Termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, raportat la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Prin sentința civilă nr.1597/02.06.2014, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat de pârâtă și a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată de partea reclamantă I.G., în contradictoriu cu pârâta AJFP B.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul I.G., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov.
În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit jurisprudenței instanței de la Luxemburg sunt considerate rezonabile perioade cuprinse între trei și cinci ani de la data pronunțării hotărârii Curții prin care s-a constatat faptul că impozitul/taxa sunt incompatibile cu dreptul european pentru exercitarea dreptului la rambursare, iar termenul în care contribuabilii pot să își exercite dreptul la rambursarea taxei pe poluare trebuie să fie unul rezonabil și întotdeauna ulterior datei la care se constată incompatibilitatea reglementării fiscale naționale cu dreptul european, astfel că termenul este de cinci ani, dar nu poate fi mai mic de trei ani de la data pronunțării hotărârii în cauza Tatu.
În drept, recurentul a invocat art.488 alin.1 pct.8 din Codul de procedură civilă.
Intimata-pârâtă AJFP B. a depus întâmpinări (f.21), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea reține următoarele:
Prin recursul său, reclamantul invocă aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art.488, alin.(1) pct.8 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010.
Motivele invocate de recurent nu sunt fondate.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene și pentru care a achitat la data de 15.08.2007 (f.6 dosar fond) taxa specială, necesară înmatriculării în România a acestui autovehicul.
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la Tribunalul Brașov în data de 10.01.2014, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtei AJFP B. la restituirea sumei de 13421 lei și plata dobânzii legale aferente, calculată de la data plății taxei.
În mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.135 din Codul de procedură fiscală adoptat prin Ordonanța Guvernului nr.92/2003, în sensul că termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de această normă legală s-a împlinit anterior introducerii acțiuni de către reclamant, astfel că dreptul reclamantului de a cere restituirea sumei plătite cu titlu de taxă specială s-a prescris.
Curtea apreciază că un termen de 5 ani, care curge de la data plății taxei, este rezonabil. În ce privește susținerea recurentului-reclamant, în sensul că un astfel de termen trebuie să nu fie mai mic de 3 ani de la data când norma respectivă să fi fost declarată ca incompatibilă cu dreptul comunitar, Curtea reține că taxa specială de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât si scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 2141 Cod Fiscal. Normele legale care au reglementat această taxă nu au fost declarate niciodată ca fiind neconforme cu dreptul comunitar (sau, ulterior, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cu dreptul Uniunii Europene) de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene (respectiv, Curtea de Justiție a Uniunii Europene), această neconformitate fiind constatată doar în jurisprudența instanțelor din România. În hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în cauza Tatu s-a luat în discuție conformitatea cu dreptul Uniunii a normelor care au instituit taxa pe poluare pentru autovehicule, intrate în vigoare la data de 1 iulie 2008.
În consecința celor reținute mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat și aplicat corect normele juridice și principiile de drept aplicabile în cauză, iar criticile aduse de recurent sunt nefondate, drept pentru care, făcând aplicarea dispozițiilor art.496, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
| ← Competenţa legală de luare a măsurii alocării unor... | Achiziţii publice. Respingere ca tardivă a contestaţiei la... → |
|---|
