Sechestru asigurător în materie comercială
| Comentarii |
|
C.com., art. 907 alin. (1), art. 908 alin. (2) C.proc.civ., art. 85
Conform dispoziţiilor art. 907 alin. (1) C.com., într-o cauză comercială, partea interesată va putea, deodată cu intentarea acţiunii, să ceară sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său. Articolul 908 alin. (1) prevede faptul că sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât cu dare de cauţiune, iar alin. (2) dispune că instanţa se va pronunţa asupra sechestrului asigurător în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prin urmare, împrejurarea că, fără ca părţile să fi fost citate, s-au prezentat în instanţă, nu are relevanţă juridică asupra problemei în discuţie, atât timp cât legea nu obligă instanţa să citeze părţile
în cazul instituirii unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului.
C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 81 din 22 februarie 1994
SC D. Ltd. Dublin a chemat în judecată Autoritatea Portului Ust-Dunaisc, Ukraina, reprezentată prin F.M.S. SRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va da, să se dispună instituirea unui sechestru asigurător asupra navei A. sub pavilion ucrainean, proprietatea pârâtei, aflată în portul Constanţa.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, separat, a intentat o acţiune împotriva pârâtei pentru a fi obligată la plata sumei de 466.559, 41 dolari SUA cu titlu de despăgubiri, plus dobânzi şi cheltuieli de judecată.
Totodată, reclamanta a consemnat la Banca Română de Comerţ Exterior SA suma de 160.000 dolari SUA cu titlu de cauţiune, reprezentând garanţie în favoarea pârâtei în cazul în care reclamanta ar cădea în pretenţii.
Prin încheierea din 19 noiembrie 1993, Tribitnalul Constanţa a admis cererea reclamantei şi, în consecinţă, a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra navei A., proprietatea pârâtei, aflată în portul Constanţa.
împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta, susţinând că reclamanta nu şi-a îndeplinit în întregime obligaţia de plată a taxei de timbru în ceea ce priveşte acţiunea principală, cererea de faţă fiind un accesoriu al acesteia la soluţionarea căreia nu se putea păşi fără satisfacerea obligaţiei integrale de plată a taxei de timbru; reclamanta nu şi-a dovedit legitimitatea procesuală activă, aşa după cum nici pârâta nu are legitimare pasivă în proces, întrucât nu a săvârşit nici un fapt care să producă reclamantei vreun prejudiciu.
Secţia maritimă şi fluvială a Curţii de Apel Constanţa a admis apelul declarat de pârâtă şi, în consecinţă, a desfiinţat încheierea din 19 noiembrie 1993 a Tribunalului Constanţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul a soluţionat cererea de aplicare a sechestrului fără citarea părţilor, încălcând prin aceasta dispoziţiile art. 85 şi 297 C.proc.civ., mai ales că, la data de 19 noiembrie 1993, când a examinat cererea, a ascultat numai concluziile reclamantei care, deşi nu fusese citată, s-a prezentat totuşi în instanţă şi a pus concluzii, preju-diciind în acest mod partea potrivnică care n-a fost prezentă pentru că nu fusese citată şi, ca atare, nu şi-a putut formula nici o apărare.
Reclamanta a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, formulând un singur motiv de casare, şi anume că instanţa de apel a considerat greşit că în cauză părţile trebuiau citate, neîncălcându-se deci dispoziţiile art. 85 şi 297 C.proc.civ.
Motivul de casare invocat este întemeiat.
într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 907 alin. (1) C.com., într-o cauză comercială, partea interesată „va putea, deodată cu intentarea acţiunii, să ceară sechestru asigurător asupra averii mobile a debitorului său”.
în speţă, aşa cum s-a arătat în expunerea situaţiei de fapt, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă pentru a fi obligată la plata sumei de 466.559,41 dolari SUA cu titlu de despăgubiri şi, totodată, a cerut şi înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra navei A., proprietatea pârâtei, staţionată în portul Constanţa, consemnând ca garanţie la Banca Română de Comerţ Extern SA suma de 160.000 dolari cu titlu de cauţiune.
în conformitate cu prevederile art. 908 C.com., sechestrul sau poprirea se va putea înfiinţa numai prin darea de cauţiune - ceea ce în cauză s-a îndeplinit - iar potrivit alin. (2) din acelaşi text, instanţa „se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu fără prealabila chemare a părţilor”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale reiese, fără echivoc, că pentru înfiinţarea sechestrului asigurător asupra averii mobile a debitorului s-a instituit o procedură specială, şi anume cea reglementată „în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor”, spre deosebire de procedura de drept comun, reglementată în art. 591-601 C.proc.civ. prin care, de regulă, instanţa dispune o astfel de măsură cu citarea părţilor.
Această reglementare, diferită în pricinile comerciale, îşi are raţiunea în asigurarea celerităţii în judecarea acestei categorii de cauze, pentru că interesele societăţii într-o economie de piaţă impun ca raporturile juridice dintre comercianţi să nu rămână prea mult timp litigioase.
Faţă de toate cele arătate, se constată că instanţa de apel a considerat greşit că tribunalul trebuia să citeze părţile atunci când a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra navei, proprietatea pârâtei.
împrejurarea că, deşi părţile nu au fost citate în instanţă, reclamanta s-a prezentat totuşi, nu are nicio relevanţă juridică privind problema în discuţie, atât timp cât legea nu obligă instanţa să citeze părţile în cazul instituirii unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitorului.
Procedura înfiinţării sechestrului asigurător în afacerile comerciale fiind o procedură sumară, potrivit celor arătate mai înainte, nu se poate susţine cu temeinicie că simpla prezenţă în instanţă a reclamantei - chiar
fără să fi fost citată - a prejudiciat în vreun fel pe pârâtă, aşa cum greşit a considerat instanţa de apel.
De aceea, soluţia acesteia, prin care hotărârea tribunalului a fost desfiinţată pentru acest considerent, cauza fiind trimisă spre rejudecare tribunalului, în condiţiile prevăzute în art. 297 C.proc.civ., a fost dată cu încălcarea prevederilor legale menţionate.
în consecinţă, recursul declarat de reclamantă a fost admis, s-a casat decizia instanţei de recurs şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe, spre a proceda la examinarea pe fond a apelului declarat împotriva hotărârii tribunalului.
| ← Sechestru asigurător. Instituire. Temei juridic | Somaţie de plată. Sechestru asigurător. Acţiune în anulare.... → |
|---|
