistat la acte de violență ale pârâtei față de minoră ci la schimbări bruște de comportament ale acesteia, că reclamantul lucrează în ture și îl mai ajută și pe tatăl său în gospodărie dar când are timp se ocupă și de minoră, că părinții pârâtei consumă băuturi alcoolice însă familia reclamantului este cunoscută ca o familie decentă, normală și liniștită spre deosebire de cea a pârâtei care este o familie cu probleme și care fac scandal.
Martora propusă de pârâtă a declarat că locuința în care locuiește pârâta împreună cu minora este curată, călduroasă, că relația dintre minoră și pârâtă este ok și că ambele familii sunt de oameni gospodari.
La data de 27.03.2013 a mai fost efectuată o anchetă socială la cererea reclamantului al cărei referat a fost depus la dosar de către pârâtă în care se arată că pârâta a fost vizitată de Colectivul de sprijin al Autorității Tutelare și pentru Asistență Socială constatându-se că locuința unse se află minora este modestă dar curat întreținută, că minora este bine îngrijită din punct de vedere al igienei personale și a hainelor cu care este îmbrăcată, că nu prezintă urme de violență, că există mâncare gătită pentru minoră și că aceasta se află în tratament pentru vindecarea unei afecțiuni respiratorii.
În cauză a fost atașat dosarul nr. 855/270/2013 având ca obiect stabilirea locuinței minorei --- la domiciliul mamei pe calea ordonanței președințiale. Prin sentința civilă nr. 589/19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Onești a fost respinsă cererea reclamantei reținându-se că nu s-a dovedit condiția urgenței. Ulterior, prin decizia nr. 316/2013 a Tribunalului Bacău a fost admis recursul reclamantei, modificată în tot sentința recurată și admisă acțiunea fiind stabilit provizoriu domiciliul minorei la mama reclamantă până la soluționarea irevocabilă a fondului litigiului din dosarul nr. 165/270/2012 al Judecătoriei Onești.
La dosar au mai fost depuse, în scris, declarații ale unor persoane care locuiesc în satul ---, deci în același sat cu părțile dar acestea nu vor fi luate în considerare având în vedere că proba testimonială trebuie administrată nemijlocit și direct de către instanță, potrivit art. 169 coroborat cu art. 186 Cod proc. civilă.
În drept, potrivit art. 505 alin. 1 Cod civil, "în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc";.
De asemenea, potrivit art. 487 Cod civil, "părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia";.
Întrucât ambele părți au solicitat ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de ambii părinți în comun și nu au rezultat din probele administrate indicii potrivit cărora interesul minorei să determine exercitarea acesteia doar de către un părinte, instanța va dispune ca autoritatea părintească pentru minoră, să fie exercitată în comun de către ambii părinți
Referitor la locuința minorei, potrivit art. 496 C.civ., regula stabilită de legiuitor este în sensul că locuința copilului minor va fi la părinții săi sau la unul din părinți, potrivit acordului dintre aceștia, numai în caz de neînțelegere aceasta urmând a fi stabilită de instanța de tutelă, în baza probelor administrate: "Copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani";.
În cauză, ambii părinți doresc stabilirea locuinței minorei la domiciliul lor astfel că instanța urmează a analiza, în raport de probele administrate, atât condițiile pe care aceștia le pot oferi cât și relația părinte-copil.
Este evident că instituția fundamentală prin care se realizează protecția și dezvoltarea copilului este familia în cadrul căreia tatăl și mama copilului sunt protectorii săi naturali. Aceștia trebuie să își asume, în mod prioritar, funcția de protecție a minorului date fiind proximitatea legăturilor de sânge, precum și legăturile de afecțiune reală care există între părinți și copil. În acest sens, două dintre principiile pe care Declarația drepturilor copilului le conține arată că, pe cât este cu putință, copilul va crește sub grija și răspunderea părinților săi, într-o atmosferă de afecțiune și securitate morală și materială (principiul 6) și că acestora le revine în primul rând răspunderea pentru educația și îndrumarea lui (principiul 7). Art. 18 pct. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului mai statuează că părinții sunt principalii responsabili de creșterea și dezvoltarea copilului dar ei trebuie să acționeze în primul rând în interesul suprem al copilului. Acest deziderat este reluat și în art. 483 alin. 2 cod civil prin care se arată că "părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului";.
Această ocrotire nu trebuie să înceteze atunci când părinții copilului nu mai locuiesc împreună ci ea trebuie realizată continuu, indiferent la care dintre ei va fi stabilită locuința minorului.
Din probele administrate a rezultat că minora --- s-a aflat în grija mamei de la naștere și până în cursul lunii decembrie când părinții s-au despărțit iar pârâta s-a mutat la locuința familiei sale, minora rămânând în grija tatălui și a familiei sale. Ulterior, din luna martie 2013 și până în prezent, minora s-a mutat la mama sa în locuința bunicilor materni. Instanța mai reține că familia reclamantului dispune de o stare materială mai bună decât familia pârâtei și că familia tatălui minorei este respectată și considerată mai "liniștită"; decât familia mamei minorei.
Însă, la vârsta de 1 an și 2 luni cât are minora în prezent, situația materială a familiei bunicilor săi nu are relevanță, la această vârstă prioritară fiind afecțiunea și climatul de siguranță care trebuie oferit acesteia.
Afecțiunea reprezintă un element esențial al relației părinte-copil și are un rol decisiv în dezvoltarea psihică a minorului. Iubirea părinților și afecțiunea manifestată de aceștia, îl vor ajuta pe minor să se dezvolte armonios și echilibrat. În acest sens, prin diferite hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde obligația pozitivă a statelor de a asigura contactul copiilor cu părinții săi, precum și de a nu împiedica pe aceștia să aibă legături cu minorul lor dacă își doresc acest lucru.
Astfel, în Cauza Pini și Bertani, Manera și Atripaldi v. România, Curtea a reținut că "atunci când se constată existența relațiilor de familie întemeiate pe filiația naturală sau pe legături afective deja existente, art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri";. De asemenea, în Cauza Monory v. Ungaria, Curtea a reținut că "obligațiile pozitive impuse statului de art. 8 CEDO includ luarea măsurilor în vederea asigurării reunirii părintelui cu copilul său";, măsuri care trebuie dispuse de urgență întrucât "trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copii și părintele care nu locuiește cu aceștia";.
Prin urmare, în stabilirea locuinței minorei trebuie să se aibă în vedere și sentimentul de stabilitate și apartenență al acesteia. Acest sentiment trebuie însă să fie dublat de sentimentul de securitate emoțională al copilului în relație cu părinții săi, asigurându-se că minora nu este expusă abuzurilor fizice sau emoționale ori neglijențelor din partea persoanei cu care locuiește. Sentimentul de securitate implică ca relația pe care copiii o au cu părinții lor să fie ne-ostilă, să fie regulată, copilul să știe că poate să-și acceseze părintele atunci când are nevoie de el, copilul să nu fie expus la eventualele disensiuni dintre părinți legate de creșterea și educarea sa, copilul să nu fie folosit ca mesager între părinții despărțiți sau ca element de șantaj între părinți, etc.
Sub acest aspect, instanța constată că prin referatul de anchetă socială s-a menționat că din cauza serviciului, tatăl acordă puțin timp atât activităților recreative cât și îngrijirii minorei, fiind suplinit în aceste activități de către părinții săi. Însă, ocrotirea minorei trebuie realizată în primul rând de către părintele său care, atunci când acesta lipsește, poate fi ajutat de către familia sa. În acest sens, instanța consideră că din probele administrate a rezultat că mama a fost aceea care a acordat mai mult timp îngrijirii minorei (chiar și în perioada cât aceasta începuse să lucreze). De asemenea, instanța mai reține că pe perioada cât minora s-a aflat la domiciliul părinților reclamantului, posibilitatea mamei de a-și vedea minora a fost afectată de poziția familiei reclamantului fie direct prin limitarea accesului, fie prin stabilirea unei limite de timp fie prin chemarea și a altor persoane care să fie de față la aceste vizite, măsuri care puteau afecta relația mamă-fiică.
Din acest motiv, instanța consideră că față de vârsta de 1 an și 2 luni a minorei, relația mamă-fiică stabilită în prima perioadă a vieții minorei nu trebuie afectată prin stabilirea locuinței acesteia la tatăl său chiar dacă acesta oferă condiții materiale mai bune decât poate pârâta, lipsurile putând fi suplinite atât prin afecțiunea mamei sale cât și prin contribuția tatălui la creșterea și dezvoltarea minorei. Înlocuirea acestei relații mamă-fiică cu cea tată-fiu sau, mai degrabă bunici paterni-nepoată, poate afecta și sentimentul de stabilitate și apartenență al acesteia, precum și sentimentul de securitate emoțională al copilului având în vedere că încă de la naștere minora a fost îngrijită și ocrotită de mama sa și pe aceasta o cunoaște cel mai bine, tatăl fiind cel care o ajuta "din când în când"; pe mama minorei, atunci când era acasă și nu avea alte "treburi"; de făcut.
În consecință, având în vedere că pârâta are o locuință modestă dar curat întreținută, are un loc de muncă și își iubește copilul, instanța va dispune ca locuința copilului să fie stabilită la mama pârâtă.
În ceea ce privește întreținerea minorei, potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 1 C civ "tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională";. Având în vedere că locuința minorei va fi stabilită la mamă care îi va asigura acesteia în natură cele necesare întreținerii sale, reclamantul are obligația de a contribui sub forma unei sume de bani la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului.
Potrivit art. 529 alin. 2 C.civ. " când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un singur copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii";.
Întrucât din probele administrate a rezultat că reclamantul are un loc de muncă la S---, instanța îl va obliga pe acesta la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei ---, născută la data de 06.02.2012 în cotă procentuală de 25% lunar din veniturile nete obținute, de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite - în parte - cererea formulată de reclamantul --- în contradictoriu cu pârâta ---
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta ---
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora --- să fie realizată în comun de ambii părinți.
Stabilește locuința minorei ---, la mama pârâtă, actual în Comuna ---
Obligă reclamantul --- la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei --- în cotă procentuală de 25% lunar din veniturile nete obținute de către reclamant, în prezent de la---, începând de la data pronunțării prezentei hotărâri, 30.04.2013 și până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ș ședință publică astăzi, 30.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← contestatie la ExECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare | plangere contraventionala. Jurisprudență Plângeri prealabile → |
|---|
