Stabilire locuință copii. interesul superior al copilului
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 39/A din data de 30.01.2018
Cu prilejul audierii, amândoi minorii au demonstrat o foarte bună creștere și educare și o maturitate superioară vârstei acestora.
Copiii au demonstrat că dorința lor de a rămâne în locuința tatălui nu este o chestiune de moment ci o opțiune asumată.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art.264 din Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.272/2004 privind protecția drepturilor copilului, în acord cu art. 6 din Convenția de la Strasbourg asupra relațiilor personale care privesc copiii, ratificată prin Legea nr.87/2007, opiniilor și dorințelor, precum și sentimentelor constatate ale minorilor, trebuie să li se acorde atenția cuvenită.
Ansamblul materialului probator administrat nu contrazice, ci confirmă că opțiunea minorilor este în interesul superior al acestora
Prin sentința civilă nr.548/20.06.2017, pronunțată de Judecătoria Tg.Lăpuș în dosarul nr.993/319/2016 s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul PN în contradictoriu cu pârâta PAC și în consecință a fost dispusă desfacerea căsătoriei încheiată la data de 18.12.2000 și înregistrată sub nr.38 în Registrul Stării civile al comunei Suciu de Sus, prin acordul părților.
S-a dispus ca după desfacerea căsătoriei, pârâta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "T";.
A fost stabilită că exercitarea autorității părintești față de minorii PI - M, născută la data de 17.01.2002 și PI-C, născut la data de 09.07.2003, să revină în comun ambilor părinți.
A fost stabilită locuința minorilor P I-M, născută la data de 17.01.2002, și P I - C, născut la data de 09.07.2003, la domiciliul mamei.
A fost obligat reclamantul PN la plata pensiei de întreținere în cuantum de 177 lei lunar către fiecare dintre minorii PI-M, născută la data de 17.01.2002 și PIC, născut la data de 09.07.2003, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul minorilor sau noi dispoziții alte instanței.
A fost respins capătul de cerere vizând transferul alocației de stat pentru copii de pe numele pârâtei pe numele reclamantului, ca neîntemeiat.
S-a luat act de renunțarea la capătul de cerere vizând transferul exploatației agricole de pe numele pârâtei pe numele reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, părțile s-au căsătorit la data de 18 decembrie 2000, iar căsătoria acestora a fost înregistrată în registrul stării civile al comunei Suciu de Sus; din căsătorie au rezultat minorii PI, născută la 17.01.2002, în vârstă de 15 ani și PI, născut la 09.07.2003, în vârstă de 13 ani.
La termenul de judecată din 19.04.2017, reclamantul și pârâta și-au exprimat disponibilitatea de a fi desfăcută căsătoria prin acordul lor.
Potrivit art. 374 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil: "(1) Divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. (2) Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub interdicție. (3) Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al fiecărui soț";.
Întrucât părțile au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord, constatând incidența dispozițiilor art. 373 lit. a Cod civil, instanța a admis cererea și a desfăcut căsătoria de comun acord în condițiile art. 374 cod civil raportat la art. 931 Cod de procedură civilă.
După desfacerea căsătoriei, pârâta va reveni la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de "T";, conform certificatului de căsătorie.
În ce privește autoritatea părintească, instanța a reținut că, potrivit art. 483 Cod civil, aceasta reprezintă "ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana cât și bunurile copilului"; și urmează a fi exercitată de ambii părinți, în condițiile art. 398 Cod civil.
Conținutul autorității părințești este stabilit prin art. 487 Cod civil și constă în dreptul și îndatorirea părinților "de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea lui profesională, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului";. Părinții sunt de asemenea "datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia";.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că părțile sunt de acord cu exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, iar pe de altă parte nu s-au identificat motive temeinice în sensul că ar trebui să fie exercitată în mod exclusiv de către un singur părinte.
În ce privește locuința minorilor, prima instanță a stabilit-o la domiciliul pârâtei, respectiv în C, nr.37 județul Maramureș, având în vedere concluziile anchetelor sociale, declarațiile martorilor și susținerile minorilor audiați în camera de consiliu. Reclamantul este plecat în cursul săptămânii de la domiciliu, fiind șofer, iar minorii rămân singuri, lucru apreciat ca fiind foarte grav, având în vedere V fragedă a acestora și potențialele pericole la care pot fi expuși. Totodată minora PI va urma clasa a IX-a în Orașul Tg. Lăpuș, iar minorul P I, după terminarea clasei a VIII-a intenționează să își continue școala în Orașul Tg. Lăpuș, or distanța dintre această localitate și până la locuința tatălui din comuna Groșii Țibleșului este mare(aproximativ 25 km). Așadar, pentru motivele arătate, nu este în interesul minorilor să locuiască în perioada următoare împreună cu tatăl lor, deși poziția lor a fost în acest sens, iar pe de altă parte minorii beneficiază de un climat de liniște la locuința mamei unde condițiile materiale sunt asemănătoare. Pârâta este angajată cu program de lucru de 8 ore, însă are posibilitate să se ocupe zilnic de îngrijirea și educația minorilor, la fel cum a făcut-o și înainte de despărțirea în fapt a părților.
Art. 263 din Codul civil consacră în mod expres principiul interesului superior al copilului, prevăzând că orice măsură s-ar lua cu privire la un copil, indiferent cine ar fi autorul acestei măsuri, respectiva măsură trebuie să fie luată doar cu respectarea interesului superior al copilului.
Instanța a apreciat că interesul superior al minorilor PI și PI este acela de a locui împreună cu mama lor, deoarece aceasta s-a ocupat îndeaproape de minori, astfel că a stabilit domiciliul acestora la domiciliul pârâtei. Conform art. 401 din Codul civil, părinților separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Potrivit art. 402 Cod civil, instanța s-a pronunțat și asupra contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a minorilor.
Întrucât pârâta se va ocupa în mod direct de întreținerea minorilor instanța a analizat contribuția ce revine reclamantului, având în vedere adeverința de venit depusă de acesta.
Instanța a reținut că minorii au dreptul la întreținere atunci când se află în nevoie, acest drept fiind consacrat prin art. 524 Cod civil raportat la art. 525 alin. 1 Cod civil.
Conform art. 527 Cod civil, debitor al întreținerii poate fi numai cel care are mijloacele de a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. Instanța a reținut că minorii au nevoie de întreținere, iar pe de altă parte reclamanta este aptă de muncă și are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, aceasta la data pronunțării hotărârii are angajată recent, potrivit susținerilor sale și ale concluziilor anchetei sociale.
În ce privește cuantumul obligației de întreținere, art. 529 alin. 2 din Codul civil prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii"; .
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, așa cum stabilește art. 529 alin. 1 din Codul civil.
Față de cele expuse, instanța a obligat reclamantul PN la plata pensiei de întreținere în cuantum de 177 lei lunar către fiecare dintre minorii PI-M, născută la data de 17.01.2002, și PI-C, născut la data de 09.07.2003, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul minorilor sau noi dispoziții alte instanței.
În ce privește capătul de cerere vizând transferul alocației de stat pentru copii de pe numele pârâtei pe numele reclamantului, acesta a fost respins ca neîntemeiat având în vedere soluția dată capătului de cerere prin care se va stabili locuința minorilor la domiciliul mamei.
Totodată instanța a luat act de renunțarea la capătul de cerere vizând transferul exploatației agricole de pe numele pârâtei pe numele reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr. 548/20.06.2017 pronunțate de către Judecătoria Tg.Lăpuș în dosarul nr. 993/319/2016 a formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1 Cod procedură civilă apelantul-reclamant P N solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul stabilirii locuinței minorilor P I, născută la data de 17.01.2002 și Pop I născut la data de 09.07.2003 la locuința apelantului în Groșii Țibleșului; stabilirea contribuției de întreținere în sarcina pârâtei în favoarea minorilor în cuantum de 1/3 raportat la venitul minim pe economie, respectiv 1/6 pentru fiecare minor, de la data introducerii acțiunii și până la majorat sau noi dispozițiuni.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că intimata a fost cea care a părăsit familia și locuința comună, i-a lăsat pe copii singuri și a plecat la locuința din localitatea C, oraș Tg.Lăpuș, proprietatea rudelor sale. De la plecarea intimatei din data de 14.10.2016 și până în prezent aceasta i-a vizitat pe minori de trei ori și atunci fiind interesată să-și ducă bunurile personale. Mai mult, nu a contribuit cu nimic la creșterea și întreținerea copiilor.
Apelantul mai arată că minorii nu doresc să locuiască cu intimata datorită comportamentului acesteia, consumă băuturi alcoolice și are relații cu mai mulți bărbați. De aceste aventuri ale intimatei au cunoștință și minorii, aceștia chiar au fost nevoiți să stea la ușa casei, pe afară sau au fost închiși în camerele lor.
Apelantul arată că intimata are un comportament total nepotrivit în primul rând față de copii și nu este în interesul copiilor să crească în acest mediu.
Nici condițiile de la locuința din C nu sunt propice creșterii copiilor și anume, casa nu este amenajată, nu are baie, nu are încălzire și nici apă caldă. Apelantul arată că nu se pot compara condițiile de locuit de la locuința sa din Groșii Țibleșului unde locuiește în prezent cu copiii, cu locuința din C. Intimata nu a fost și nu este interesată de situația școlară a copiilor.
Apelantul mai arată că fiica lor a terminat clasa a VIII a și a chemat-o la ședința cu părinții, dar intimata nu a mers. Fiica lor s-a întors plângând de la școală. Mai mult, intimata nu a mers la școală să se intereseze de finalizarea clasei a VIII a. Minora PI a progresat la învățătură după ce intimata a plecat de la domiciliul conjugal. Minora a obținut note mai mari, a luat premiul I și a promovat cu bine la examenul de capacitate.
Apelantul arată că nici minorul PI nu dorește să schimbe locuința și școala având în vedere și faptul că urmează cursurile clasei a VIII-a și urmează examenul de capacitate. Nu este în interesul copiilor să fie duși într-o locuință pe care nu o doresc, nu au condiții și unde nu sunt obișnuiți. Mai mult nu doresc să fie lăsați în supravegherea intimatei a cărui comportament lasă de dorit.
Intimata PAC a depus la dosar întâmpinare, solicitând a se respinge apelul declarat ca nefondat și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Minorii PI și PI au fost audiați în camera de consiliu la data de 24.10.2017.
Analizând sentința civilă nr.548/20.06.2017 a Judecătoriei Tîrgu Lăpuș, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat. Conform art.476 Cod procedură civilă, alin.1, apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Potrivit art. 477 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 Cod procedură civilă instanța de apel a verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
În speță, pentru a stabili locuința minorilor PI, născută la data de 17.01.2002 și PI, născut la data de 09.07.2003, instanța are a analiza circumstanțele speței din perspectiva art. 263 Cod civil, care definește principiul interesului superior al copilului.
Astfel, conform art. 263 alin.1 Cod civil, orice măsură privitoare la copil indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
În conformitate cu dispozițiile art. 496 Cod civil, copilul minor locuiește la părinții săi.
În caz de neînțelegeri între părinți, conform art. 496 alin.3 Cod civil, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psiho socială și ascultându-i pe părinți și pe copii, cu aplicarea art.264 cod civil.
În conformitate cu dispozițiile art.264 alin.2 Cod civil, dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu V sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea aceasta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îi privește.
Codul civil arată în art. 264 alin.4 că opiniile copiilor ascultați vor fi luate în considerare în raport cu V și gradul de maturitate al acestora.
În speță din probele administrate rezultă că minorii beneficiază în locuința tatălui de condițiile necesare unei dezvoltări armonioase. Tatăl este în măsură să le asigure minorilor condiții corespunzătoare de viață și își asumă în mod responsabil rolul de părinte, asigurându-le copiilor suportul afectiv și climatul de încredere atât de necesare minorilor aflați la V adolescenței.
În etapa procesuală a apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 226 Cod procedură civilă cu raportare la art. 264 Cod civil, instanța de apel i-a audiat pe minorii PI, născută la data de 17.01.2002 și PI, născut la data de 09.07.2003. Minora PI este în clasa a IX -a iar fratele său în clasa a VIII-a. Minorul PI a arătat că dorește să devină preot, iar minora a arătat că dorește să devină polițistă. Doresc să locuiască cu tatăl lor. Tatăl lor este șofer, iar în timpul când acesta este plecat, de ei are grijă mătușa lor. La treburile gospodărești îi ajută tot mătușa lor. Au arătat că și ei mai muncesc pe lângă casă, de obicei vara, merg la fân cu tatăl lor, uneori mai ajută la curățenie și la gătit. Au arătat că au timp să învețe, au condiții bune de trai. Au mai arătat că nu doresc să locuiască cu mama lor, nici să vorbească cu aceasta la telefon. Doresc să rămână cu tatăl lor.
Cu prilejul audierii, amândoi minorii au demonstrat o foarte bună creștere și educare și o maturitate superioară vârstei acestora.
Copiii au demonstrat că dorința lor de a rămâne în locuința tatălui nu este o chestiune de moment ci o opțiune asumată.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art.264 din Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.272/2004 privind protecția drepturilor copilului, în acord cu art. 6 din Convenția de la Strasbourg asupra relațiilor personale care privesc copiii, ratificată prin Legea nr.87/2007, opiniilor și dorințelor, precum și sentimentelor constatate ale minorilor, trebuie să li se acorde atenția cuvenită.
Ansamblul materialului probator administrat nu contrazice, ci confirmă că opțiunea minorilor este în interesul superior al acestora.
Prin urmare, dând prevalență principiului interesului superior al copiilor, instanța de apel va stabili locuința minorilor la tatăl acestora.
Odată stabilită locuința minorilor la tată, obligația de întreținere a acestuia față de minori se va executa în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională (art.530 alin.1 Cod civil).
Pentru părintele cu care minorii nu locuiesc, așa cum prevăd dispozițiile art. 529 alin.1 Cod civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din venitul său lunar pentru doi copii, în speță 1/6 pentru fiecare dintre cei doi minori.
| ← Cererea de intervenție. interesul în formularea cererii | Calitate procesuală activă cerere de anulare titlu de... → |
|---|
