somatie de plata. Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria ONEŞTI Sentinţă civilă nr. 1204 din data de 12.04.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr. 898/270/2013
Înreg. 11.02.2013 - somație de plată -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1204
Ședința publică din data de 11.04.2013
Instanța constituită din:
Președinte -
Grefier -
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe creditoarea ---, în contradictoriu cu debitorul ---, având ca obiect "somație de plată";.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic Saulea Teodor Sebastian reprezentând societatea creditoare și avocat Danale Angelica pentru debitor, lipsă fiind debitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că termenul a fost acordat pentru studiul întâmpinării, după care;
Potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 1 pct. 1, art. 5 și art. 19 Cod procedură civilă, instanța constată că Judecătoria Onești este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, fiind instanța de la sediul domiciliul debitorului.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian depune la dosar copii certificate conform cu originalul după factura BC108001949274 din data de 08.10.2010, extras de cont nr. 576/14.07.2012 și după sentința civilă nr. 83 din 31.01.2013 a Tribunalului Bacău.
Întrebații fiind de către instanță, reprezentanții părților arată că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, formulată de către debitor prin întâmpinare.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită respingerea acestei cereri întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, acțiunea este îndreptată împotriva unei persoane fizice, iar legea insolvenței se aplică în cazul societăților comerciale.
Avocat Danale Angelica solicită suspendarea de drept a cauzei întrucât se aplică dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006, cel care a fost chemat în judecată este administratorul unei societăți comerciale.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian arată că la data de 01.11.2012 i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare a societății comerciale, însă acum doi ani, la data derulării relațiilor comerciale, debitorul a garantat efectuarea plății în calitate de persoană fizică, nu de persoană juridică.
Avocat Danale Angelica arată că prin aceste susțineri reprezentantul societății creditoare i-a confirmat punctul de vedere în sensul că debitorul avea calitate de administrator al societății.
Instanța constată că prevederile art. 36 din Legea 85/2006 se referă strict la cauzele privind societatea comercială și, în consecință, urmează să respingă cererea de suspendare a judecării cauzei.
Instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesual pasive a debitorului, invocată prin întâmpinare.
Avocat Danale Angelica arată că debitorul a invocat această excepție întrucât calitatea de garant asumată prin art. 41 din Contract era legată de calitatea de administrator și, în cazul în care se va dispune falimentul ar urma răspunderea personală a administratorului, în caz de management defectuos.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită respingerea acestei excepții ca nefondată, debitorul s-a angajat în nume personal să achite creanța, prin a doua semnătură aplicată la finalul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Avocat Danale Angelica arată că --- a semnat contractul în calitate de administrator al societății comerciale și ca un garant al acoperirii debitului însă, având în vedere că s-a deschis procedura falimentului, creditoarea solicită recuperarea debitului îndreptându-se cu acțiunea împotriva debitorului ca administrator al unei societăți comerciale și nu a unei persoane fizice. Nu trebuie să se facă diferența între societatea comercială și administratorul acelei societăți.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian arată că atât din sentința civilă nr. 83/31.01.2013 cât și din sentința civilă nr. 1338/01.11.2012 ale Tribunalului Bacău rezultă că s-a dispus intrarea debitoarei în faliment, în procedura simplificată ca urmare a faptului că debitorul nu a putut fi găsit.
În concluzie pe această excepție, reprezentanta debitorului solicită admiterea excepției, iar reprezentantul societății creditoare solicită respingerea excepției.
Instanța constată că la momentul la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare debitorul deținea calitatea de administrator, calitate care nu a dispărut odată cu deschiderea falimentului, motiv pentru care urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului.
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Avocat Danale Angelica solicită de asemenea administrarea probei cu înscrisurile depuse, însă arată că înscrisul depus de către reprezentantul societății creditoare la acest termen, respectiv factura BC108001949274 din data de 08.10.2010, nu are susținere după formularea întâmpinării.
La interpelarea instanței reprezentantul creditoarei arată că debitul pretins în prezenta cauză, este inclus în suma pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.
Nemaifiind formulate cereri noi, invocate alte excepții ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Consilier juridic Saulea Teodor Sebastian solicită admiterea acțiunii și obligarea debitorului la plata debitului principal la care se adaugă penalități de 0,28% pentru fiecare zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului potrivit art. 31 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 406/19.05.2010 depus la dosar și la cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Procedura insolvenței a fost deschisă împotriva unei persoane juridice și nu împotriva unei persoane fizice. Debitorul s-a angajat să achite debitul dacă persoana juridică nu-și va putea executa obligația. Din prevederile art. 41 și 42 ale contractului cadru reiese că vânzătorul se poate îndrepta și împotriva persoanei fizice care a semnat separat în calitate de garant și s-a angajat să plătească. Cu privire la durata contractului încheiat între părți, potrivit art. 4 acesta a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, însă art. 5 din același contract prevede că acesta se va prelungi cu încă 12 luni în cazul în care niciuna din părți nu îl denunță în scris, nu există nici un act care să-l denunțe.
Cu privire la cele cinci facturi invocate ca lipsă, rezultă din fișa analitică aflată la fila 8 dosar, că patru din aceste facturi sunt pentru paleți, iar una este de reducere. Acești paleți se aflau în patrimoniul debitorului la data de 30.06.2012 când a fost emis extrasul de cont, debitul fiind însușit de către debitor prin semnătură.
În concluzie, solicită admiterea acțiunii întrucât debitorul s-a angajat în nume propriu să execute obligația de a achita prețul.
Pe fondul cauzei, avocat Danale Angelica solicită respingerea acțiunii în primul rând față de momentul nașterii acestei obligații. Judecătorul, pentru a pronunța o hotărâre trebuie să aibă la îndemână acte, s-a spus că sunt facturi pentru paleți, însă acestea nu se găsesc la dosar, ceea ce duce la concluzia că debitul nu este cert, lichid și exigibil. Sunt prezentate 19 facturi. Creditoarea invocă ori tabelul, ori facturile? Facturile trebuie să fie valide din punct de vedere legal, respectiv să fie semnate și ștampilate de către cumpărător. Toate facturile ar fi trebuit să poarte semnătura administratorului însă, în afară de una, niciuna nu poartă această semnătură. Nu sunt destule elemente pentru ca instanță să poată pronunța o hotărâre. S-a spus că s-a deschis procedura simplificată a falimentului, și nu trebuie să se meargă separat. Solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 17 din 18.03.2013 pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Instanța solicită reprezentanților părților să pună concluzii și pe prevederile art. 41 - 42 din contract.
Avocat Danale Angelica arată că aceste prevederi sunt obligatorii, însă a semnat acest contract în calitate de administrator al societății comerciale și nu în calitate de persoană fizică, în calitate de administrator unic are răspundere limitată.
Referitor la durata contractului, data deschiderii insolvenței echivalează cu încetarea contractului.
Consilier juridic Saulea Sebastian, referitor la prevederile art. 41 - 42 din contract, arată că prin semnarea separată, debitorul trebuie să achite debitul în calitate de persoană fizică. Referitor la faptul că debitul nu ar fi cert, lichid și exigibil, arată că marfa a fost livrată la diferite puncte de lucru, toate sumele sunt înscrise în tabelul depus la dosar, facturile sunt însușite de către debitor prin semnarea și ștampilarea extrasului de cont.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2013 sub nr. 898/270/2013, creditoarea --- a solicitat în contradictoriu cu debitorul ---, emiterea unei ordonanțe care să conțină somația de plată cu privire la suma de: 23.237,88 lei reprezentând debit principal și penalități de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere, până la plata integrală a debitului. De asemenea, a solicitat obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 19.05.2010 a încheiat cu ---, Contractul nr.406 și în baza acestuia i-a livrat mărfuri în valoare de 24.133,5 lei, din care s-a achitat suma de 859,62 lei, rămânând un rest neachitat de 23.237,88 lei.
Conform art.20 din contract, plata mărfurilor urma să fie făcută în termen de 30 zile de la emiterea facturii, iar în caz de întârziere societatea s-a obligat să achite penalități de 0,28% pe zi din valoarea facturii. Totodată, prin art. 41 și art. 42 din Contract, părțile au convenit că administratorul și asociații cumpărătorului, în calitate de garanți, se obligă să execute obligația cumpărătorului, dacă acesta nu și-o execută, renunțând astfel la beneficiul de diviziune și de discuțiune.
Creditoarea a mai precizat că sunt îndeplinite condițiile impuse de OG 5/2001 privind somația de plată, creanța pretinsă având caracter cert, lichid și exigibil.
În drept, au fost invocate prevederile OG 5/2001.
În dovedirea cererii creditoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-8), fișa client (fila 8), facturi (filele 9-27).
Cererea a fost legal timbrată conform art.3, lit.o? din Legea 146/1997 cu taxă de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar de o,3 lei.
La data de 21.03.2013 debitorul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat suspendarea cauzei în baza art.36 din Legea 85/2006, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a debitorului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de OG 5/2001. De asemenea, a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la cererea de suspendarea a cauzei în baza art.36 din Legea 85/2006, debitorul a arătat că prin sentința civilă nr.1338/2012 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva ---, ocazie cu care i-a fost ridicat dreptul de administrare, prin urmare la data introducerii somației de plată pe rolul instanței (februarie 2013), nu mai avea calitatea de administrator.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a debitorului, s-a arătat că calitatea de garant asumată prin art. 41 din Contract este legată de calitatea de administrator, iar în situația în care se va dispune falimentul poate fi angajată răspunderea personală a administratorului, pentru management defectuos.
Pe fondul cauzei, debitorul a arătat că facturile pentru care se pretinde plata au fost emise în perioada 07.10.2010 - 16.06.2011, deși contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 12 luni.
S-a mai arătat că, deși creditoarea pretinde plata a 24 de facturi, debitului i-au fost comunicate doar 19 facturi, iar două dintre facturile ce i-au fost comunicate nici măcar nu se regăsesc în tabelul anexat cererii de chemare în judecata (facturile BC..380 SI BC….359). Totodată, au fost depuse la dosar facturi nesemnate de către debitor, în valoare de 11.469,36 lei, precum și facturi care nu poartă nici semnătura și nici ștampila ---
În drept debitorul a invocat prevederile OG 5/2001, art.36 din Legea 85/2006, art. 1270 pct.1 C.civ.
În probațiune debitorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, și a depus la dosar: sentința civila nr.1338 din 01.11.2012 (filele 40-41).
La termenul din 28.02.2013 instanța a amânat judecarea cauzei pentru ca debitorul să-și angajeze apărător și să-și pregătească apărarea.
La termenul din 21.03.2013 instanța a amânat judecarea cauzei pentru a se comunica întâmpinarea către creditoare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea --- și debitorii ---, în calitate de cumpărător și ---, în calitate de administrator garant, s-au derulat raporturi contractuale concretizate în Contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-7).
Prin convenția sus menționată, creditoarea s-a obligat să onoreze comenzile ferme ale cumpărătoarei, și debitorii s-au obligat să plătească prețul produselor cumpărate, iar în caz de întârziere, să plătească penalități de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului.
Totodată, prin art. 41 și art.42 din contract, părțile au convenit că administratorul și asociații cumpărătorului, în calitate de garanți se obligă să execute obligația cumpărătorului, dacă acesta nu și-o execută; iar în caz de neexecutare, vânzătorul va avea dreptul să urmărească pe oricare dintre garanți, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune ori de discuțiune.
În drept, somația de plată este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluționare a cererilor în pretenții, prin care se tinde la obținerea cu celeritate a unui titlu executoriu. În temeiul art. 1 din O.G. nr.5/2001, condițiile ce trebuie întrunite în mod cumulativ pentru a putea fi admisă cererea privind somația de plată sunt: existența obligației debitoarei de a plăti o sumă de bani care să rezulte dintr-un contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris care să ateste drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, precum și existența unei creanțe corelative certe, lichide și exigibile.
Examinând cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata debitului principal de 23.237,88 lei instanța reține următoarele:
În ceea ce privește prima condiție pentru emiterea somației de plată, ce presupune ca obligația debitoarei să fie asumată prin contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege, instanța constată că între părți s-a încheiat Contractul nr.406 din 19.05.2010 (filele 5-7), având ca obiect vânzarea de materiale de construcție către debitori.
În al doilea rând, reține instanța, este vorba despre o creanță constând într-o sumă de bani, respectiv contravaloarea facturilor fiscale indicate în fișa client (fila 8).
În al treilea rând, instanța reține că în temeiul art. 379 alin.3 C.pr.civ, este certă acea creanță a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform art. 46 din C.com, obligațiile comerciale se probează, printre alte mijloace de probă, cu facturi acceptate și cu acte sub semnătura privată. Din acest punct de vedere, contractul depus la dosar de către creditoare este un înscris sub semnătură privată și, în măsura în care este însușit de părți are forță juridică obligatorie, acestea fiind ținute să-și respecte întocmai obligațiile asumate.
În cauză, creditoarea și-a asumat în mod ferm obligația de a onora comenzile ---, iar aceasta și-a asumat obligația de a efectua plata facturilor la termen. Totodată, prin art.41 și art.42 din Contract, debitorul ---, s-a obligat prin semnătură separată în calitate de administrator garant că va executa obligația cumpărătoarei ---, dacă aceasta nu și-o execută la termen, renunțând astfel la beneficiul de diviziune și de discuțiune.
Obligându-se astfel, debitorul --- s-a angajat în calitate de fidejusor; fidejusiunea este un contract prin care o persoană numită fidejusor, se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.
Din prisma calității părților, prezentul raport juridic este unul comercial, astfel că vor fi incidente prevederile referitoare la fidejusiune din Codului comercial, în vigoare la data nașterii raportului juridic. În acest sens, în art. 42 din Codul comercial se prevede că " În obligațiunile comerciale codebitorii sunt ținuți solidaricește, afara de stipulație contrarie. Această presumpțiune există și contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligațiune comercială";.
Prin urmare, în baza legii debitorul în calitate de fidejusor comercial este obligat în solidar cu cel pentru care garantează, fiindu-i pe deplin aplicabile prevederile legal din materia solidarității.
Conform art. 1039 C.civ de la 1864, în vigoare la data nașterii raportului juridic "Obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și că plata făcută de unul din debitori liberează și de ceilalți față de creditor";. Efectul principal al solidarității pasive este acela că fiecare debitor în parte poate fi urmărit de creditor pentru totalitatea datoriei care alcătuiește obiectul obligației. De asemenea, potrivit art. 1043 C.com "Acțiunea intentată contra unui din debitori nu oprește pe creditor de a exercita asemenea acțiune și contra celorlalți debitori";. În mod constant în practica judiciară s-a arătat că urmărirea altui codebitor solidar poate fi împiedicată numai dacă s-a făcut plata integrală a întregii datorii, ceea ce nu este cazul în situația în care creditoarea a introdus mai multe acțiuni în justiție în vederea recuperării creanței sale. Doar prin introducerea unei acțiuni în justiție pentru plata creanței nu se poate prezuma îndestularea creditorului.
Pentru motivele mai sus indicate instanța nu poate primi susținerea debitorului, în sensul că deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva cumpărătoarei ---, la cererea creditoarei, împiedica urmărirea în paralel și a debitorului din prezenta cauză. Lega însăși prevede în art.1052 din C.civ că codebitorul care a fost obligat la plata întregii datorii către creditor este îndreptățit să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori solidari și să le pretindă tot ce a plătit peste partea lui.
În plus, la momentul încheierii contractului nr. 406, debitorul avea calitatea de administrator al ---, și chiar dacă ulterior, odată cu deschiderea procedurii reglementate de Legea 85/2005 i-a fost ridicat dreptul de administrare acest fapt nu se răsfrânge asupra validității contractului, cu atât mai mult cu cât facturile au fost emise în perioada 2010-2011 când debitorul avea calitatea de administrator cu puteri depline.
Există totuși la dosarul cauzei două facturi care nu au fost asumate prin semnătură și ștampilă, anume factura nr.BC108002004656 din 27.10.2010 (fila 18) și factura nr. BC 10800194274 din 08.10.2010 (fila 45), prin urmare nefiind însușite nici expres și nici tacit, sumele cuprinse în acestea nu au caracter cert.
De asemenea, o serie de facturi dintre cele menționate în Fișa client (fila 8), nu au fost depuse la dosarul cauzei, astfel facturile nr. BC108001946361, nr.BC108001949274, nr.BC108001985411, nr.BC108002005545, nr.BC108002046524, nr.BC109500405039, nefiind depuse la dosar, instanța nu poate verifica dacă au fost asumate, prin urmare nici sumele cuprinse în acestea nu au caracter cert.
Afirmația debitorului conform cărora doar una dintre facturi a fost asumată prin semnătură de către administratorul societății, nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, cu excepția facturilor sus menționate celelalte facturi depuse la dosar sunt semnate și ștampilate. Iar în situația în care semnătura nu îi aparține administratorului, aceasta este o problemă care ar fi trebuit rezolvată la nivelul societății atunci când facturile au fost înscrise în contabilitate.
Cu privire la extrasul de cont din data de 30.06.2012 (fila 46), în valoare de 24.737,88, confirmat prin semnătură de către ---, instanța reține că suma confirmată nu este identică cu suma pretinsă în prezenta cauza, și nici nu cuprinde elemente din care să reiasă ce reprezintă suma facturată și confirmată, așadar vor fi considerate certe doar sumele pentru care s-a făcut dovada nemijlocita a asumării lor prin semnătură și ștampilă.
În al patrulea rând, creanța este lichidă, potrivit art. 379 alin. (4) C.proc.civ., cuantumul său fiind determinat cu ajutorul facturilor depuse la dosar (filele 9-27), centralizate în fișa client (fila 8).
În al cincilea rând, reține instanța, creanța este exigibilă, prin raportare la dispozițiile art.20 din Contract, care prevăd obligația debitoarei de a achita facturile emise de furnizor în termen de 30 zile de la emiterea facturii.
Având în vedere că debitorul nu au făcut nicio dovadă a plății și că și-a asumat obligația de a garanta și a executa obligația asumată de ---, instanța constată că s-a făcut dovada de către creditoare a unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului conform art. 1 din O.G. 5/2001, doar în ceea ce privește debitul de 20.8345,34 lei.
În consecință, instanța urmează să admită în parte acest capăt de cerere și să emită ordonanța care să conțină somația de plată cu privire la suma de 20.835,34 lei, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În ceea ce privește cererea creditoarei cu privire la obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi de întârziere instanța reține următoarele:
Clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Prin urmare, clauza penală este un contract ce presupune exprimarea acordului de voință a părților în sensul stabilirii anticipate a prejudiciului cauzat creditorului și are forță juridică obligatorie față de acestea.
Conform cap. 9, art. 31 din Contractul încheiat între părți, debitorii s-au obligat să plătească penalități de 0,28% pe zi de întârziere, din valoarea facturii neachitate, până la plata integrală a debitului. Iar prin art.41 și art. 42, debitorul garant ---, s-a obligat să execute integral obligațiile contractuale ale --- (debit principal și penalități de întârziere), în cazul în care aceasta nu și le va executa.
Așadar, instanța reține că doar clauza penală pentru perioada dintre scadența fiecăreia dintre facturi și data introducerii cererii de chemare în judecată, are caracter cert, lichid și exigibil, respectiv, este certă, conform dispozițiilor art. 379, alin. 3 C.pr.civ, întrucât rezultă din înscrisurile depuse la dosar - facturi (fila 19-27), centralizate în fișa client (fila 8), este lichidă, potrivit prevederilor art. 379, alin. 4 C.pr.civ, întrucât cuantumul creanței este clar determinat, cu ajutorul facturilor și a fișei client, de asemenea, creanța este exigibilă, termenul de scadență fiind depășit.
Având în vedere aceste aspecte, instanța urmează să admită în parte și acest capăt de cerere și să emită ordonanța care să conțină somația de plată cu privire penalitățile de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, ce vor fi calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la data introducerii acțiunii, 11.02.2013, debitorul urmând să efectueze plata în termen de 30 de zile de la data comunicării a prezentei ordonanțe.
Cu privire la solicitarea creditoarei privind obligarea debitorului la plata penalităților convenționale de întârziere în continuare până la data îndeplinirii efective a obligației de plată instanța reține următoarele:
Conform art.379, alin.3 C.pr.civ este certă creanța a cărei "existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul";, față de această prevedere legală se constată că suma pretinsă de creditoare în continuare, după pronunțarea prezentei hotărâri, nu are caracter cert, nefiind îndeplinită una din condițiile impuse de lege pentru emiterea ordonanței care să conțină somația de plată.
În consecință, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere.
De asemenea, dat fiind că debitorul a căzut în pretenții, culpa sa procesuală fiind dovedită, instanța, în temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează să îl oblige pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,03 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (39 lei) și timbru judiciar (0,30 lei).
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite în parte acțiunea formulată de creditoarea ---, în contradictoriu cu debitorul ---
Somează pe debitorul --- să plătească creditoarei --- în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonanțe suma de 20.835,34 lei reprezentând debit restant, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,28% pe zi, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data introducerii acțiunii, 11.02.2013.
Respinge capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata în continuare a penalităților de întârziere până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pe debitor să plătească creditoarei suma de 39,03 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
| ← pretentii. Jurisprudență Cereri | perfectare vânzare-cumparare. Jurisprudență Vânzări-Cumpărări → |
|---|
