Rezoluţiunea contractului de întreţinere. Jurisprudență Rezoluţiune
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 155 din data de 06.02.2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. 5080/260/2015, reclamantul T. D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. E. E. și T. L., rezoluțiunea contractului de întreținere nr. 1511/11.12.2003 încheiat la BNP L S, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat instanței că pârâții sunt fiul și nora sa iar la data de 11.12.2003 a încheiat cu aceștia un contract prin care, în schimbul întreținerii, a transmis părților dreptul de proprietate asupra suprafeței de 408 mp. teren construcții, nuda proprietate asupra unei anexe de 32,48 mp. cu destinația bucătărie de vară și cota indiviză de 5/8 dintr-o locuință compusă din 2 camere, sala, hol, acoperite cu țiglă, precum și cota de ¼ din suprafața de 2086 mp., teren intravilan situat în com. Scorțeni.
A adăugat reclamantul că pârâții i-au acordat întreținere numai până în anul 2014, când s-au despărțit în fapt și au încetat să-și îndeplinească obligațiile.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1020 Cod civil.
În probațiune, a depus înscrisuri și a solicitat instanței administrarea probei cu acte, interogatoriu și testimonială.
Pârâtul T. E. E. nu a formulat întâmpinare în cauză dar, fiind prezent în fața instanței la termenul din data de 04.10.2016, a precizat că este despărțit de soția sa, pârâta T. L., de aproximativ 3 ani iar din vara anului 2014 nu a mai acordat întreținere reclamantului, nici el, personal, nici soția sa.
Pârâta T. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere ca neîntemeiată.
A formulat, de asemenea, cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilelor în cauză și instituirea unui drept de retenție până la plata integrală a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că s-a ocupat în permanență de îngrijirea reclamantului, i-a trimis bani și pachete de sărbători, i-a achiziționat lemne toamna, a renovat locuințele, astfel că nu are nicio vină în neexecutarea contractului. A adăugat că reclamantul este cel care a refuzat întreținerea din momentul în care pârâtul T. E. E. a adus în locuință pe concubina sa.
Sub aspect reconvențional a arătat că a modernizat în totalitate casa bătrânească și a construit din temelie o bucătărie, un dormitor, o baie și beciul de sub casă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-209 C.proc.civ.
În probațiune, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și al celuilalt pârât expertiză.
La termenul de judecată din data de 09.05.2017, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect "pretenții"; și formarea unui nou dosar.
La același termen de judecată, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 C.proc.civ., a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, testimonială și interogatoriul părților.
Reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a reiterate cele arătate prin cererea de chemare în judecată și a solicitat instanței ca, în baza probelor administrate, să admită acțiunea astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta T. L. a formulat concluzii scrise prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1516 C.civ pentru a putea fi dispusă rezoluțiunea contractului, mai precis, că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege constând în punerea în întârziere a debitorului și lipsa vreunei justificări a neexecutării obligației contractuale. A invocat pârâta, astfel, că nu a fost pusă în întârziere de reclamant cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale și că nu a mai putut executa obligațiile pe care și le-a asumat din cauza refuzului echivoc al creditorului întreținerii, care i-a refuzat accesul în curte.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 11.12.2003, între reclamantul T. E., în calitate de transmițător-întreținut și pârâții T. E. E. și T. L., în calitate de dobânditori-întreținători s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1511/11.12.2003 încheiat la BNP Lupașcu Sorana (f. 7).
Prin contractul de întreținere sus-menționat, reclamantul T. E. a transmis pârâților T. E. E. și T. L. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 408 mp. teren construcții, nuda proprietate asupra unei anexe de 32,48 mp. cu destinația bucătărie de vară și cota indiviză de 5/8 dintr-o locuință compusă din 2 camere, sala, hol, acoperite cu țiglă, precum și cota de ¼ din suprafața de 2086 mp., teren intravilan situat în com. Scorțeni.
Dreptul de proprietate dobândit de pârâți a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 5161/18.12.2003 (f. 8 și 51).
În schimbul dreptului de proprietate, dobânditorii întreținători și-au asumat obligația de a asigura întreținerea reclamantului constând în hrană, îmbrăcăminte, menaj, îngrijiri și cheltuieli necesare în caz de boală precum și cheltuieli ocazionate de înmormântarea sa.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a arătat că pârâții i-au acordat întreținere numai până în anul 2014, când s-au despărțit în fapt și au încetat să-și îndeplinească obligațiile. Instanța reține că aceleași aspecte se pot desprinde și din răspunsurile reclamantului la interogatoriul administrat la cererea pârâtei T. L., în care a arătat că aceasta din urmă, împreună cu celalalt pârât, i-au acordat întreținere doar până în urmă cu 3 ani (f. 98).
De asemenea, din declarațiile martorilor C. C. (f. 99) și C. M. (f. 115), instanța reține că pârâții, fiul și nora reclamantului, s-au separat în fapt în urmă cu 3 ani, moment în care au încetat să acorde întreținere reclamantului. Aceiași martori au arătat că reclamantul se întreține singur, din pensia de care beneficiază.
Martorul Ț. M. a arătat, de asemenea, că reclamantul are pensie și se întreține singur iar pârâții nu contribuie în niciun fel la îngrijirea acestuia, nici măcar pârâtul T. E. E, care este fiul său și locuiește în același imobil (f. 109).
Din declarațiile martorilor instanța reține că pârâta T. L., de la separarea în fapt de pârâtul T. E. E., nu a mai venit la locuința reclamantului, fiind plecată din țară.
În drept, potrivit art. potrivit art. 1020 cod civil de la 1864 (act normativ aplicabil prezentei cauze, întrucât contractul de întreținere a fost încheiat sub imperiul acestui act normativ, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Rezoluțiunea contractului reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația avută anterior încheierii contractului.
Acțiunea în rezoluțiune a unui contract sinalagmatic poate fi introdusă doar de partea în privința căreia angajamentul nu s-a realizat.
Probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul reclamantului, declarațiile martorilor C. C. (f. 99), Ț. M. (f. 109) și C. M. (f. 115) și înscrisurile depuse la filele 116-137, dovedesc faptul că reclamantul își asigură întreținerea din pensia proprie, fiind ajutat și de o femeie din sat iar pârâții, începând cu anul 2014, nu și-au mai îndeplinit obligațiile contractuale asumate.
Pârâta T. L., în motivarea susținerii privind netemeinicia prezentei acțiuni, invocă imposibilitatea de executare a contractului de întreținere cauzată de refuzul echivoc al creditorului întreținerii, care i-a refuzat accesul în curte. Această susținere nu a fost dovedită, în speță, nereieșind din nicio probă că aceasta ar fi încercat să-și îndeplinească obligațiile asumate iar reclamantul ar fi refuzat întreținerea.
Este adevărat că la încheierea contractului de întreținere a fost avută în vedere calitatea pârâților de soți iar după separarea lor în fapt se întrevede o oarecare dificultate a soției de a reveni în locuința soțului și a tatălui acestuia dar, acest lucru nu justifică o neexecutare a unor obligații asumate prin contract, care se pot îndeplini și de la distanță.
Prin urmare, instanța nu va reține apărările pârâtei T. L. referitoare la imposibilitatea de executare a obligațiilor contractuale asumate.
Constatând neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate instanța va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1511/11.12.2003 la BNP Lupașcu Sorana.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant, instanța o va admite în parte și, în temeiul art. 453 raportat la art. 452 C.proc.civ., va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 215 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanța nu va admite cererea în ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial întrucât până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, respectiv 30.01.2018, nu a fost făcută dovada existenței și întinderii lor.
| ← Anularea procesului-verbal . Jurisprudență Contravenţii.... | Anularea procesului verbal. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
