Cererea de intervenție. interesul în formularea cererii
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secția I Civilă Decizie nr. 66/A din data de 09.02.2018
Cât privește modificarea cadrului procesual subiectiv prin mecanismul intervenției voluntare, art. 61 C. proc. civ. prevede că ,,(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.";
Din cuprinsul normei citate rezultă că intervenția voluntară poate lua două forme, respectiv intervenția principală și intervenția accesorie. Diferența fundamentală dintre cele două instituții rezidă în efectele pe care acestea le au asupra cadrului procesual obiectiv. Astfel, în timp ce intervenientul principal deduce el însuși o pretenție judecății, modificând astfel cadrul procesual obiectiv, intervenientul accesoriu se rezumă la a sprijini apărarea uneia dintre părți, fără a investi instanța cu vreo pretenție proprie. Cu toate acestea, după cum rezultă din alineatul 1 al normei citate, în toate cazurile, intervenientul trebuie să justifice un interes.
Totuși, atunci când este analizată condiția interesului, o distincție trebuie făcută între intervenientul principal și cel accesoriu. În ipoteza intervenției principale, intervenientul trebuie să justifice atât interesul de a acționa în justiție, prin raportare la pretenția pe care o deduce judecății, cât și un interes special, calificat, de a interveni în litigiul pendinte. În schimb, în cazul intervenției accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la petitele cu care a fost investită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unui preventiv, prin formularea cererii de intervenției acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câștig de cauză.
Se impune a se sublinia faptul că, în condițiile în care intervenientul accesoriu nu investește instanța cu vreo pretenție proprie, prezența acestuia în litigiu nu influențează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanța fiind chemată în continuare să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă. Singurul lucru pe care intervenientul accesoriu îl face este să sprijine poziția procesuală a părții în favoarea căreia intervine.
Raportat la prezenta cauză, instanța reține că intervenienții apelanți și-au justificat interesul sub trei aspecte, respectiv pentru sprijinirea variantei de partaj propuse de reclamantă și care ar presupune în prealabil un schimb de teren cu intervenienții, pentru prevenirea unei identificări topografice eronate a terenului proprietatea părților prin raportare la terenul proprietatea intervenientei, aflat în vecinătate, și pentru sprijinirea aceleași variante de partaj, considerând o promisiune sinalagmatică de vânzare încheiată între intervenient, fiul acesteia și reclamantă
Prin încheierea civilă din 21.11.2017 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de către M A și M F.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că ținând seama de motivele invocate și de înscrisurile anexate cererii de intervenție, de poziția procesuală formulată în scris de către pârâți prin notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2017, în temeiul prevederilor art. 64 al. 4 Cod procedură civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de către M A și M F, având în vedere că nu poate fi vorba de un interes legitim întrucât prin propunerea făcută de intervenienți pârâților se condiționează parcelarea de schimb de terenuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții M A și M F, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii civile apelate în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către apelanți în temeiul prevederilor art. 61 alin. 3, art. 63 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 23.01.2018, apelanții M A și M F au depus motive de apel prin care au învederat că motivarea primei instanțe nu este susținută, pe de o parte nici pe motivele de fapt invocate de către fiecare dintre apelanți iar, pe de altă parte, nici pe înscrisurile, probatorii alăturate de către aceștia cererii de intervenție și aflate la dosarul cauzei.
Apelanții apreciază că în mod greșit instanță fondului nu a observat că, în fapt, promovarea cererii de intervenție accesorie s-a realizat de către apelanți din două considerente obiective care justificau și impuneau o dublă analiză din partea instanței, ceea ce în mod evident nu s-a realizat în analiza admisibilității în principiu a cererii de intervenție.
Solicită a se constata că sub aspectul interesului legitim justificat de către apelanții M A și M F în promovarea cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamantei VS, acest interes este justificat pe deplin de către apelanți din două considerente obiective:
Astfel, pe de o parte, din chiar cuprinsul acțiunii introductive se poate observa reclamanta a învederat instanței că dorește a supune analizei și discuției pârâților necesitatea realizării în prealabil a unui schimb de teren între o suprafață de 103 m.p. din terenul proprietatea comună a acesteia și a pârâților P, pe de o parte și o suprafață de teren similară și egală ca suprafață de 103 m.p. proprietatea numitului M A aflată în parcela cu numărul 5252/5 înscrisă în CF 11286 Baia Mare, parcelă aflată în prezent în folosință efectivă a reclamantei și respectiv a pârâților P, în vederea asigurării unor condiții optime exploatării terenurilor ce vor reveni părților prin partaj.
Deși instanța reține, în justificarea inadmisibilității cererii că "prin propunerea făcută de intervenienți pârâților se condiționează parcelarea de un schimb de terenuri";, în fapt instanța nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra interesului apelanților M de a interveni în cauză în favoarea reclamantei VS din perspectiva stării de fapt susținute - și necombătute de către părțile în cauză - ce privește folosința în fapt de către părțile în litigiu a unei porțiuni de 103 m.p. din terenul apelanților M (cel identificat cu nr. top.5252/5) aflat în imediata vecinătate a terenului în litigiu (identificat cu nr. top. 5252/2).
Din concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie realizat în cauză de către domnul inginer PG, în oricare din variantele de partaj propuse de către acesta se poate observa că în spatele casei proprietatea apelanților M, se găsește o suprafață de teren de 103 m.p., aflată m imediata vecinătate a terenului supus partajului având nr.topografic 5252/2 , teren cu deschidere la strada Valea Borcutului și peste care în prezent se realizează trecerea la terenul în litigiu de către toate părțile.
În modalitatea de partaj solicitată de către reclamantă - și pe care apelanții o susțin prin promovarea cererii de intervenție accesorie - terenul aflat în proprietatea acestora din urmă în suprafață de 103 m.p. poate fi compensat, prin schimb, cu un teren având aceeași suprafață din cuprinsul nr. topografic 5252/2, schimb de terenuri care ar profita nu doar reclamantei V și pârâților P dar și, în egală măsură, apelanților M A și M F care sunt dispuși a ceda în schimb terenul de 103 m.p. care este folosit în prezent de către aceste din urmă părți, pentru formarea unui front stradal mai mare în beneficiul susnumiților, cu obținerea în schimb a unui alt teren, similar, situat în imediata vecinătate a grădinii lor.
Apelanții mai învederează instanței faptul că încheierea este nelegală și se impune a fi desființată și în contextul în care al doilea motiv invocat prin cererea de intervenție în justificarea interesului legitim, de această dată justificat exclusiv de către apelanta M F, a fost nesocotit la modul absolut de instanță prin hotărârea apelată, neregăsindu-se analizat în concret prin încheierea atacată.
Astfel, apelanții solicită instanței de apel să constate că intervenția în cauză a apelantei M F, soția intervenientului M A se justifică - sub aspectul interesului participării în cauză - prin concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară realizat în cauză de către domnul inginer PG care, în toate variantele de partaj a terenului cu nr. topografic 5252/2 în litigiu, a identificat în mod eronat în teren imobilul supus partajului și a poziționat parcela aflată în partea de sud a imobilului în litigiu, respectiv parcela cu nr.top. 5252/7 - proprietatea exclusivă a pârâților P, prin suprapunerea acestei parcele de teren învecinate peste imobilul proprietatea intervenientei M F, teren identificat prin nr. topografic 5252/6.
La momentul măsurătorilor efectuate în teren, față de împrejurarea că apelanta M F nu era parte în acest litigiu, intervenienta nu au fost solicitată de către dl.expert PG pentru a se putea proceda în mod legal de către acesta la identificarea din toate punctele de vedere a imobilului proprietatea sa având nr.topografic 5252/6.
Cu toate că nici terenul cu nr. top. 5252/7 nu forma obiectul partajului, la momentul realizării tuturor variantelor de partaj propuse, dl. expert, a identificat în fapt atât în teren cât și în anexele raportului parcela de teren învecinată având nr. topo. 5252/7 - pe care a evidențiat-o de mai multe ori în concluziile și anexele Raportului de expertiză - ca fiind amplasată parțial și dincolo de gardul din plasă de sârmă care împrejmuiește proprietatea intervenientei M F.
Aceste susțineri, după cum nici interesul apelantei derivând din starea de fapt relevată, confirmată în cauză prin concluziile raportului de expertiză - nu au fost analizate de către judecătorul investit cu soluționarea cererii, impunând promovarea cererii de apel.
Apelanta mai arată că instanța fondului nu a analizat și nici nu s-a pronunțat asupra interesului apelanților din perspectiva celui de-al treilea argument invocat de către aceștia prin cererea de intervenție.
Astfel, apelanții au susținut că admiterea acțiunii în varianta de partaj propusă de către reclamantă va fi deopotrivă în interesul apelanților și al fiului acestora, M C. -M - C care, alături de apelantul M A, este semnatarul Promisiunii de vânzare cumpărare și schimb cu dată certă nr.12 din 18 septembrie 2013 încheiat cu intimata reclamantă VS, antecontract de vânzare cumpărare și schimb care privește o parte din cota parte de proprietate comună pe care reclamanta o are din imobilul înscris în CF nr. l1.286 Baia Mare, nr. topo 5252/2.
Analizând apelul dedus s-a reținut că în cadrul procesual sub aspect subiectiv este stabilit, de principiu, de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată. În mod excepțional, acesta poate suferi modificări în cursul judecății prin intervenția voluntară sau forțată, conform art. 61-79 C. proc. civ..
Cât privește modificarea cadrului procesual subiectiv prin mecanismul intervenției voluntare, art. 61 C. proc. civ. prevede că ,,(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare. (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta. (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți.";
Din cuprinsul normei citate rezultă că intervenția voluntară poate lua două forme, respectiv intervenția principală și intervenția accesorie. Diferența fundamentală dintre cele două instituții rezidă în efectele pe care acestea le au asupra cadrului procesual obiectiv. Astfel, în timp ce intervenientul principal deduce el însuși o pretenție judecății, modificând astfel cadrul procesual obiectiv, intervenientul accesoriu se rezumă la a sprijini apărarea uneia dintre părți, fără a investi instanța cu vreo pretenție proprie. Cu toate acestea, după cum rezultă din alineatul 1 al normei citate, în toate cazurile, intervenientul trebuie să justifice un interes.
Totuși, atunci când este analizată condiția interesului, o distincție trebuie făcută între intervenientul principal și cel accesoriu. În ipoteza intervenției principale, intervenientul trebuie să justifice atât interesul de a acționa în justiție, prin raportare la pretenția pe care o deduce judecății, cât și un interes special, calificat, de a interveni în litigiul pendinte. În schimb, în cazul intervenției accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la petitele cu care a fost investită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unui preventiv, prin formularea cererii de intervenției acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câștig de cauză.
Se impune a se sublinia faptul că, în condițiile în care intervenientul accesoriu nu investește instanța cu vreo pretenție proprie, prezența acestuia în litigiu nu influențează în nici un fel cadrul procesual obiectiv, instanța fiind chemată în continuare să se pronunțe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea introductivă. Singurul lucru pe care intervenientul accesoriu îl face este să sprijine poziția procesuală a părții în favoarea căreia intervine.
Raportat la prezenta cauză, instanța reține că intervenienții apelanți și-au justificat interesul sub trei aspecte, respectiv pentru sprijinirea variantei de partaj propuse de reclamantă și care ar presupune în prealabil un schimb de teren cu intervenienții, pentru prevenirea unei identificări topografice eronate a terenului proprietatea părților prin raportare la terenul proprietatea intervenientei, aflat în vecinătate, și pentru sprijinirea aceleași variante de partaj, considerând o promisiune sinalagmatică de vânzare încheiată între intervenient, fiul acesteia și reclamantă.
Instanța fondului a respins cererea intervenienților reținând că interesul acestora nu este unul legitim, întrucât prin propunerea făcută de intervenienți pârâților se condiționează parcelarea de un schimb de terenuri.
În primul rând, se cuvine a se menționa că nu au fost avute în vedere toate cele trei teze avansate de către intervenienți în susținerea interesului formulării cererii de intervenție accesorie.
În al doilea rând, în condițiile în care intervenienții accesorii nu deduc judecății nicio pretenție proprie, nu se poate aprecia că aceștia ar condiționa în vreun fel modul de soluționare a partajului cu care instanța a fost investită. Prin cererea formulată, aceștia nu fac decât să sprijine poziția procesuală a reclamantei, poziție a cărei temeinicie urmează a fi analizată de către instanță prin raportare la probele administrate și normele juridice incidente. Drept urmare, faptul că intervenienții susțin varianta de partaj avansată de către reclamantă, care ar implica în prealabil încheierea unui contract de schimb între părțile inițiale și intervenienți, nu înseamnă că pârâții ar fi condiționați în vreun fel ori că instanța fondului ar trebui să se pronunțe în alte limite. Din contră, instanța va trebui în continuare să verifice dacă varianta avansată de reclamantă este sau nu conformă cu normele procesuale și substanțiale în materie de partaj.
În al treilea rând, faptul că pârâții nu sunt de acord cu schimbul de terenuri sau cu promisiunea de vânzare nu impietează asupra caracterului licit al interesului intervenienților. Încheierea contractului de schimb va depinde de manifestarea de voință favorabilă a pârâților, iar încheierea contractului de vânzare de atribuirea bunului ce constituie obiectul promisiunii sinalagmatice în lotul reclamantei. În orice caz, instanța fondului va trebui să aibă în continuare în vedere doar criteriile prevăzute de lege cu privire la atribuirea bunului, cererea de intervenție voluntară accesorie nedeterminând soluția sub acest aspect. Totodată, instanța mai subliniază faptul că intervenienții vor lua procedura din punctul în care aceasta se află, conform art. 65 alin. 2 C. proc. civ..
| ← Suspendarea judecății pentru lipsa părților, în cazul în... | Stabilire locuință copii. interesul superior al copilului → |
|---|
