Stingerea obligaţiei garantate prin plata integrală a creanţei. Radierea inscripţiei ipotecare
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1788, art. 1800
Radierea inscripţiei ipotecare se poate face şi în virtutea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se constată lichidarea integrală a creanţei.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 2055 din 24 martie 2005
(B.J. - Baza de date)
Prin acţiunea formulată la 4 iunie 2003 şi care formează obiectul dosarului Tribunalului Dolj, reclamanta SC C. SA Dolj a chemat în judecată pe pârâta B.I.R., sucursala Dolj, prin lichidator judiciar SC R.V.A. SA Bucureşti, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună radierea inscripţiei ipotecare instituite la 25 mai 1997 de Judecătoria Băileşti, conform creanţei de ipotecă de rangul I, autentificat la 12 mai 1997 la B.N.P. G.I.
în motivarea acţiunii se arată că, în baza contractului de credit nr. 51 din 18 aprilie 1997, a contractat un împrumut în valoare de 12.000.000.000 lei, a cărui rambursare a fost garantată cu ipoteca instituită asupra imobilelor, prevăzute în contractul de garanţie imobiliară autentificat la 12 mai 1997 la biroul notarului public G.I.
Se mai arată că, din această sumă şi a dobânzilor aferente, SC C. SA Dolj, conform sentinţei 191 din 29 august 2002 a Tribunalului Dolj irevocabilă prin respingerea recursului (decizia 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova) mai datora creditoarei B.I.R. Craiova suma de 338.398.692 lei, sumă care a fost achitată cu O.P. din 06 decembrie 2002.
Ca atare, aceasta fiind lichidată, nu se mai justifică menţinerea inscripţiei ipotecare asupra imobilelor prevăzute în contractele de ipotecă, impunându-se radierea acestora.
Prin sentinţa 5717 din 29 septembrie 2003, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus radierea ipotecii instituite prin contractul de credit autentic, prin încheierea nr. 2551 din 12 mai 1997 şi înscris în R.T.I. al Judecătoriei Băileşti, la nr. 219 din 15 mai 1997. Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut dovada cu sentinţa nr. 191 din 29 august 2002 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, că reclamanta debitoare mai datora pârâtei o creanţă în sumă de 338.398.682 lei, sumă care a fost achitată ulterior la 6 decembrie 2002.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B.I.R., bancă în faliment prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Criticile se întemeiază pe aplicarea greşită a legii în pronunţarea hotărârii deoarece, datoria garantată şi neachitată de reclamantă era de 1.678.979.431 lei, reprezentând dobânda aferentă creditelor acordate, iar această creanţă nu a fost achitată.
Prin decizia nr. 85 din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B.I.R., bancă în faliment, prin lichidator SC R.V.A. SA, ca nefondat, susţinerile apelantei fiind înlăturată ca neîntemeiate, prin stingerea obligaţiei garantate prin plata integrală a creanţei.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.I.R. prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, criticând-o prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea e dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1788 şi art. 1800 C. civ. Se arată că în prezent intimata figurează în evidenţele băncii cu o datorie neachitată de 1.678.979.481 lei, sumă ce reprezintă dobânda aferentă debitelor. De asemenea, se mai arată că instanţa nu a ţinut cont de actele depuse la dosar, în special de extrasul de cont cu situaţia datoriilor la zi din care rezultă acest debit.
Prin decizia nr. 2055 din 24 martie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins recursul declarat de pârâta B.I.R. prin lichidator SC R.V.A. SA Bucureşti, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această deciziei, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 191, pronunţată de Tribunalul Dolj la 29 august 2002, sentinţă ce a rămas definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei 1863 din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, s-a recunoscut creanţa în dosarul de faliment de 19.433.994.847 lei, din care s-a scăzut suma achitată de debitoare de la data declanşării procedurii falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, de 17.164.541.479 lei cât şi T.V.A. de 1.766.302 lei, rămânând doar o diferenţă neachitată de 338.398.692 lei.
Această sumă, ultima, a fost şi ea achitată la 6 decembrie 2002.
Ipoteca asupra imobilelor prevăzute în contractul de garanţie imobiliară autentic din 12 mai 1997 s-a stins, ca urmare a stingerii raportului de obligaţie contractuală prin plata integrală a debitului. Pentru diferenţa de 1.678.979.481 lei, recurenta nu a făcut dovada existenţei unui titlu în baza căruia să o solicite.
| ← Ipotecă. Executare silită. Bancă aflată în faliment.... | Contract de credit bancar. Gaj fără deposedare. Autorizarea... → |
|---|
