Solicitare de plată a unei sume. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 172 din data de 07.02.2017
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 04.02.2016 sub nr. reclamantul S. M. U. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl oblige pe acesta la plata sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgență Moinești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin rechizitoriul Parchetului /../ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În acest context, în seama inculpatului s-a reținut că la data de 31.08.2014, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare /../ și a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus regulamentar, în urma impactului rezultând decesul soției sale, B. M. și accidentarea mai multor persoane. A precizat reclamantul că în același dosar s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul B. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpa doarece lipseau plângerile prealabile ale persoanelor vătămate B. E. și B O. Numita B. O. se afla în autoturismul condus de pârât iar în urma impactului a fost internată în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgență Moinești. În concluzie, s-a menționat că în persoana pârâtului B. I. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale astfel că acestuia îi revine obligația de a plăti suma de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 C.civ.
Actiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Alăturat cererii reclamantul a depus înscrisuri: rechizitoriul /../, somație de plată, adresa nr. 12024/23.09.2014, adresa nr. 613108/10.09.2014, decont de cheltuieli.
Pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că la data evenimentului rutier, autoturismul condus de acesta era asigurat pentru răspundere civilă auto la societatea de asigurări City Insurance, astfel că asigurătorul suportă toate cheltuielile ce derivă din acest eveniment.
Pârâtul a formulat, odată cu întâmpinarea, cerere de chemare în garanție a societății de asigurare-reasigurare S.C. City Insurance S.A., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către reclamant, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto /../..
În dovedire, a fost propusă administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate Ordinul CSA nr. 14/2011 și Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
Reclamantul a formulat precizări la data de 31.10.2016 prin care a arătat că e de acord cu cererea de chemare în garanție formulată în cauză.
Societatea S.C. C. I. S.A. nu și-a prezentat poziția cu privire la cererea de chemare în garanție, deși a fost legal citată și i-au fost comunicate acțiunea și înscrisurile de la dosar.
La termenul din data de 08.11.2016 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție și a introdus în cauză societatea de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A. în calitate de chemat în garanție.
Chematul în garanție nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 31.01.2017 instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul penal nr. /../ și dosarul de urmărire penală nr. /../ având ca obiect ucidere din culpă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
În fapt, la data de 31.08.2014, pârâtul B. I., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare /../ în comuna Pârjol, jud. Bacău, avându-i ca pasageri pe soția sa, B. M. și pe soții B. E. și B. O. a intrat în coliziune frontală cu un alt autoturism. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a unui număr de cinci persoane, pasageri care se aflau în cele două autoturisme și decesul numitei B. M.. Printre persoanele vătămate se afla și numita B. O. care a fost transportată la Spitalul de Urgență Moinești și i-au fost acordate primele îngrijiri. Aceste aspecte sunt reținute cu autoritate de lucru judecat în sentința penală /../ , prin care inculpatul B. I. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă (f. 98-100 dosar penal). Hotărârea de condamnare a fost pronunțată de instanță în considerarea materialului probator administrat coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului Balind Iojă, constatându-se că fapta de ucidere din culpă există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
Reclamantul S.M.U. M. a formulat declarație de constituire de parte civilă în dosarul de urmărire penală nr. /../ cu suma de 3829,39 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate numitei B. O.în cadrul Compartimentului Ortopedie-Traumatologie al unității în perioada 31.08-19.09.2014.
Numiții B O. și B E. nu au formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului B. I., astfel că față de acesta s-a dispus clasarea prin actul de sesizare a instanței în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare coporală din culpă (f. 3 DUP). Prin urmare, cei doi nu au făcut parte din procesul penal iar cererea de constituire parte civilă formulată de S. M. de U. M. a rămas fără obiect și nu a fost avută în vedere la rezolvarea laturii civile a cauzei în sentința penală nr./../.
Reclamantul S.M. U. M. a formulat ulterior acțiunea în pretenții ce face obiectul prezentului dosar și a solicitat instanței ca, în temeiul raspunderii civile delictuale, să îl oblige pe pârâtul B. I.la plata sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgență Moinești.
Pârâtul B. I.nu a negat săvârșirea faptei ilicite pentru care a fost chemat în judecată însă a formulat cerere de chemare în garanție a societății de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A., solicitând ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către S. M.de U. M. față de existența poliței de asigurare de răspundere civilă auto /../.
Asigurătorul nu a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție deși avea toate drepturile garanției și anume: limitări ale răspunderii, întinderea fracționată a indemnizației de asigurare, beneficiul discuțiunii, arătarea culpei exclusive a unei persoane etc.
La momentul producerii accidentului în discuție, autovehiculul pârâtului era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, astfel cum prevede art. 48 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România cu polița de asigurare de răspundere civilă auto /../.
În drept, instanța reține că răspunderea civilă delictuală a pârâtului B. I. este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2) cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform art. 1357 Cod Civil, "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";. Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului restitutio in integrum (principiului restabilirii situației anterioare), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
Astfel, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de pârât cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite.
Pentru a interveni răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența faptei ilicite, a prejudiciului, existența unei legături de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și existența vinovăției. Toate aceste cerințe trebuie dovedite de reclamant, regula generală în materie de probațiune - cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, aplicându-se și în această materie.
Reclamantul a făcut dovada faptei ilicite a pârâtului, respectiv a faptului că acesta a cauzat la data de 31.08.2014 un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a mai multor persoane printre care și a numitei B. O.care a beneficiat de îngrijiri medicale în cadrul Compartimentului Ortopedie-Traumatologie al unității în perioada 31.08-19.09.2014. În același sens, pârâtul nu a negat în fața instanței săvârșirea faptei ilicite însă a indicat existența obligației unei terțe persoane de reparare a prejudiciului invocat în cauză, acesată terță persoană având calitatea de asigurător de răspundere civilă.
Prejudiciul suferit de reclamant se materializează în îngrijirile medicale oferite de unitate. Conform dovezilor atașate la dosar (f. 13), cheltuielile efectuate de S. M. de U. M. cu spitalizarea numitei B. O.în perioada 31.08-19.09.2014 se ridică la suma de 3829,39 lei. Așadar, prejudiciul este cert, are caracter actual și nu a fost reparat încă.
Între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, deoarece prejudiciul suferit de reclamant este consecința directa a faptei pârâtului. Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este suficient să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție. Pârâtul a săvârșit fapta cu vinovăție în forma culpei cu prevedere (ușurință), astfel că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale însă nu l-a acceptat, considerând fără un temei suficient că acesta nu se poate produce în concret. Din cuprinsul dosarului penal și al dosarului de urmarire penala rezultă ca pârâtul a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale, recunoscând săvârșirea acesteia și regretând-o.
Totodată, prin dispozițiile art. 320 din Legea nr. 95/2006 republicată, s-a prevăzut antrenarea răspunderii persoanei care a adus daune sănătății unei altei persoane, fiind prevăzută obligația acesteia să achite furnizorului de servicii medicale cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.
Astfel, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și se impune a fi admisă prezenta acțiune. Prin urmare, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3829,39 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea numitei B. O. în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgență Moinești.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale: art. 60 Cod procedură civilă prevede că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Soluția ce se va da asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârât depinde de soluția ce se va pronunța cu privire la cererea principală. Astfel, cum instanța a reținut ca fiind întemeiată cererea principală și urmează să o admită, în cazul în care și cererea de chemare în garanție va fi găsită întemeiată, aceasta va fi, de asemenea, admisă. Terțul chemat în garanție nu poate fi însă obligat direct față de reclamant deoarece între ei nu există niciun raport juridic.
În speță, la momentul producerii accidentului în discuție, autovehiculul pârâtului era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, astfel cum prevede art. 48 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, prin polița de asigurare de răspundere civilă auto /../.
Obligația de plată a asigurătorului RCA izvorăște din contractul de asigurare RCA și singura condiție pentru nașterea acestei obligații, dacă asigurătorul a plătit prima de asigurare, este producerea evenimentului asigurat.
La data de 31.08.2014, pârâtul B. I., în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 asigurat cu polița de asigurare de răspundere civilă indicată mai sus, avându-i ca pasageri pe soția sa, B. M. și pe soții B. E. și B. O., a intrat în coloziune frontală cu un alt autoturism. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numitei B. O.care a beneficiat de îngrijiri medicale în cadrul Compartimentului de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Municipal de Urgență Moinești. Cheltuielile ocazionate cu interenarea acesteia constituie prejudiciul suferit de reclamantul din prezenta cauză, S. M. de U. M. prejudiciu la repararea căruia va fi obligat pârâtul B. I..
În consecință, instanța reține ca întemeiată cererea de chemare în garanție, chemata în garanție, în calitate de asigurător, fiind ținută să-i plătească pârâtului, în baza contractului de asigurare, despăgubirile reprezentând cheltuielile de spitalizare pe care acesta le datorează reclamantului. Așadar, cererea de chemare în garanție urmează să fie admisă iar societatea de asigurare-reasigurare S.C. C. I. S.A. să fie obligată la plata cheltuielilor în cuantum de 3829,39 către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. M.de U. M. cu sediul în /../, împotriva pârâtului B. I., CNP: /../, cu domiciliul în /../.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3829,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul B. I. în contradictoriu cu chemata în garanție S. de A.-R. C. I. S.A., cu sediul în /../.
Obligă S.de A.-R. C. I. S.A. la plata către pârât a sumei de 3829,39 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Moinești.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07.02.2017.
| ← Plângere împotriva încheierii cf-lipsă calitate procesuală... | Rezoluţiune antecontract. Jurisprudență Contracte → |
|---|
