SERVITUTE DE CANAL SUBTERAN – ADMISIBLITATEA ACŢIUNII CONFESORII ÎN APĂRAREA DREPTULUI DE SERVITUTE
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 902/R din data de 22.09.2014
Constată că prin Sentința civilă nr. 13461 din 29.10.2012, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.F. și D.L., respinsă acțiunea formulată de reclamanții D.C. și M.M. în contradictoriu cu pârâții D.F. și D.L., respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată și au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat instanței să dispună obligarea pârâților la îndeplinirea obligației de a face, materializată în scoaterea dopului aplicat pe segmentul de canalizare ce unește imobilele proprietatea celor două părți, să respecte dreptul de servitute de canal, respectiv pentru folosirea canalului și să fie obligați la plata de daune interese în valoare de 100 lei pe zi, în caz contrar să fie autorizați reclamanții la dezobturarea canalului pe cheltuiala pârâților.
Cererea reclamanților a fost motivată în fapt și în drept prin aceea că sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 28213 B. sub nr. top 2954/2/2/2/6/2, cu servituțile notate în cartea funciară în favoarea lor, respectiv dreptul de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului cu nr. top 2954/2/2/2/6/2 ca fond dominant asupra imobilelor cu nr. top 2954/2/2/2/1 din CF 2600 Brașov și nr. top 2790 din CF112883 B., ca fonduri dominate, astfel cum rezultă și din extrasul de carte funciară aflat la fila 6 din dosar.
Dispozițiile art. 755 din codul civil - noua reglementare - stabilesc că "servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul și utilitatea imobilului unui alt proprietar ".
Potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila 48, pârâții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr. 28213 Brașov sub nr. top 2954/2/2/2/6/1.
Reclamanții solicită pârâților să respecte dreptul de servitute pentru folosirea canalului, astfel cum acesta le este înscris la B+22, 23 din CF 28213 nr. top 2954/2/2/2/6/2.
Din cuprinsul extraselor de carte funciare depuse la dosarul cauzei instanța reține că pentru imobilul proprietatea reclamanților, ca fond dominant, nu este instituit nici un drept de servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâților, ca fond aservit.
În aceste condiții, pârâților nu le revin nici un fel de obligații față de reclamanți în ceea ce privește dreptul acestora de folosire a șahtului de canalizare aflat pe terenul înscris în CF nr. 28213 B. sub nr. top 2954/2/2/2/6/1.
În ceea ce privește cererea reclamanților privind obligarea pârâților să le respecte dreptul de servitute de canal, instanța reține că, în raport de situația de carte funciară prezentată prin extrasele depuse și din probele administrate în cauză, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să reiasă încălcarea de către pârâți a dreptului de servitute de canal înscris pe terenul întabulat în CF 28213 nr. top 2954/2/2/2/6/2, teren aflat în proprietatea reclamanților.
Față de aceste motive, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată și a respins-o și, în baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă a obligat reclamanții la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila 178 din dosar.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de apelanta D.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.480 din 17.12.2013, Tribunalul Brașov a admis apelul formulat de către reclamanții D.C. și M.M. împotriva Sentinței civile nr. 13461 din 29.10.2012, pronunțată de Judecătoria Brașov, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D.C. și M.M., în contradictoriu cu pârâții D.F. și D.L.
A obligat pârâții la scoaterea dopului care obturează segmentul de canalizare aflat pe terenul proprietatea acestora, identificat în CF 28213 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1, prin care este împiedicată evacuarea apelor menajere de pe proprietatea reclamanților, identificată în CF 28213 B., nr. top 2954/2/2/2/6/2.
A autorizat reclamanții să procedeze la înlăturarea obstacolului mai sus identificat pe cheltuiala pârâților, în cazul în care aceștia nu-și vor îndeplini obligația mai sus stabilită.
A obligat pârâții să permită folosirea de către reclamanți a canalului de scurgere identificat mai sus, aflat pe proprietatea pârâților și în continuarea celui de pe proprietatea reclamanților.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune - interese.
A menținut dispoziția de respingere a excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.F. și D.L..
A înlăturat dispoziția de obligare a reclamanților la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut următoarele:
Imobilul aflat în proprietatea părților a fost supus ieșirii din indiviziune în dosar 1757/1993 al Judecătoriei Brașov dispunându-se, prin Sentința civilă nr. 1356 din 13.12.2004, atribuirea în proprietatea autoarei reclamanților nr. top 2954/2/2/2/6/2 și în cea a autorului pârâților nr. top 2954/2/2/2/6/1.
Autoarea reclamanților a fost înscrisă în CF 28213 B. sub B13 cu trimitere la A3, nr. top 2954/2/2/2/6/2 cu mențiunea că acestuia i se cuvine dreptul de servitute pentru canal subteran asupra imobilului din CF 2600 B., de la A+1 și A+2 (fila 38).
Reclamanții dobândesc dreptul asupra acestui imobil prin donație, fiind înscriși în aceeași carte funciară sub B 22-23, cu intabularea sub B26 a dreptului de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului nr. top 2954/2/2/2/6/2 de la A3, ca fond dominant, asupra imobilelor cu nr. top 2954/2/2/2/1 din CF 2600 B. și nr. top 2790 din CF 112883 B., ca fonduri dominate (filele 67-70), după ce anterior se dispusese în acest sens prin Sentința civilă nr. 3635/23.03.2010 a Judecătoriei Brașov (filele 28-32 dosar fond), irevocabilă prin Decizia civilă nr. 51/R din 25.01.2011 a Tribunalului Brașov(filele 33-37 dosar fond).
Prin această sentință s-a dispus în sensul renotării în CF 28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran asupra imobilelor din CF 2600 B., de sub nr. de ordine 1 și 2.
Pârâții au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare de la proprietarul inițial R.T., potrivit actului încheiat în 2004 (fila 7), fiind intabulat dreptul lor în aceeași carte funciară 28231 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1(fila 126).
În fața instanței de apel a fost depusă această carte funciară desfășurată, rezultând că sub A+1-2 sunt înscrise nr. top 2954/2/2/2/1 și 2790 (fila 100), asupra acestor topografice fiind înscris, încă din anul 1941, dreptul de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilelor de sub nr. top 2954/2/2/2/3 - 2954/2/2/2/7, sub C13, fără a rezulta radierea acestei servituți potrivit cărții funciare (fila 108).
Rezultă că această servitute vizează întreg numărul topografic 2954/2/2/2/6 din care s-a desprins urmare partajului imobilele aflate actual în proprietatea părților, deci și imobilul distinct rezultat în urma ieșirii din indiviziune asupra celui inițial, respectiv cel cu nr. top 2954/2/2/2/6/2 care aparține reclamanților.
Prin sentința civilă menționată, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, s-a statuat cu putere de lucru judecat că nu există o cerere însoțită de înscrisul care să ateste stingerea servituții, astfel că s-a dispus renotarea în CF nr.28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran asupra imobilelor din CF nr.2600 B. de sub nr. de ordine 1 și 2, reînscrierea urmând a profita actualilor proprietari de carte funciară, soluție întemeiată pe dispozițiile art. 20 și 47 din Legea 7/1996.
S-a mai reținut că "servituțile au de regulă un caracter perpetuu, stingerea lor putându-se produce fie prin desființarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare. Or, în cauză niciuna dintre aceste ipoteze nu a intervenit, nefiind probată revocarea, rezoluțiunea sau anularea actului de constituire a servituții sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut servitutea, renunțarea la exercițiul servituții, abandonarea fondului pe care ea se exercită, imposibilitatea materială de exercitare, confuziunea sau neuzul.";
Din această perspectivă, reținerile primei instanțe în sensul că nu este instituit nici un drept de servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâților, ca fond aservit, apare ca fiind contrară realității rezultate din CF 2600 B. și celor stabilite cu putere de lucru judecat prin Sentința 3635/23.03.2010 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 51/R din 25.01.2011 a Tribunalului Brașov.
Prin adresa nr. 7585/17.12.2002 emisă de Compania Apa B., ca răspuns la solicitarea autorului pârâților, R.T., « se certifică execuția canalizării în zonă de către proprietarii imobilelor de pe str. P.. nr. 52, 50, 50A, 48 și 46, prin proprietățile private ale acestor imobile, deoarece canalizarea de pe P… este cu 2m deasupra acestor imobile. Legalizarea canalizării acestor imobile se face în str. P.M. nr. 43 unde este capătul canalizării ce aparține Companiei « Apa « R.A. B. « (fila 156 fond).
Aceeași concluzie se desprinde și din memoriul tehnic întocmit în anul 1974 de către Atelierul de Proiectare al U.J.C.M. B. (fila 159).
Dreptul de servitute pentru canalul subteran asupra imobilului înscris în CF 2600 B., de la A+1 și A+2, este recunoscut în favoarea autoarei reclamanților - apelanți și de către proprietarii rețelei de canalizare private, cum rezultă din răspunsul acestora la Notificarea adresată lor de către D.M. sub nr. 16 din 19.04.2007 (fila 157).
De asemenea, în dosarul civil nr. 4489/62/2011 al Judecătoriei Brașov, acești proprietari ai rețelei private de canalizare au învederat instanței că sunt de acord ca D.C. să-și construiască un canal propriu și astfel să treacă pe terenurile lor, însă nu vor permite accesul acesteia la canalul lor privat (fila 89).
Din cele mai sus expuse anterior, rezultă că dreptul apelanților este actual, înscris în cartea funciară, confirmat irevocabil prin hotărâre judecătorească, recunoscut de către proprietarii rețelei private și nu se poate reține cu temei justificarea refuzului exercitării acestui drept, existent încă din anul 1941, efectele înscrierii dreptului de servitute asupra imobilelor menționate, recunoscut în favoarea nr. top inițial 2954/2/2/2/6 potrivit CF 2600 B., răsfrângându-se și în favoarea dezmembrămintelor acestuia, conform prevederilor art. 633 Cod civil, indiferent că rețeaua de canalizare este privată sau publică, atâta vreme cât nu s-a dovedit încetarea în condițiile legii a servituții menționate.
Pârâtul D.F. a recunoscut, la interogatoriul luat în fața primei instanțe, că racordul la șahtul aflat pe terenul reclamantei s-a făcut înainte de a ajunge proprietar al imobilului de la nr. 52. (fila 169).
În speță, nu se pune problema instituirii unei noi servituți ci respectarea celei anterior instituite în anul 1941, raporturile dintre proprietarii terenurilor aservite și ale celor dominante fiind reglementate de dispozițiile legale în materie, cunoscut fiind că servitutea nu este o sarcină gratuită, proprietarii canalului privat fiind de acord cu afectarea proprietăților lor, cum s-a arătat mai sus.
Potrivit prevederilor art. 630 cod civil "acela căruia se cuvine o servitute are dreptul a face toate lucrările trebuincioase spre a se sluji cu dânsa spre a o păstra";, iar potrivit art. 634 același cod, "proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna";.
Cererea apelanților este întemeiată și din perspectiva prevederilor art. 617 și 618 Cod civil, opțiunea acestora justificându-se atât pentru că presupune calea cea mai scurtă a proprietarului fondului închis pentru a ajunge la canalizare cât și pentru că ar pricinui o pagubă mai mică celui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă, în speță doar pârâților și nu tuturor proprietarilor de terenuri aflați pe traseul canalului de scurgere care a determinat instituirea dreptului de servitute în anul 1941.
Văzând că intimații-pârâți împiedică exercitarea prerogativelor conferite legal de dreptul de servitute, contrar dispozițiilor legale evocate mai sus, aceștia vor fi obligați la scoaterea dopului care obturează segmentul de canalizare aflat pe terenul proprietatea acestora, identificat în CF 28213 B., sub nr. top 2954/2/2/2/6/1, prin care este împiedicată evacuarea apelor menajere de pe proprietatea reclamanților, identificată în CF 28213 B., nr. top 2954/2/2/2/6/2.
În condițiile în care pârâții nu vor executa obligația lor, reclamanții urmează a fi autorizați să procedeze la înlăturarea obstacolului mai sus identificat, pe cheltuiala pârâților, potrivit dispozițiilor art. 1077 Cod civil, justificată fiind și cererea de obligare a pârâților să permită folosirea de către reclamanți a canalului de scurgere identificat mai sus, aflat pe proprietatea pârâților și în continuarea celui de pe proprietatea reclamanților.
Cât privește cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune - interese, aceasta nu este întemeiată, neputându-se reține existența în sarcina pârâților a vreunei obligații pa care aceștia să nu o fi îndeplinit până la promovarea prezentului litigiu.
Pe de altă parte, din formularea cererii rezultă mai degrabă solicitarea de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere care presupun existența unei obligații neadusă la îndeplinire de către debitor, ca modalitate de constrângere a acestuia, daunele cominatorii putând fi convertite în daune interese cu condiția dovedirii existenței unui prejudiciu în patrimoniul creditorului ca urmare a neîndeplinirii obligației de către debitor.
Această situație nu se regăsește în speță, abia prin acțiune promovată de către reclamanți se tinde la obținerea unui titlu executoriu în contradictoriu cu pârâții.
A fost menținută dispoziția de respingere a excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților D.F. și D.L., necriticată prin apel și înlăturată dispoziția de obligare a reclamanților la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmare admiterii acțiunii de către instanța de apel.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenții D.F. și D.L. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că nu este instituită nicio servitute de canal asupra terenului proprietatea pârâților înscris în CF 28213 B. sub nr. top. 2954/2/2/2/6/1. Se mai arată că potrivit sentinței civile nr. 3635/2010 pronunțată de Judecătoria Brașov rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 51/2011 pronunțată de Tribunalul Brașov s-a dispus reîntabularea în CF 28213 B. a dreptului de servitute pentru canal subteran în favoarea imobilului cu nr. top. 2954/2/2/2/6/2 ce aparține reclamanților, ca fond dominant, asupra imobilelor înscrise în CF 2900 B. sub top. 2954/2/2/2/1 și CF 112883 B. sub top. 2790 ca fonduri aservite.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că proprietatea pârâților D.F. și D.L.L. poartă asupra imobilului înscris în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/1 iar din evidențele de carte funciară și din dispozițiile hotărârilor judecătorești nu rezultă că servitutea de canal subteran este înscrisă și asupra acestui imobil.
În continuarea motivelor de recurs se mai arată că imobilului inițial înscris în CF 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/6 a fost dezmembrat în două top. 2954/2/2/2/6/1 aparținând pârâților și top. 2965/2/2/2/6/2 aparținând reclamanților în urma partajului realizat prin sentința civilă nr. 13546/13.12.2004 pronunțată de Judecătoria Brașov.
Recurenții precizează în continuarea motivelor de recurs că lucrarea de construire a canalizării s-a realizat în regim privat, că nu este racordat la canalizarea Companiei Apa și nu are nicio legătură cu canalul subteran al imobilelor asupra căruia este instituită servitutea de canalizare. Acest aspect rezultă și din adresa nr. 7585/2001 emisă de Compania Apa B.
Recurenții arată că reclamanții nu au drept de servitute privind canalul subteran asupra proprietății lor care nu este un fond aservit față de reclamanți deci nu au nicio obligație în sensul respectării acestui pretins drept.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Pe parcursul soluționării recursului s-a depus cerere de intervenție în interesul recurenților, de către intervenienții N.N., B.F., G.Ș. și M.N. prin care solicită admiterea recursului și în rejudecare să fie respins apelul declarat de apelanții reclamanți.
În cuprinsul cererii de intervenție se arată că lucrarea de canalizare s-a realizat pe proprietățile intervenienților pe baza unei convenții notariale, pentru care s-a întocmit documentație tehnică. Construcția astfel edificată se află în administrarea colectivă iar rețeaua de scurgere este în proprietatea exclusivă a fiecărui proprietar.
Se mai arată în cuprinsul cererii de intervenție că există o soluție tehnică pentru ca reclamanții să își asigure cablarea la rețeaua publică de canalizare prin efectuarea unui canal în linie dreaptă prin curtea lor până la rețea.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul și cererile de intervenție sunt întemeiate și în consecință vor fi admise iar decizia atacată va fi modificată în tot, în baza dispozițiilor art. 312 și 51 din Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a soluționat în mod greșit declarația de apel, a interpretat în mod eronat considerentele sentinței civile nr. 3635/23.03.2010 pronunțată de Judecătoria Brașov rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 51/25.01.2011 pronunțată de Tribunalul Brașov și a dat o rezolvare greșită excepției puterii de lucru judecat.
Astfel, instanța de apel a procedat la admiterea acțiunii promovată de reclamanți, reținând că prin reînscrierea dreptului de servitute dispus de instanța prin sentința civilă susmenționată, s-a avut în vedere imobilele cu nr. top. 2954/2/2/2/1 și 2970, iar această servitute a fost înscrisă chiar din anul 1941 și din nici un act nu rezultă că s-a dispus radierea dreptului de servitute aflat în discuție. Instanța de apel a mai reținut că dreptul de servitute poartă asupra întregului nr. top. 2954/2/2/2/6 din care s-au desprins urmare partajului, imobilele aflate în prezent în proprietatea părților. Instanța de apel a mai dat eficiență, apreciind că au intrat în puterea de lucru judecat, considerentelor sentinței civile susmenționate, potrivit cărora "servituțile au ca regulă un caracter perpetuu, stingerea lor putându-se produce fie prin desființarea titlului prin care au fost constituite, fie prin modificarea sau schimbarea modului de exercitare iar în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că ar fi intervenit revocarea, rezoluțiunea sau anularea actului de constituire a servituții sau a actului în temeiul căruia a fost dobândit bunul în folosul căruia s-a recunoscut";.
Acest raționament este complet eronat, fiind în contradicție totală cu starea de fapt și cu dispozițiile art. 623 și următoarele din vechiul cod civil, lege aplicabilă în speța de față.
I. Servitutea de canal subteran pe care reclamanții își întemeiază prezenta acțiune și care este înscrisă în favoarea fondului dominant menționat în CF. 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/1 și CF 112883 B. sub top. 2790 nu dă dreptul reclamanților de a cere obligarea pârâților și a intervenienților să le permită cablarea rețelei lor de canalizare, la construcția de canalizare construită în comun de aceștia din urmă.
Se vorbește în considerentele deciziei atacate prin prezentul recurs că dreptul de servitute al reclamanților s-a păstrat chiar și după dezmembrările ulterioare, întrucât a fost constituit încă din anul 1941 și nu s-a stins nici în prezent, datorită caracterului perpetuu al acestuia. Este adevărat că dreptul de servitute odată notat în cartea funciară se transmite și dobânditorilor subsecvenți ai fondului aservit, însă în speța de față, pe parcursul transmisiunilor și dezmembrărilor succesive, asupra lotului de imobil ce a revenit recurenților nu s-a mai păstrat această mențiune, ceea ce echivalează cu inexistența ei.
Înscrierea acestui drept încă din anul 1941 nu conferă reclamanților dreptul de a se racorda la lucrarea de canalizare realizată în regim privat de către pârâți, la mult timp după data acestei înscrieri, mai exact în anul 1975, așa cum rezultă din autorizația nr. 16019/1975 eliberată de Grupul Întreprinderilor de Gospodărire Comunală și Locativă al Județului B., în condițiile în care nu își asumă nici obligație corelativă. În esență, dreptul de servitute subterană de canal, pe care se prevalează acțiunea reclamanților, dă acestora numai dreptul de a practica pe fondurile aservite, o lucrare de canalizare, pe cheltuiala lor proprie, cu eforturi minime pentru fondurile aservite și cu obligația în sarcina proprietarilor fondului dominant să despăgubească pe proprietarii fondurilor aservite pentru eventualele daune produse prin lucrările efectuate. Este de principiu admis că proprietarul fondului dominant nu poate agrava situația fondului aservit și nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituții.
Reclamanții au înțeles în mod eronat că dreptul lor de servitute constă în dreptul de a se folosi de o lucrare construită în regim privat de proprietarii fondurilor aservite, împotriva voinței acestora. Prin aceasta s-ar încălca în mod flagrant dispozițiilor art. 630 - 635 din vechiul cod civil, legea aplicabilă în prezenta cauză.
Instanța de fond a prezumat în mod eronat că dreptul de superficie s-a transmis în urma dezmembrării și asupra fondului ce aparține recurenților pârâți.
În caz de partajare a fondului aservit servitutea nu se va putea exercita decât pe una dintre părțile desprinse din acest fond, servitutea asupra celorlalte părți se stinge.
Cererea de chemare în judecată nu ar fi fost admisibilă nici pentru faptul că pârâții nu sunt înscriși în cartea funciară ca fiind proprietarii vreunui fond aservit. Din situația de carte funciară rezultă că recurenții pârâți D.F. și D.L.L. sunt proprietari tabulari asupra imobilului înscris în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/1. Imobilul proprietatea reclamanților este intabulat în CF 28213 B. sub top. 2954/2/2/2/6/2 și are înscris drept de servitute subterană de canal asupra imobilelor înscrise în CF 2600 B. sub top. 2954/2/2/2/1 și CF 112883 sub top. 2790. În niciuna din hotărârile judecătorești menționate mai sus și pe care instanța de apel le-a reținut ca având putere de lucru judecat nu s-a explicat cum s-a ajuns ca în urma dezmembrării nr. top. inițial 2954/2/2/2/6, dreptul de servitute al reclamanților s-a extins și asupra top. nou 2954/2/2/2/6/1 proprietatea recurenților pârâți. A fost reținută așadar o stare de fapt contrară înscrierilor de carte funciară instanța de apel prevalându-se pe prezumția de servitute, care contravine flagrant dispozițiilor legale privind caracterul constitutiv al înscrierii în cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că cererea de intervenție este întemeiată și recursul la fel, motiv pentru care urmează să fie admise iar decizia atacată să fie modificată în sensul celor arătate cu aplicarea dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă.
| ← Competenţa materială de soluţionare a unei excepţii de... | Vechiul cod de procedură civilă – Recurs respins.... → |
|---|
