Succesiune. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 431 din data de 26.05.2017
Prin Sentința civilă nr.558 pronunțată la data de 27.10.2016, Judecătoria Z a admis în parte acțiunea civilă privind pe contestator S.C. și pe intimații B.E.J.DIC, NB și VSI, având ca obiect contestație la executare., a constatat că încheierile executorului judecătoresc din datele de 06.04.2016 și din data de 27.04.2016, au făcut obiectul dosarelor nr.641/339/2016 și, respectiv, nr.816/339/2016 ale acestei instanțe și a redus cheltuielile de executare cu suma de 1860 lei (onorariul pentru executor, ce se pretinde a fi fost achitat de creditorul NB), astfel încât cuantumul acestora rămâne suma de 7891,14 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.670 alin.4 din noul cpc, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Pe de altă parte, potrivit art.876 alin.3 din același cod, (3) cel nemulțumit de proiectul de distribuire poate introduce contestație în termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal prevăzut la alin. (2).
În cauză, instanța de fond a constatat că, deși și în prezenta cerere, contestatoarea invocă încheierile executorului judecătoresc din datele de 06.04.2016 și din data de 27.04.2016, acestea au făcut obiectul dosarelor nr.641/339/2016 și, respectiv, nr.816/339/2016 ale acestei instanțe.
Cu privire la celelalte apărări ale contestatoarei și la proiectul de distribuire, instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate numai în parte.
A avut în vedere instanța de fond împrejurarea că, deși executorul judecătoresc a inclus în cheltuielile de executare și suma de 1860 lei (onorariul pentru executor, ce se pretinde a fi fost achitat de creditorul NB), pentru aceasta nu există dovezi la dosarul cauzei, încât instanța de fond a redus cheltuielile de executare cu această sumă, astfel că, cuantumul acestora rămâne suma de 7891,14 lei.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că aceasta nu a încheiat cu executorul judecătoresc nici un contract prin care aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de executare, instanța de fond a reținut că , deși aceasta susține, că potrivit art.670 ncpc, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.
Astfel, deși în prezenta executare contestată, contestatoarea este creditor intervenient, aceasta a achitat tot cu titlu de cheltuieli de executare contravaloarea expertizei, precum și suma de câte 100 de lei,- de două ori.
Nu mai puțin, potrivit aceluiași art.670 din noul c.p.c. invocat anterior, sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1) - (5), încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.
În cauză, instanța de fond a reținut că, în concret, cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc se suportă tot de la debitor.
A avut în vedere instanța de fond împrejurarea că executorul judecătoresc nu a solicitat nici o sumă anticipat contestatoarei cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc, încât, tocmai din suma cu care a fost adjudecat bunul executat silit, executorul judecătoresc este îndreptățit, în accepțiunea instanței, în chiar condițiile art.670 alin.5 din noul c.p.c. invocat anterior, să-și recupereze sumele ocazionate de executarea silită.
A mai adăugat instanța de fond și argumentul că, în accepțiunea sa, este culpa chiar a contestatorului că anterior a achitat altui executor judecătoresc onorariul pentru executarea silită, fără ca ulterior, contestatorul să uzeze de disp. art.654 și următoarele din același nou c.p.c.
În plus, în cauză, onorariul pentru executorul judecătoresc în fața căruia a fost adjudecat imobilul, acesta a stabilit un onorariu care respectă grilele fixate prin Ordinul Nr. 2561/C din 30 iulie 2012 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar în plus, este proporțional cu munca prestată în cauză de executorul judecătoresc.
Văzând soluția pe care urma să o pronunțe cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a respins ca nefondat și capătul de cerere privind suspendarea executării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea SC DT SA, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii in sensul admiterii contestației si în consecință admiterea Obiecțiunilor scrise nr. 146/18.05.2016 formulate de SC DT SA la Proiectul de distribuire încheiat la 27.04.2016, ora 10,30 in dosarul execuțional nr.352/2013 al executorului judecătoresc MC prin care au fost stabilite cheltuieli de executare in valoare de 9.751,14 lei cu consecința anularii acestora, precum si anularea încheierilor din 06.04.2016 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare in valoare de 7.630 lei si din 27.04.2016 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare in valoare de 10.201,14 lei, cheltuieli stabilite in mod nelegal, unilateral si abuziv de către executorul judecătoresc.
A motivat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 (1) C. proc.civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile formulate de contestatoare și este sumar motivată.
Potrivit dispozițiilor art. 425 (1) C.proc. civ. instanța trebuie să arate în concret, în raport de probele dosarului, situația pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, referirea generică la probele administrate nefiind suficientă.
A învederat că în dosarul executional nr. 352/2013 BEJA "DIC" sunt 2 creditori cu următoarele creanțe: NB cu suma de 64.000 EURO in baza titlului executoriu constituit prin contract de imprumut autentificat sub nr.436/01.04.2013 in cadrul BNP FC și SC DT SA cu suma de 30.000 EURO in baza titlului executoriu constituit prin contract de ipoteca autentificat sub nr. 1759/04.05.2012 de BNP "V" si cu suma de 149.901,02 lei in baza titlului executoriu constituit prin biletul la ordin seria BTRL3BT nr. 3350270.
Astfel, obligația de plata a cheltuielilor de executare se naște din însuși faptul executării, nu din modul in care executarea silita s-a finalizat.
În aceasta situație specială , executarea silita s-a finalizat cu adjudecarea imobilului in contul uneia din creanțe, ceea ce duce la aplicarea dispozițiilor art. 670 al. 4 si 5 Cod procedura civila, dispoziții din care rezultă că în cazul nerecuperării efective a cheltuielilor de executare constând in onorariul de executor, nici nu naște in patrimoniul creditorilor vreo obligație de acoperire a acestora.
In orice caz, este evident ca acoperirea cheltuielilor de executare de către creditori, in cazul nerecuperării, nu se face de către un singur creditor, ci proporțional cu actele de executare inițiate de fiecare creditor in parte conform art. 690 alin. 1 Cod procedură civilă
Aceasta teză este susținută și de dispozițiile art. 694 al. 1 Cod procedura civila, care instituie in sarcina creditorului intervenient obligația de a avansa cheltuielile necesare extinderii executării silite, nu si cheltuielile aferente executării silite in sine.
Cu privire la cele mai sus-arătate, a arătat că și faptul ca Înalta Curte de Casație si Justiție a hotărât că instanța de judecată are obligația să se pronunțe prin hotărâre judecătorească asupra a tot ceea ce s-a cerut prin cererea de chemare în judecată și asupra tuturor mijloacelor ce au stat la baza pretențiilor părților.
Așadar, elementul esențial al unei hotărâri judecătorești este motivarea, care nu poate fi în principiu implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate de părți sau asupra criticilor formulate. Obligativitatea motivării hotărârii judecătorești reprezintă o condiție a procesului echitabil, exigență prevăzută atât de Constituția României (art. 21 alin. 3), cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).
Verificând în limitele cererii de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelul declarat pentru considerentele care vor succede.
Critica apelantei care vizează faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 (1) Cod procedură civilă, întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile formulate de contestatoare și este sumar motivată, se constată că nu este întemeiată.
Din considerentele sentinței apelate, se observă că instanța de fond a ținut cont de argumentele contestatoarei, dar și de apărările intimatului, arătând motivele pentru care nu au fost primite susținerile acesteia, astfel că sub acest aspect, nu se poate reține că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate, aceasta îndeplinind exigențele art. 425 lit. b Cod procedură civilă
Întrucât motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, Tribunalul, constatând că instanța de fond a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, astfel că hotărârea pronunțată justifică dispozitivul și permite realizarea controlului judiciar, va înlătura critica apelantei contestatoare referitoare la nemotivare.
Nici susținerea apelantei potrivit căreia hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere că în baza dispozițiile art. 670 alin.5 Cod procedură civilă nu putea fi obligat să suporte onorariul executorului judecătoresc, nu este întemeiată.
Art. 670 alin.5 Cod procedură civilă invocat de apelanta contestatoare se referă la situațiile în care sumele stabilite potrivit alin.4 al aceluiași articol nu pot fi recuperate de la debitor din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cazuri asimilate, prevederi care nu sunt incidente în speță, având în vedere existența unui bun imobil în patrimoniul debitorului, care a fost adjudecat apelantei contestatoare în contul creanței.
Prin Încheierea emisă la data de 27.04.2016 de B.E.J.A.,, DIC"; s-au constatat cheltuielile de executare în sumă totală de 10.201,14 lei, din care, 7080 lei onorariu executor aferent sumei recuperate din vânzarea imobilului valorificat în cuantum de 82.950 lei, 550 lei reprezentând taxe executare- 11termene de vânzare imobiliară, și 261,14lei reprezentând cheltuieli deplasare executare la Z, județul T.
În baza acestei încheieri, executorul judecătoresc a dispus emiterea unei adrese către contestatoare, în calitate de adjudecatar în contul unei părți din creanța sa, prin care i-a pus în vedere achitarea sumei de 7630 lei, reprezentând cheltuieli vânzare imobil, în temeiul art. 848 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Întrucât cheltuielile stabilite în sarcina contestatoarei sunt cheltuieli legate de vânzarea bunului imobil care a fost adjudecat acesteia în contul creanței, aceasta nedepunând nicio sumă de bani cu titlu de preț ce ar urma să fie distribuită, nu este întemeiată critica potrivit căreia acestea ar trebuie suportate proporțional de toți creditorii, deci inclusiv de creditorul NB, care a și avansat suma de 1860lei cu titlu de onorariu inițial executor.
În condițiile în care apelanta contestatoare a adjudecat imobilul folosindu-se de creanța sa, acesta nu poate, în proporția creanței depuse în contul prețului de adjudecare, să se înscrie la distribuire, imposibilitatea fiind una, în primul rând materială: nefiind plătit prețul, în mod tipic, prin consemnarea unei sume, ci prin depunerea creanței, nu rezultă sume din executare, banii, iar nu bunurile incorporale (precum sunt creanțele), fiind singurii susceptibili de distribuire/eliberare.
Pe de altă parte, imposibilitatea este și una de ordin juridic, deoarece, depunând întreaga creanță în contul prețului de adjudecare, creditorul adjudecatar a forțat o dare în plată, asigurându-și beneficiul distribuirii în mod anticipat și printr-un alt obiect.
Având în vedere dispozițiile art.874 alin. 1 cod procedură civilă, Tribunalul, reținând că proiectul de distribuire a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 865 Cod procedură civilă, apreciază în deplin acord cu instanța de fond, că obiecțiunile la proiectul de distribuire, obiecțiuni ce se identifică cu motivele invocate în vederea anulării celor două încheieri emise de executorul judecătoresc la datele de 06.04.2016 și 27.04.2017 și analizate de instanțe, sunt nefondate.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins, ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
| ← Incuviintare executare silita. Jurisprudență Executarea silită | Acţiune în despăgubiri. prejudiciu constatat de camera de... → |
|---|
